21,512 matches
-
fie supărat pe-ai lui, de la combinat, că nu-i dau o garsonieră de confort șase în locul celei de confort cinci, în care stă acum, dar să se supere pe noi, teatrul din localitate, singurul teatru care nu ne-am temut de faliment și l-am jucat... Mă uit lung la el și clatin din cap a lehamite. Ce te uiți așa, bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr. Uite ici piesă de teatru, îmi arată el un dosar. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-o ca atare... Zău?! surîd eu ironic. Da, zău, Mihai, confirmă Cristina. Închipuie-ți că-n studenție, și eu, și Brîndușa am suferit din cauză că nu eram curtate... Cum să-ți spun... Noi eram mai elegante, mai... frumoase, iar băieții se temeau să nu-i respingem. Este, dacă vrei, drama multora dintre fetele frumoase. Uite, devine ea gravă, să presupunem că eu nu aș fi avut nici o obligație morală, că mi-ar fi plăcut de tine, că și ție ți-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aparență! Este și acum ceea ce-am văzut în el acum șapte ani, cînd m-am căsătorit. Pentru toți cîți ne cunosc, noi doi sîntem perechea ideală. Aș vrea să-i spun, ca replică, "numai pentru tine nu", dar mă tem să n-o tulbur, așa că tac și strîng din umeri, privind-o din cînd în cînd întrebător, sigur că-mi va spune tot ce are de spus. Vezi, și-aici voiam să ajung, continuă doamna Cristina, în șapte ani, soțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mănușile îi sînt maro amănunte care doar azi, pentru prima oară, mi-au atras atenția. Deschide din mers geanta, arătîndu-i-o portăriței; o închide la loc printr-un gest sigur și-și continuă mersul cu același pas rar, de parcă s-ar teme că, grăbindu-se, ar putea să-și rupă firul gîndurilor. Am rămas pe loc, privind în urma ei, sperînd prostește că va întoarce capul, să-i pot întîlni privirea, să-i spun printr-un gest că-mi pare rău pentru vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sîn și-mi duc vîrful degetelor la gură, să suflu peste ele, să le încălzesc. Graur a fost chemat azi la directorul general și a fost întrebat ce părere are despre sectorul de cercetare din Serviciul dezvoltare; dacă știe ce teme de cercetare sînt în lucru, dacă el are vreo propunere... Ei bine, domnul Graur s-a dus pe picior mare la discuția aceea. Le-a spus celor de-acolo exact ceea ce gîndea, pe un ton de parcă el era director general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
verificări, care n-ar face decît să lungească treaba, deși acum, sau peste cîteva săptămîni, ori luni, riscul e același: riscul începutului. Eu am venit aici să ajut la pornire. Cunosc foarte bine instalația și n-am de ce să mă tem, spune Vlad. Dumneavoastră? mă întreabă prim-secretarul. Părerea mea, spun, rămîne aceeași: să pornim. Nu vă temeți de nimic? își continuă întrebarea prim-secretarul. Ba da: de soartă, îi răspund, aruncînd o privire, ca din treacăt, Brîndușei. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
riscul e același: riscul începutului. Eu am venit aici să ajut la pornire. Cunosc foarte bine instalația și n-am de ce să mă tem, spune Vlad. Dumneavoastră? mă întreabă prim-secretarul. Părerea mea, spun, rămîne aceeași: să pornim. Nu vă temeți de nimic? își continuă întrebarea prim-secretarul. Ba da: de soartă, îi răspund, aruncînd o privire, ca din treacăt, Brîndușei. Se spune că "soarta îi ajută pe cei curajoși", surîde prim-secretarul. Pe cei curajoși și puternici, rectific eu, scoțîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la mine în cameră, că tu ești martorul de care mi-a vorbit ea... Ce?! strig eu. Te-ai prostit și tu?! Cum îți închipui c-aș face lucrul ăsta!?! O aud pe Cristina cum rîde încet în receptor: Mă temeam totuși, Mihai... Singurul lucru de care m-am temut, crede-mă! N-aș fi vrut să descopăr că și tu ești un laș palma ar fi fost prea usturătoare și pe nedrept. Dar... cum de-ai putut să crezi asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care mi-a vorbit ea... Ce?! strig eu. Te-ai prostit și tu?! Cum îți închipui c-aș face lucrul ăsta!?! O aud pe Cristina cum rîde încet în receptor: Mă temeam totuși, Mihai... Singurul lucru de care m-am temut, crede-mă! N-aș fi vrut să descopăr că și tu ești un laș palma ar fi fost prea usturătoare și pe nedrept. Dar... cum de-ai putut să crezi asta?! Brîndușa e orgolioasă, Mihai. O cunosc foarte bine. Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
