18,788 matches
-
în mod normal echipamentul pentru trecerea prin văduri de apă.Modelul "Sd.Kfz".268 folosea modelul de radio "FuG" 7 și "FuG" 5 cu o antenă de doi metri montată pe turelă și o altă antenă de 1.4 m montată pe compartimentul motorului. Tiger II a fost proiectat târziu în război, fiind fabricat în număr limitat: 1500 de tancuri au fost comandate, dar producția a fost perturbată de bombardamentele Aliate. Cinci raiduri aeriene efectuate între 22 septembrie și 7 octombrie
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
nu a fost introdusă în producție. O versiune a motorului Maybach HL230 cu pompă de injecție și transmisie îmbunătățită a fost proiectată, mărind astfel puterea motorului la 986 cai putere (736 kW). Henschel a propus ca acest design să fie montat pe urmatoarele tancuri produse, dar deteriorarea situației a însemnat că această îmbunătățire nu a plecat de pe planșa de proiectare. Alte îmbunătățiri propuse au fost: un tun nou (10.5 cm KwK L/68), echipament de ochire și tun stabilizat, sistem
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
germană: "platforma de lansare 40") a fost un lansator de rachete multiple folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La baza acestui vehicul stătea un semișenilat precum SdKfz 251 sau șenileta Renault UE pe care era montat un lansator de rachete. Avantajul acestei artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită față de tractarea unui lansator de rachete Nebelwerfer. Vehiculul a fost poreclit "Stuka zu Fuss" (Stuka pedestră) și "Heulende Kuh" (vaca mugitoare). Arma consta în mai
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
calibru 280 sau 300 de mm, sau incendiară, de calibru 320 mm. Cum era cazul cu toate lansatoarele de rachete fabricate atunci, tirul era imprecis și deci trebuiau folosite în masă, efectul fiind devastator. Cel mai adesea, lansatoarele (ramele) erau montate pe semișenilata Sd.Kfz. 251, cate trei pe fiecare parte. Pe șenileta Renault UE, fabricată și în România sub licență cu numele de Malaxa Tip UE, erau montate câte doua lansatoare pe fiecare parte sau patru dorsal. Tancul ușor Hotchkiss
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
folosite în masă, efectul fiind devastator. Cel mai adesea, lansatoarele (ramele) erau montate pe semișenilata Sd.Kfz. 251, cate trei pe fiecare parte. Pe șenileta Renault UE, fabricată și în România sub licență cu numele de Malaxa Tip UE, erau montate câte doua lansatoare pe fiecare parte sau patru dorsal. Tancul ușor Hotchkiss H35 a fost folosit deasemenea, având câte două lansatoare montate lateral. Semișenilata M3, capturată de la armata americană, avea câte două platforme de lansare poziționate în lateral.
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
parte. Pe șenileta Renault UE, fabricată și în România sub licență cu numele de Malaxa Tip UE, erau montate câte doua lansatoare pe fiecare parte sau patru dorsal. Tancul ușor Hotchkiss H35 a fost folosit deasemenea, având câte două lansatoare montate lateral. Semișenilata M3, capturată de la armata americană, avea câte două platforme de lansare poziționate în lateral.
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
la est de Regensburg, un templu, după modelul vechilor temple antice grecești, Walhalla, pentru onorarea personalităților de excepție, de origine germană. După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
a început în aprilie 1944 la uzinele BMM, apoi din septembrie 1944 la uzinele Skoda. Vehiculul era echipat cu tunul de 7,5 cm PaK 39 L/48. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34 (sau MG 42 ulterior) montată pe suprastructură și acționată de încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
fotbal din Slatina, stadion oficial al clubului de fotbal ACS FC Olt Slatina. Capacitatea oficială a stadionului este de 12.000 de locuri. Ultima renovare parțială a stadionului a avut loc între anii 2008-2009, atunci când la tribuna I au fost montate scaune. Stadionul se situează pe strada George Poboran, aproape de faleza râului Olt,fiind folosit de ACS FC Olt SLATINA. Primăria municipiului Slatina a anunțat că stadionul va fii renovat în vara anului 2010, pentru o funcționare cat mai bună a
Stadionul 1 Mai (Slatina) () [Corola-website/Science/319018_a_320347]
-
suporterii Universității Craiova și patronul de atunci al echipei, Gigi Nețoiu cînd a finanțat și incurajat "parada coșciugelor" de pe străzile orașului și poate nu în ultimul rînd, ambiția sa de a lăsă în urmă, o construcție mare, pe care să monteze o placă comemorativă, spre amintirea craiovenilor. A ales construirea unui velodrom. Probabil că Vasile Bulucea definește cel mai bine, la nivelul orașului, starea de lucruri și mentalitățile acestei perioade de tranziție de la comunism la Uniunea Europeană.
