19,534 matches
-
personalului bibliotecii să refuze punerea la dispoziție a cărților și revistelor străine, din care Tocilescu se inspira pentru lucrările sale. Această scrisoare a fost și ea publicată în "România Liberă". Disputa dintre cei doi istorici nu a continuat. Demetriescu ajunge colaborator și director politic la ziarul "Conservatorul" care îl susținea pe Grigore Tocilescu. Într-un raport din 1898, Anghel Demetriescu elogiază și recomandă călduros lucrarea lui Tocilescu despre „Curtea de Argeș”. Anghel Demetriescu nu mai urmărește însă o carieră universitară și își concentrează
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
acest principiu îl aplica și la propria activitate. Modestia sa nu a fost totdeauna înțeleasă de contemporani, care adeseori nu i-au acordat creditul meritat. Totuși, faptul că primea mereu noi însărcinări constituie o dovadă că era apreciat ca un colaborator conștiincios. . Ca urmare a succesului conferințelor sale de la Ateneul Român, în 1884 este ales membru al comitetului Ateneului Român condus de Constantin Esarcu. Demetriescu a păstrat această funcție până la moarte, ocupându-se de organizarea de cicluri de conferințe. În acea
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
n. 7 septembrie 1850, Roman; d. 17 ianuarie 1918, Paris) a fost un academician român, chimist, medic, membru titular (1899) și președinte al Academiei Române în perioada 1913 - 1916. a devenit doctor în medicină de la București în 1877 și a fost colaborator al lui Carol Davila, pe care îl suplinea uneori la cursul de chimie medicală. În 1885, Constantin I. Istrati a obținut și doctoratul în chimie, la Paris, după 3 ani de cercetări îndrumate de profesorii Adolphe Würtz și Charles Friedel
Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/307236_a_308565]
-
ilegală, fiind arestat și condamnat în mai multe rânduri. A fost deținut în închisorile de la Jilava, Doftana și Caracal. În această epocă și-a început și activitatea literară ca prozator și dramaturg. A debutat în anul 1930, fiind unul dintre colaboratorii permanenți ai revistei "Korunk", condusă de către esteticianul și criticul literar Gaál Gábor. După preluarea puterii de către Partidul Comunist, István Nagy s-a situat în fruntea scriitorilor maghiari din România care au militat pentru crearea unui front unit al scriitorilor în jurul
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
conducătorilor Partidului Național Român de către autoritățile maghiare, la Cluj în anul 1892, este mobilizată din Brașov o delegație de 200 de români care participă la proces exprimându-și solidaritatea cu acuzații. În 1893, devine membru al Partidului Național Român și colaborator activ al ziarului "Tribuna" din Sibiu. Între 1895-1901, Goldiș este secretar al "Societății pentru crearea unui fond de teatru român", sprijină mișcarea teatrală a românilor transilvăneni publicând articole pe această temă, preocupându-se de alcătuirea de repertorii adecvate echipelor de
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
sprijină mișcarea teatrală a românilor transilvăneni publicând articole pe această temă, preocupându-se de alcătuirea de repertorii adecvate echipelor de artiști amatori, inițiind anuarul societății și stimulând permanent strângerea de mijloace bănești necesare creării fondului propus. Din anul 1897 devine colaborator permanent al ziarului "Tribuna poporului" din Arad unde semnează articolul redacțional, susținând alături de Vasile Lucaciu și Ioan Russu-Șirianu noua orientare politică a românilor, bazată pe activismul parlamentar. La 1 iulie 1901 părăsește Brașovul și se stabilește la Arad unde devine
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
cele întreprinse, au dovedit că au receptat cum se cuvine cele investite de mentorul Ion Nestor. Prin studiile întreprinse, Ioan Nestor a contribuit la fundamentarea procesului de formare a poporului român, constituind totodată un prețios îndreptar metodologic pentru mai tinerii colaboratori prin modul de analiză, de sinteză, de susținere a tezelor enunțate. Ion Nestor a avut contribuții majore în domeniul periodizării culturilor neo și eneolitice a perioadei de tranziție care a condus la epoca metalelor. Contribuțiile sale au fost integrate în
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
corespondent al Academiei Române. Ca formator de viitori cercetători, Ion Nestor era atent la modul de enunțare a constatărilor fiecărui participant pe șantier, intervenind atunci cand consideră necesar, cu conexiuni care permiteau o clarificare a problemei în discuție. Pedant până la detaliu cerea colaboratorilor să acorde atenție fiecărui amănunt întâlnit în cadrul săpăturii, consemnarea imediată a celor observate, permițând ulterior realizarea unei analize a cărei finalitate constă în înțelegerea evoluției modului de viață a creatorilor culturii materiale și spirituale respective. A fost Laureat al Premiului
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