minute pînă la tren. Am chemat deja un taxi... Cristina! îi strig. Chiar nu ți-e teamă că ea ar putea...? Numai într-un caz, Mihai: cînd martorul ei ai fi tu, dar și atunci, nu de soț m-aș teme de-atîția ani, el mă cunoaște de ajuns de bine -, mă tem pentru propria-mi convingere, formată azi... Sper că mîine în zori, ajunsă acasă la București, să fiu mai bogată cu un fulg... Cu bine, Mihai! Cu bine, Ina Cristian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strig. Chiar nu ți-e teamă că ea ar putea...? Numai într-un caz, Mihai: cînd martorul ei ai fi tu, dar și atunci, nu de soț m-aș teme de-atîția ani, el mă cunoaște de ajuns de bine -, mă tem pentru propria-mi convingere, formată azi... Sper că mîine în zori, ajunsă acasă la București, să fiu mai bogată cu un fulg... Cu bine, Mihai! Cu bine, Ina Cristian! Închid telefonul și mă întorc spre Vlad și Dinu, care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei!... Nu-mi dau seama exact de ce, dar cînd a trebuit să-i promit căsătorie, am ezitat. Da, am ezitat... Adică mi-a fost teamă... Ea venea dintr-o căsnicie nefericită. Venea cu niște tare sufletești; în mintea ei, mă temeam că eu voi fi mereu comparat cu fostul soț. Cînd discuția dintre noi ajunsese la punctul în care trebuia să dau un răspuns, am ezitat. Și-atunci, ea a ales. S-a reîmpăcat cu soțul; nu deschisese proces de divorț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai stea un conflict de producție, ci un conflict uman... Spre exemplu, drama unei tinere fete: frumoasă și mîndră, naivă într-un fel, e atrasă de șeful ei într-o cameră de oaspeți a combinatului și e violată. Fata se teme să se adreseze organelor în drept; se teme c-o să se audă. Cînd își dă seama că a rămas gravidă, îi spune șefului, care îi pune în mînă cîteva mii, zicîndu-i: "Descurcă-te!" Fata încearcă ceva, ajunge la spital, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
conflict uman... Spre exemplu, drama unei tinere fete: frumoasă și mîndră, naivă într-un fel, e atrasă de șeful ei într-o cameră de oaspeți a combinatului și e violată. Fata se teme să se adreseze organelor în drept; se teme c-o să se audă. Cînd își dă seama că a rămas gravidă, îi spune șefului, care îi pune în mînă cîteva mii, zicîndu-i: "Descurcă-te!" Fata încearcă ceva, ajunge la spital, e salvată, apoi este judecată și pedepsită cu închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o zi, a lipsit și următoarea, apoi am auzit că e la spital. M-am dus s-o văd... Închipuie-ți ce-am simțit cînd am aflat că a făcut o întrerupere de sarcină!... Să aflu așa ceva eu, care mă temeam să fac un gest mai intim... Dar ce puteam face?! Ea refuza să mă vadă; nici măcar n-am putut să schimbăm două-trei cuvinte. În capul meu se făceau tot felul de supoziții; nimic nu mă enerva mai mult decît gîndul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
convenit a naibii să rămînă totul așa, o aventură! Știu că ea ți-a dat telefon. Prea s-a interesat în ultimele zile de tine... Acum a apucat-o criza de conștiință! S-a certat aseară și cu soțul, se teme să nu-l piardă; a uitat însă că... Livia! o opresc eu ferm. Asta e treaba voastră. Spălați-vă lenjeria între voi. Și spune-i lui Teodoru să se ferească să rămînă singur cu mine vreodată, că am pumnul greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu o bursă doctorală, mama și fiica nu s-au revăzut niciodată, însă au purtat o intensă corespondență. Din anul 1955, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost urmărită de Securitate. Arestată pe 23 mai 1958, a fost condamnată la 18 ani de tem niță grea pentru „discuții dușmănoase la adresa regimului democrat din RPR“. În momentul arestării avea 71 de ani. A trecut prin în chisorile Malmaison, Uranus, Jilava, Văcărești. Rezistența ei la șantaj (a refuzat s-o îndemne pe Monica Lovinescu să revină
