19,017 matches
-
unei întreprinderi poate cere departamentului său de cercetare rezolvarea unei probleme specificate (delegarea unui obiectiv) sau îi poate cere să definească direcțiile generale de cercetare (delegarea funcției). Primind un set de obiective sau funcții de realizat, subsistemele au o largă autonomie în organizarea lor, variabilă în raport cu o mulțime de condiții. În ambele cazuri, estimarea eficienței cu care subsistemele își îndeplinesc funcțiile ce le revin reprezintă aspectul-cheie al relației dintre sistem și subsistem. Procesul de autoorganizare a sistemelor sociale, relațiile dintre sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
științei. • Subsistemele manifestă finalități proprii. Subsistemele nu trebuie privite ca fiind orientate exclusiv spre cerințele funcționale ale sistemelor din care fac parte. Ele au propria lor logică, cerințele lor specifice de menținere, funcționare și dezvoltare (finalități interne) - într-un cuvânt, autonomia lor funcțională. Sunt active în cadrul sistemului din care fac parte nu numai pentru a-șipromova contribuția funcțională globală, ci și propriile finalități, chiar dacăacestea nu sunt concordante cu structurile și finalitățile dominante ale sistemului. Sistemul juridic militează pentru autonomia sa, care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un cuvânt, autonomia lor funcțională. Sunt active în cadrul sistemului din care fac parte nu numai pentru a-șipromova contribuția funcțională globală, ci și propriile finalități, chiar dacăacestea nu sunt concordante cu structurile și finalitățile dominante ale sistemului. Sistemul juridic militează pentru autonomia sa, care îi asigură corectitudinea funcționării, lucru de care alte subsisteme ale societății ar putea să nu fie conștiente, manifestând chiar o atitudine ostilă. O structură opresivă a societății este orientată în sensul restrângerii autonomiei sistemului juridic, prin limitarea drastică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemului. Sistemul juridic militează pentru autonomia sa, care îi asigură corectitudinea funcționării, lucru de care alte subsisteme ale societății ar putea să nu fie conștiente, manifestând chiar o atitudine ostilă. O structură opresivă a societății este orientată în sensul restrângerii autonomiei sistemului juridic, prin limitarea drastică a corectitudinii funcționării sale. Subsistemul artistic va milita pentru conservarea libertății de creație, apărându-se de amestecul potențial din afară care ar încerca să utilizeze arta în scopuri exterioare, anulându-i astfel valoarea și funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societăți americane (Bauer, 1966). Este un caz tipic de tentativă a unui subsistem de a-și promova propriile sale finalități la nivelul sistemului din care face parte. Sistemul de recompense și pedepse este un mecanism care are ca rezultat creșterea autonomiei subsistemelor și amplificarea finalităților lor proprii. Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proprii. Pentru a stimula performanțele subsistemelor, sistemele utilizează diferite stimulente pentru membrii acestora: beneficii și penalizări. Devine interesul personal al membrilor subsistemului ca acesta să câștige în importanță în cadrul sistemului. Acest mecanism poate explica, într-o bună măsură, dezvoltarea unei autonomii disfuncționale a subsistemelor: apărarea de controlul sistemului, umflarea lor artificială dincolo de funcția efectivă pe care o îndeplinesc în cadrul sistemului mai general, promovarea finalităților proprii. Apare și la nivelul subsistemelor o oscilație specifică între orientarea de subsistem și orientarea de sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de a fi transformat în instrument manipulat și manipulator al sistemului client. O situație specială o prezintă sociologul inclus într-un sistem particular camembru al său. Este situația, de exemplu, a sociologului de întreprindere. În acestcaz, el este integrat ierarhic, autonomia sa fiind substanțial diminuată în raport cu cea a sociologului consultant din afară. O asemenea poziție ridică probleme speciale, dar și în ea putem găsi predominarea unuia dintre cele două modele discutate: fie o subordonare ierarhică completă (modelul client/consultant), fie o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru viața socială și orientarea predominantă spre lumea „de dincolo”. Din acest punct de vedere, cultura poate fi interpretată ca o „ideologie” a sistemului social. Analiza sociologică oferă deci o viziune explicativă mai profundă. Cultura, deși produs al societății, are autonomia sa relativă. În condiții sociale obiective similare, pot să se constituie culturi relativ distincte. De aceea analiza culturală nu este lipsită de importanță. Cultura nu reprezintă doar o variabilă strict intermediară, ci conține un determinism propriu. Nu orice aspect al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dreptate, a împiedica jaful și împilarea. Este aceasta o explicație cauzală? Evident că nu. Sociologul ar pune în evidență o serie de mecanisme mai generale ca: într-un sistem feudal