să contribuie cu poezii, schițe și articole la publicațiile: "Icoana vremii", "Adevărul ilustrat" (1895), "Lumea nouă literară și științifică" (1894-1896), "Lumea nouă politică", "Munca", "Drepturile țăranului" și altele. În 1902, când s-a înființat cercul "România muncitoare", Neculuță a devenit colaborator permanent al ziarului cu același nume și a publicat aici majoritatea versurilor sale, în care a înfățișat viața mizeră a proletariatului și a țărănimii sărace. La decesul său, în 17 octombrie 1904, versurile sale nu apucaseră să fie strânse într-
Dumitru Theodor Neculuță () [Corola-website/Science/307242_a_308571]
-
-o în 1 decembrie 1949. S-a născut la data de 12 noiembrie 1894 în localitatea Bozovici din Valea Almăjului, județul Caraș-Severin, fiul lăutarului Simu Luca. Urmează școala primară în localitate, avându-l profesor pe unul din cei doi preoți, colaborator la „Foaia Diecezană” din Caransebeș, iar apoi liceul din Caransebeș, avându-i colegi de școală pe Constantin Daicoviciu, Ioan Goanță și Matei Armaș (care au devenit academicieni, protopopi și profesori). În ultimul an de liceu cântă în orchestră simfonică din
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
7 mai 1983, la împlinirea a 20 de ani de la moartea sa, Radiodifuziunea Română i-a dedicat o emisiune omagială. Prezentarea a fost făcută de Maria Banu și Traian Buhlea. La emisiunea respectivă au fost invitați să vorbească apropiați și colaboratori ai dirijorului. Printre aceștia s-a numărat și folcloristul Tiberiu Alexandru, care îl compară cu Grigoraș Dinicu (reprezentativ pentru muzica din Muntenia și Oltenia). În timpul vieții nu s-a bucurat de numeroase apariții discografice. După cinci ani de la moartea sa
Ion Luca-Bănățeanu () [Corola-website/Science/307309_a_308638]
-
găsit vinovat și condamnat la 8 ani de închisoare. În țară s-a vorbit despre un asasinat politic, dus la îndeplinire de către Securitate. Chiar și după moartea lui această a lansat diferite zvonuri: că ar fi fost antisemit ori homosexual, colaborator al Securității. Corpul lui Conel Chiriac a fost incinerat la München iar mama lui a adus cenușă în țară. Este îngropat în cimitirul Reînvierea din București. Dispariția să a fost primită cu amărăciune la București, după cum își amintesc jurnaliștii. Alexandru
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]
-
al mișcării liberale ieșene. În paralel cu aceste activități, a lucrat și ca avocat în Iași. Între anii 1914-1916, Gheorghe Gh. Mârzescu a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. În perioada refugiului guvernamental de la Iași, a fost un permanent colaborator al lui Ion I. C. Brătianu, pe care l-a susținut în toate acțiunile întreprinse pentru apărarea integrității țării și a formei de guvernământ, pentru realizarea reformelor vizând modernizarea structurală a societății românești. După spusele lui Ion Gh. Duca, a fost
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
participarea sa la Expedițiile Ra I și Ra II (1969-1970), în cadrul cărora a navigat pe Oceanul Atlantic, făcând parte din echipajul condus de către norvegianul Thor Heyerdahl. s-a născut la data de 25 martie 1930 în orașul italian Lecco. A fost colaborator al revistelor de alpinism și membru al grupului alpinistic Gruppo Ragni Grignetta din Lecco. După primele ascensiuni efectuate Alpi, el a realizat premiera hivernală pe vârful Cima Ovest di Lavaredo, în februarie 1953, împreună cu Walter Bonatti. A devenit apoi protagonistul
Carlo Mauri () [Corola-website/Science/308487_a_309816]
-
de către Consiliul Județean Suceava-2011; membru al Asociației culturale româno-franceze «Pentru artă și latinitate»-2000; membru al Asociației culturale româno-franceze «Nova Bucovina»-2003 membru al Asociației culturale franceze «Printemps roumain»-2007 membru al „Tonitza Art Grup»-Universitatea «Ștefan cel Mare» Suceava-2006 colaborator al «Casei de cultură belgo - române din Bruxelles» - 2007; Co-organizator, alături de Ion Drăgușanul, al «Clubului umoriștilor din Bucovina”-2005 și al „Societății artiștilor și amicilor artelor plastice din Bucovina”-2009; Director artistic al Asociației „Alianța Pro Bucovina” Rădăuți-2010 «Cetățean de
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
Maria Kițulescu trecută și ea la "munca de jos", răspundea de parc, închisă urgent de autorități după trei zile pentru că nu se situa în curentul proletcultist al vremii. Fondează revista "Simetria", la care va avea contribuții în fiecare număr, atrăgând colaboratori de marcă, salutată cu entuziasm la apariție în Revista Fundațiilor Regale de Petru Comarnescu. Primește titlul de cetățean de onoare al orașului New York, ca urmare a efortului său la pavilionul românesc la Expoziția internațională din acest oraș, la 1939. Va
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
2005, a primit din partea Academiei Naționale Americane a Științei și Artei Înregistrărilor (The Recording Academy) premiul Grammy pentru “recunoașterea întregii cariere muzicale” (Lifetime Achievement Award). Pe 26 septembrie 2006, un nou album a fost lansat, intitulat “Last Mân Standing”, având colaboratori mulți artiști din elită rock and roll-ului. Primind recenzii positive, albumul a intrat în patru topuri Billboard diferite, ocupând inclusiv numărul 1 timp de două săptămâni într-un top indie. Un DVD intitulat “Last Mân Standing Live” a fost lansat