Vasile Bulucea () [Corola-website/Science/319025_a_320354]
-
la turnătoria lui Rîșcanu, în anul 1927, din bronz provenit de la 6 tunuri mari, capturate de la otomani în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de E. A. Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Soclul era compus din 5 pietre monolite și avea
Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău () [Corola-website/Science/319118_a_320447]
-
cinematografului spre est, avea lungimea de 100 m și lățimea de 60 m, fiind corespunzătoare pentru întâlniri oficiale și nu era împrejmuită cu plasă de sârmă. Spectatorii vizionau meciurile de pe marginea terenului, iar pe una dintre laturile sale au fost montate bănci de lemn. Antrenamentele aveau loc în zilele de marți și joi, fiind coordonate de Vitkovscky Antoniu, iar din 1920 de către Sebeșan Ștefan, care era și arbitru de fotbal. Fiind salariat la Atelierele CFR Simeria a pregătit echipa până în anul
CFR Simeria () [Corola-website/Science/319116_a_320445]
-
de G. Puccini; Cavalleria rusticana de P. Mascagni; Norma de V.Bellini; Vivat, maestro! și Elixirul dragostei de G. Donizetti; Adrianna Lecouvreur de F. Cilea). În sfera baletului, această perioadă este legată de numele coregrafului lui Marat Gaziev, care a montat Sonetele pe muzica lui B. Britten si Arabesques pe muzica lui E. Lazarev. Lui, de asemenea, ii aparține realizarea spectacolelor clasice La Silphide și Baiadera. Anume cu concursul lui Marat Gaziev a fost renovat spectacolul Antoniu și Cleopatra. În acești
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
D. Cârciumaru; Regizori: E. Constantinov și M.Timofti, concepțiile cărora scot în evidență bună cunoaștere a artei lirice și a baletului universal. Începînd cu anii '90 și pînă în prezent, pe scena Teatrului Național de Operă și Balet au fost montate operele: Nunta lui Figaro de W.A.Mozart, Decebal de T.Zgureanu, Dido and Aeneas de H.Purcell, Iolanta de P.Ceaikovski, Don Giovanni de W.A.Mozart, Mozart și Salieri de N.A.Rimski-Korsakov și Elixirul dragostei de G.Donizetti
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
exunional, cît și în cel european. Scena lirică a fostei RSS Moldovenești era una dintre cele mai prestigioase, dar și mai ambițioase din zecile de teatre lirice ce funcționau pe întinsul URSS. Multe partituri universale erau în premieră, pe Uniune, montate la Chișinău, și doar după aceea pe alte scene,
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
a fost denumit ÖV4 respectiv PV4, care au fost construite să înfrunte clima dură a Suediei, după aceea au fost construite modele care urmau să fie exportați în Statele Unite. Ambele având simbolul suedez al fierului atașat de o bară metalică montat diagonal pe grila din față a mașinii - un alt aspect al moștenirii companiei Volvo care poate fi observat și pe modelele contemporane. În 1929 modelul PV651 a fost introdus cu un motor de 6 cilindri care a fost mai lung
Volvo () [Corola-website/Science/315513_a_316842]
-
să-și păstreze poziția pe piața autoturismelor. Au fost continuate inovații pe plan de siguranță și protecție a mediului de către Volvo, dezvoltând idei noi ca de exemplu zona de compresie care absoarbe șocul în cazul unui impact, scaune pentru copii montate în sens invers cu direcția mersului, coloană de direcție rabatabilă în cazul unui impact, protecția în cazul unui impact lateral și convertor catalitic cu trei căi cu Lamdasond fiind introduse de Volvo spre sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970
Volvo () [Corola-website/Science/315513_a_316842]
-
de 68.5 m. și astfel a mai primit patru turnulețe,ăsta reliefând faptul că orașul avea pe atunci judecătorie. În anul 1783 acoperișul este refăcut și cele patru turnuri se repară. În același an, globul aurit ce a fost montat în anul 1550 în vârf de turn este coborât iar cu această ocazie, ținându-se cont de obiceiul timpului a fost citită “corespondență” strămoșilor. Turnul reprezenta un punct ideal de observație al tuturor împrejurimilor. În vremuri nesigure cum erau pe