există o tensiune continuă între puterea centrală și tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au încercat să realizeze tocmai oasemenea analiză. Accesul la subiectivitatea actorilor este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lichiditate, solvabilitate și profitabilitate. Situația Întreprinderii se prezintă asemănător și În cazul ratelor de echilibru financiar. Dacă aceasta are de plată TVA, Înseamnă că va putea folosi disponibilitățile create și să renunțe la credite. Aceasta va conduce la creșterea ratei autonomiei financiare, ratei de finanțare a stocurilor și scăderea ratei datoriilor, după cum În caz contrar are loc o scădere a acestor rate. În procesul transformărilor impuse de integrarea europeană, ce implică dezvoltarea și consolidarea pieței unice, rolul TVA se manifestă pe
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
mai certe de finanțare, o sursă independentă și stabilă, având În vedere că În anumite situații conjuncturale Întreprinderea Întâmpină greutăți În colectarea capitalurilor de pe piața financiară, oferindu-i acesteia un plus de libertate de acțiune a Întreprinderii, În sensul că autonomia financiară dobândită prin autofinanțare Îi Îngăduie și o independență deplină de gestionare a resurselor față de organismele financiare și bancare. În mod implicit, se conferă Întreprinderii un mare grad de libertate privind alegerea investițiilor (de exploatare, imobilizări de expansiune, de Înlocuire
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
nevoie de resurse, iar acționarii nu pot să contribuie la creșterea capitalului social. De altfel, se admite că opțiunea pentru sporirea autofinanțării rezultă dintr-un veritabil instinct de conservare al Întreprinderii pentru care obiectivul esențial al politicii financiare este menținerea autonomiei. 313 Totuși, față de aceste numeroase avantaje, autofinanțarea prezintă și inconveniente, dintre care se pot menționa 217: Întreprinderile care privilegiază excesiv autofinanțarea În cadrul resurselor lor de finanțare riscă să se dezvolte prea lent din cauza insuficienței mijloacelor de finanțare și, deci, riscă
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ar fi cele pentru creșterea de prețuri, etc. O a treia accepție are În vedere autofinanțarea totală (brută), care cuprinde sumele cuvenite Întreprinderii și păstrate de către aceasta În conturi la bănci, având drept componente resursele menționate anterior. 218 Voinea Gh., Autonomia financiară și autofinanțarea, Revista Finanțe. Credit. Contabilitate, nr. 5/1992, p. 21 315 În același context, se invocă și marja brută de autofinanțare (cash-flow), care exprimă capacitatea Întreprinderii de a mobiliza, alături de amortizare, Întregul profit net pentru dezvoltare. În literatura
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
diminuează cu economia de impozit, determinată de deducerea cheltuielilor financiare cu dobânda la calculul impozitului pe profit. Totuși, În cadrul creării structurii financiare, este prezentă, adesea, opțiunea pentru creșterea capitalurilor proprii, care reprezintă o preocupare a Întreprinderii, În vederea dobândirii și consolidării autonomiei financiare. Un rol important, În acest context, revine autofinanțării, care reprezintă un barometru al viabilității financiare a Întreprinderii. Autofinanțarea este formată din amortizare și profit net, deci este influențată de fiscalitate. Pentru a cunoaște proporțiile autofinanțării celor trei Întreprinderi, am
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de centralizare/descentralizare fiscală aplicate de autoritățile publice. Sub acest aspect, unele state europene, ca Germania, preferă să acorde colectivităților regionale sau locale puteri reduse de legiferare, În timp ce alte state, ca Spania și Italia, recunosc nivelelor administrative regionale, o largă autonomie În sfera legiferării fiscale. Pe de altă parte, apar deosebiri semnificative În privința impunerii veniturilor persoanelor fizice datorate variantelor diferite ale cotelor procentuale de impunere aplicate, fie că se optează pentru cote progresive de calculare a impozitelor, fie că se folosesc
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
metode și tehnici fiscale, Editura Economică, București, 2004; 171. VINTILĂ G., Gestiunea financiară a Întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000; 172. Voicu M., Suport declarativ și respingere efectivă. Atitudinea față de impozite În România, www.iccv.ro 173. VOINEA Gh., Autonomia financiară și autofinanțarea, Revista Finanțe. Credit. Contabilitate, nr. 5/1992; 174. VOINEA Gh., ȘTEFURA G., BOARIU A., SOROCIANU M., Impozite, taxe și contribuții, Editura Junimea, Iași, 2002; 175. VOINESCU L., ȚIGĂNESCU R., Fiscalitatea anului 2005 - prima relaxare semnificativă, Revista Finanțe
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