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
Mediu (1438). În sat a existat, până acum câțiva ani (1997), o frumoasă biserică din lemn, construită în 1778. Biserica avea hramul "Adormirea Precestii", și a fost zugravită (1795) de celebrul pictor de biserici Ioan Pop din Românași, ajutat de colaboratorul sau, Precup Pop (un elev de-al său). Biserica ținea de legea grecească neunită (greco-ortodoxă). Pe locul vechii biserici a fost ridicată, în prezent una nouă. În satul Stâna (în inventarul bisericii), s-au identificat două vechi cărți românești (Antologhion
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
al Teatrului Odeon, București. 1990 - 1991, Director literar al Editurii Edinter, București. 1991, Coeditor al suplimentului LAI al ziarului Cotidianul, București. 1993 - 1994, Director literar, Editura Amadis, Lisabona. 1995 - 1998, Director fondator al editurii PUP - Publicações Universitárias Portuguesas, Lisabona. 2004, Colaborator al ziarului cultural bilingv Diaspora Româna și Moldavă, Lisabona. Din 2005, invitat special și colaborator permanent al revistei de artă Niram Art, Spania (critică de artă la numerele 2, 3, 5, 7, sub pseudonim). A publicat, începând cu anul 1971
Dan Caragea () [Corola-website/Science/308610_a_309939]
-
suplimentului LAI al ziarului Cotidianul, București. 1993 - 1994, Director literar, Editura Amadis, Lisabona. 1995 - 1998, Director fondator al editurii PUP - Publicações Universitárias Portuguesas, Lisabona. 2004, Colaborator al ziarului cultural bilingv Diaspora Româna și Moldavă, Lisabona. Din 2005, invitat special și colaborator permanent al revistei de artă Niram Art, Spania (critică de artă la numerele 2, 3, 5, 7, sub pseudonim). A publicat, începând cu anul 1971, diverse studii, articole, eseuri, critică de artă, critică de teatru, critică literară în ziare și
Dan Caragea () [Corola-website/Science/308610_a_309939]
-
-uri, DVD-uri, mai recent e-book-uri etc.) dispun de un fenomen de vânzare aleatoriu, cu un succes greu de prezis; companiile au puțini salariați și preferă să lucreze cu autori, interpreți, traducători, redactori de specialitate sau graficieni în regim de colaboratori. Prin urmare, aceștia vor fi remunerați pe baza drepturilor intelectuale sau a drepturilor de autor. Produsele unei edituri se vând pe piața de carte. Aceasta reprezintă cererea și oferta totală, precum și tranzacțiile de carte efectuate într-o anumită perioadă pe
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
edituri: directorul general (DG), directorul editorial (DE) sau redactorul-șef (RȘ), directorul comercial sau de marketing (DC) și secretarul general de redacție (SGR). Aceștia dețin atribuții atât în stabilirea strategiilor editurii, cât și în coordonarea activităților curente. De obicei, numărul colaboratorilor unei edituri (din zona de producție: culegerea textelor, traducere, corectură, redactare, ilustrații, vânzări etc.) este cu mult mai mare decât cel al angajaților permanenți. O editură își întocmește o listă anuală a cărților pe care își propune să le publice
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
Republicii Moldova i-a acordat episcopului Iustinian de Tiraspol și Dubăsari cetățenia Republicii Moldova, printr-un decret emis în conformitate cu art. 88 al Constituției Republicii Moldova și cu art. 24 al Legii Cetățeniei . Episcopul Iustinian s-a remarcat prin faptul că a fost un colaborator al regimului separatist de la Tiraspol, fiind unul dintre adevărații soldați ai interesului imperial rus în această zonă și unul dintre prigonitorii înverșunați ai Mitropoliei Basarabiei de-a lungul anilor, de când a fost adus de către Patriarhia Moscovei în Republica Moldova. S-a
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
românești. Revista își propunea de asemenea să promoveze scriitorii tineri și o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a împrumuturilor culturale. În jurul ei s-a constituit cenaclul „Sburătorul”, care a funcționat până după moartea lui Lovinescu (16 iulie 1943). Printre colaboratori se numărau și George Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Gheorghe Brăescu, Ion Barbu și mulți alții.
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
Goldring, trecând drept fiul unui spion german infiltrat la rândul său în Uniunea Sovietică, baronul Siegfried von Goldring, prins și ucis de sovietici după ce s-a dovedit că era spion german. Acesta "dezertează" la germani, ajungând in biroul unui fost colaborator și prieten al "tatălui său", oberst Berthold. După ce trece de lungi verificări și de tot felul de șicane psihologice, acestuia îi este recunoscută identitatea, respectiv titlul de baron moștenit de la "tatăl său", Siegfried von Goldring, și îi sunt întocmite actele
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]