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rugaseși la Ministerul de Interne dă lecții suplimentare; e adevărat că era în provincie când a trebuit să meargă la minister, dar s-a întors fuga-fuga. Nu el trebuia să plece, ci un prieten apropiat (v. Gide, Proust). Mihai se temea să n-aibă necazuri cu proprietarul noii lui locuințe, crede că va trebui să-și reia apartamentul - dacă se poate. Scriu fără șir, dar vai, de la plecarea ta nu mă mai regăsesc, căci am pierdut-o pe Euridyce a mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai dureros ca’n zilele din urmă, cu o nejustificată impresie că nu-ți voi mai putea scrie, din pricina ocupațiilor și lecțiilor suplimentare. Acum e epoca culesului viei, în toi; mă gândesc să mă duc pentru provizii la Slatina. Mă tem că nu am să mai pot ține urna după dorința tatălui tău la Crematoriu; și editura Cioflec are mari pretenții pentru publicarea cărților tatei. Azi, nefiind publicat în jurnale că cenaclul va începe dumi neca viitoare, a venit multă lume
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aplica versurile: „Les plus désespérés sont les chants les plus beaux / Et j’en sais d’immortels qui sont de purs sanglots“. Scrisorile tale sunt atât de vii și vibrante de viață, energie și trepidanță, că rămân uluită și mă tem că ceea ce faci e excesiv. Te rog, îngrijește-te. Te iubesc atât de mult; toată nădejdea, toată viața, toată bucuria vieții mele ești tu. Știu că de multe ori trebuie să duci lipsă de bani și asta mă doare. Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat; de cupeul ce venea să ne ia de la școală și de aerul de domnițe autentice pe care îl aveam, scoborând din caretă: Tem pus edax rerum... (Timpul care distruge totul). Am vorbit numai despre tine, despre iubirea și înțelegerea noastră adâncă; în cameră plutea, pe când vorbea, un aer de grație vetustă; se lămurea estompat, prăfuit, o viață, o altă viață, pierdută, ca toate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sentimentele mele democratice, știi cât mi-e sufletul de înălțat de bucurie de tot ce s’a întâmplat în țară; ar trebui să jubilez, dacă nu te-aș ști pe tine departe, atât de departe. [...] O, Mouetta mea, mult mă tem că anii se vor așterne între noi, că nu te voi mai vedea, mamă, mamă dragă, dulcea mea Monică, Mouettă, Moy, Moicuța, Mica mea... Draga mea, mult iubită. Pe biuroul tatei, de pe care îți scriu, e un taler de lut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
3 ore de învățământ politic joia de la 6½ la 9½ și duminica între 11 și 12, deci 30 de ore pe săptămână; nu mă plâng, fiindcă, în ciuda vârstei mele, îmi place mult munca mea, și în special aceasta, însă mă tem să nu mă risipesc fără să apuc să adâncesc ceea ce fac. Dar mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut de exact calvarul meu, celălalt calvar. O să mai urmeze oare și altul? Trebuie să fim pregătite. La început, m-am temut chiar pentru viața mea: 1) sănătate, 2) altceva. Dar, de vreme ce mi am înștiințat, cinstit, șeful (care nu-mi acorda prea multă încredere, dată fiind originea mea), sunt mai la adăpost decât dacă n-aș fi făcut-o. Și toate astea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost scris în car tea destinului meu și, ca să plătesc, trebuia probabil și asta. Draga mea, frumoasa și buna și dulcea mea, fii cura joasă. Chiar dacă îmi iau toată casa și mă obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]