a fost dezvoltat de fondatorii sociologiei românești - generația de la 1848 -, care va impune două idei fundamentale, și anume ideea liberală și ideea democratică (Ilie Bădescu). Se regăsește aici paradigma formulată de H. Spencer, darwiniștii sociali, economiștii clasici a libertății ca autonomie care susține o ,,ordine naturală”, rezultat al reglării automate, spontane a raporturilor dintre indivizi. Ca reacție la caracterul utopic al acestui model a apărut tipul ideal al ,,modernității organizate” sau etatiste, construit de teoreticienii neoliberali ca Șt. Zeletin, E. Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mare pas Înainte” (Tang și Perish, 2000, 21) erau locuitorii mediului urban și femeile, care, prin intermediul industrializării extensive, dar și datorită ideologiei egalitariste dominante, au intrat masiv pe piața forței de muncă, dobândind, În acest fel, o puternică și nemaiîntâlnită autonomie și independență atât În sfera privată, cât și În cea publică. În ciuda prezentării detaliate a „trecutului chinez”, a proceselor ce converg spre perioada mai recentă, analiza autorilor se referă totuși doar la deceniile de după anii ’80, caracterizate printr-o importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
religioase de-a lungul generațiilor este un fenomen aflat În declin structural. Ancheta confirmă faptul că, În timp ce familia se transformă În profunzime, un examen al solidarităților dintre generații arată că acestea se mențin În timp. Schimburile se Îmbină Însă cu autonomia crescândă a generațiilor, nu fără o anumită contradicție Între rețeaua de obligații ce reprezintă solidaritățile familiale și normele de independență cultivate de către familia modernă. Din acest motiv, uneori, exercitarea solidarităților se face cu prețul apariției unor tensiuni și conflicte intergeneraționale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
influență majoră În modurile de educație, conturând relațiile cu generația următoare. Transmiterea modelelor educaționale de-a lungul generațiilor În opinia lui François De Singly, familia contemporană a inventat educația relațională, al cărei obiectiv este „descoperirea bogățiilor personale ale copilului, respectând autonomia sa”. Noile principii educative opun satisfacția de sine moralei exterioare și toleranța disciplinei (Singly, 1996). Rezultatele cercetărilor Întreprinse de echipa de sociologi coordonată de Attias-Donfut arată că, de-a lungul celor trei generații, modelele de educație s-au modificat. Educația
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
culturilor familiale de solidaritate. Ancheta „Trei generații” (1992 și 1996) confirmă faptul că, În timp ce familia se transformă În profunzime, un examen al solidarităților dintre generații arată că acestea se mențin În timp. În opinia noastră, schimburile se Îmbină Însă cu autonomia crescândă a generațiilor, nu fără o anumită contradicție Între rețeaua de obligații ce reprezintă solidaritățile familiale și normele de independență cultivate de către familia modernă. Din acest motiv, uneori, exercitarea solidarităților se face cu prețul apariției unor tensiuni și conflicte intergeneraționale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
le acordă ajutoare părinților (generației vârstnice) În special sub formă de Îngrijire și ajutoare materiale și mai puțin sub formă financiară. Ancheta trigenerațională coordonată de către Attias-Donfut arată că acest tip de ajutor vine ca o formă de răspuns la pierderea autonomiei părinților bătrâni și că femeile generației vârstnice sunt principalele beneficiare ale atențiilor/Îngrijirilor copiilor lor, În special atunci când trăiesc singure (văduve sau divorțate). Rezultatele cercetării mai arată că Întrajutorarea familială crește În mod semnificativ atunci când intervin și ajutoarele profesionale, subvenționate
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
văd ca pe ceva rău, ceva oarecum impus, aș vrea să am timp să respiră Nu mai am nici o șansă” (apud Attias-Donfut, 2000, 672). Sociologii contemporani Își pun Întrebarea, legitimă, dacă nu cumva, În familia modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește, cu atât obligația morală de reciprocitate se mărește). Cercetările recente (Théry
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Sociologii contemporani Își pun Întrebarea, legitimă, dacă nu cumva, În familia modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește, cu atât obligația morală de reciprocitate se mărește). Cercetările recente (Théry, 1998) au demonstrat că familiile În care schimburile dintre generații sunt mai slabe se disting printr-o frecvență semnificativ mai ridicată a rupturilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Întrebarea, legitimă, dacă nu cumva, În familia modernă, ce cultivă norme de autonomie, obligația morală de reciprocitate este Înlocuită de către constrângerea normativă sau, mai mult, această reciprocitate se exercită Într-o relație de dependență directă cu autonomia (respectiv, cu cât autonomia crește, cu atât obligația morală de reciprocitate se mărește). Cercetările recente (Théry, 1998) au demonstrat că familiile În care schimburile dintre generații sunt mai slabe se disting printr-o frecvență semnificativ mai ridicată a rupturilor, dar și a refacerilor familiale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]