Biserica Sfânta Margareta din Mediaș () [Corola-website/Science/315512_a_316841]
-
a găsi un plan de revitalizare a lui "Odyssey" în condițiile date de lipsă de energie. De asemenea, placa lunară originală de pe "Aquarius" avea numele lui Mattingly, astfel că echipajul a primit una nouă, cu numele lui Swigert, care trebuia montată peste cea originală după aselenizare. "Aquarius" nu a aselenizat niciodată, astfel că placa a rămas în posesia lui Lovell. În cartea sa "Lost Moon" (cu titlul schimbat apoi în "Apollo 13"), Lovell spune că în afara plăcii Apollo 13 și a
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
la 25.000 ca mai apoi în 2008, după instalarea a 8.000 de scaune la Tribunele I și a II-a, capacitatea să scadă la 20.000 de locuri. În 2012 scaunele de la tribuna I au fost schimbate, astfel montându-se un număr de 2.694 de scaune noi în culorile alb-albastru. Terenul este acoperit cu gazon natural, având dimensiunile 105 m x 74 m. Dispune de două tribune și peluze, având o capacitate totală de 20.194 de locuri
Stadionul Municipal (Brăila) () [Corola-website/Science/315560_a_316889]
-
m x 74 m. Dispune de două tribune și peluze, având o capacitate totală de 20.194 de locuri. Stadionul are în componență 4 vestiare și o cabină pentru arbitri. În august 2008, baza sportivă a stadionului a fost modernizată, montându-se 8.000 de scaune la tribuna I și a II-a. Stadionul Municipal Brăila beneficiază de: Stadionul Municipal este un stadion utilizat nu numai pentru fotbal, ci și pentru alte sporturi, dar cel mai interesant este faptul că stadionul
Stadionul Municipal (Brăila) () [Corola-website/Science/315560_a_316889]
-
Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a fost redenumit "". Numărul SdKfz repartizat era 186. Jagdtiger avea o construcție similară vehiculelor Jagdpanzer construite până atunci de Germania nazistă. O suprastructură de tip cazemată era montată pe șasiul extins al tancului greu Tiger II. Vehiculul avea un blindaj foarte gros și era dotat cu tunul de calibrul 128 mm PaK 44 L/55, capabil să penetreze blindajul oricărui tanc al Aliaților, chiar și la distanță mare
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
calea aerului la Da Nang pentru o evaluare de luptă. Până pe 28 aprilie ele lansaseră 2842 rachete de calibrul 70 mm, 14959 proiectile de mitralieră de calibrul 7,62 mm și 72945 proiectile de calibrul 20 mm de pe tunul M197 montat pe turela. În mod clar, noul tun automat montat în turela a fost armă preferată. Ultimul act al conflictului, Operațiunea "Frequent Wind" (evacuarea ultimilor americani din Saigon în aprilie 1975) a fost acoperită de aceeasi escadrila, si de data aceasta
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
luptă. Până pe 28 aprilie ele lansaseră 2842 rachete de calibrul 70 mm, 14959 proiectile de mitralieră de calibrul 7,62 mm și 72945 proiectile de calibrul 20 mm de pe tunul M197 montat pe turela. În mod clar, noul tun automat montat în turela a fost armă preferată. Ultimul act al conflictului, Operațiunea "Frequent Wind" (evacuarea ultimilor americani din Saigon în aprilie 1975) a fost acoperită de aceeasi escadrila, si de data aceasta operând de pe mare. Astfel că elicopterele Cobră au fost
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
Panama, unde combatanții erau o forță bine definită care purta (în mare parte) uniforme, acum era foarte greu să spui cine este civil și cine este combatant. Aparatele Cobră au fost capabile să distrugă „mijloacele tehnice” (camionete Toyota care aveau montate pe platforma din spate mitraliere de calibru mare) atunci când le găseau, dar forțele americane au aflat repede pe propria piele că volumul imens de arme de calibru mic și lansatoare de grenade care trăgeau direct spre elicoptere se puteau dovedi
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]