20,085 matches
-
frumos despre mine, dar nu despre mine ca om ori ca autor dramatic. Ea ți-a vorbit frumos despre "Mihai Vlădeanu, angajatul combinatului nostru", vorba lui Eminescu: "Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el", cu alte cuvinte, "vezi, draga mea colegă, noi, combinatul, a cărui ingineră-șefă sînt eu, avem și unul care scrie teatru; vezi ce multilaterali sîntem?! Dacă mai achiziționăm o maimuță și un rinocer că papagali avem destui -, deschidem o expoziție". La modul ăsta ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
băiatul acela, Vlădeanu... Da-da, ce-i? întreabă prompt Brîndușa. M-am tot gîndit... Închipuie-ți că în locul meu ar fi fost altcineva... vreo femeie mai puțin receptivă la o astfel de glumă... Îți dai seama că... Ești formidabilă, Cristina dragă! strigă Brîndușa. Sînt sigură că secția pe care o conduci e o secție model! Uite că tu, schimbă Brîndușa tonul, ai formulat un gînd care mă tot roade din clipa cînd ne-am despărțit. Îmi pare rău că avem necazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nevoie de ajutor? Vin urgent! zice și coboară în fugă scara. Iată-mă-s! Cine te bate, că nu văd decît o fată frumoasă și mîndră. Sărut mîinile! se înclină în fața fetei, scoțîndu-și casca. Bună seara! îi răspunde fata. Surioară dragă, începe Vlad curtenitor, cu ochii aruncînd scîntei albastre, și eu sînt implicat în toată povestea. Se poate să-mi faci tu mie una ca asta?! Tocmai voiam să merg săptămîna viitoare să mă botez, iar tu, acum... Ascultă, tovarășe Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi dă voie). Afecțiunea mea pentru toate și toți: Irène, Gaby, Horia, Dan, Camil Pe [trescu] (toți trei). Tare mi-e dor de voi toți. Pe curând vești de la tine. Mare dragoste. Geo T. 19 septembrie [1947], vineri Monica mea dragă, Eri seară la ora 6 am primit telegrama ta, trimisă de acasă în scrisoare expresă așa cum lăsasem vorbă. Era primul semn de viață de 11 zile și ca întotdeauna reacția e că am adormit greu și de data asta, sbuciumat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voi avea puține provizii și că, probabil, în primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem nimic. Mi-e dor de tine. Noapte bună, fetița mea dragă. Duminecă Aseară când mă pregăteam să mă culc a revenit Irena, care și-a pierdut un porte-monnaie cu cheia de la geamantan, un rouge-Michel și 150 lei; pretindea că l’a lăsat aici pe masă. A plecat la Comino, Brusales, Delureanu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în flacăra roș gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele tale. Te sărut, Mica! Mamina 5/1947 2 octombrie, joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată de la orele 4½, cu un personal ce părăsea cu regret Mangalia sidefie și albastră. După telegrama Lisettei, n’am mai putut sta; voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la telefon pe Bie mel și de când m-am întors, fiindcă lipsisem de luni până joi, am avut cursuri zilnic, 4-5 ore! După-amiaza sâcâieli și câteodată vizite, dar ce vizite! Adevăratul Curti și compania! Astea sunt, draga mea, draga mea dragă, veștile mamei tale. Fotografiile tale nu mă consolează. Lângă fotografia de la Color Studio, în vasul verde stau două imense gladiole grena. Camera ta te așteaptă... Și când te gândești că acum o lună erai cu mine în odaia mea și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gâscă înfundată, brânză și struguri Slatina, aici kg. e acum 58 de lei, vin Slatina. În cinstea lui Mihai. Dacă aș putea să-ți trimit carne de gâscă în untură!!... Dacă găsești vreo cale, sugerează-mi-o. Moïca, draga mea dragă, nu mă gândesc decât la tine. E drept că luna asta e greu de trecut și poate și noiembrie va fi la fel, dar sper, scumpa mea, că într-o zi ai să primești scrisoarea cea bună, în care ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
va putea citi pe Baudelaire în toată voia. Te iubesc, ți-aș mai scrie, dar e târziu; în douăzeci de minute trebuie să fi plecat. Mă voi reîntoarce la 2 și nu te voi găsi, dulcea mea iubire, viața mea dragă și bună. Aibi curaj, orice s’ar întâmpla; fii dreaptă, cinstită, mândră; toată puterea ta e în atitudinea ta de până acum. 24 octombrie[1947], vineri seara Mă întorc de la Institut (lycée secondaire) unde am fost cu cl. IV B
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
faci acolo o viață demnă de tine și de numele ce-l porți. Eu voi restitui aici lui Rainer banii, cred, săptămâna aceasta; ar fi așa de bine ca sâmbătă să-i pot duce. Spune-i asta Christianei Fournier. Monica dragă, roagă pe Georges să te fotografieze. Ieri la filmul care mi-a plăcut atât de mult, mai ales în duo-ul regal, mă gândeam ce-ar fi să am un mic film cu tine și să-l pot turna de câte ori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot numai câte două. A venit Pauline să ducă rândurile acestea. E deprimată cum nu-ți închipui. În atmosfera în care trăiește, nu-i de mirare că a plâns spunând că ea nu merită să aibe noroc. Iubita mea, Mouetta dragă și mică, cum trăești tu acolo? Ai adevărat atâta hrană cât spui? Nu uita să încerci sistemul cu bouillota pe care noi l’am adoptat aici. Sticla să fie groasă și apa clocotită să nu o torni deodată, la început
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi mai liniștită. Sunt mulțumită că ți-ai putut împlini gândul; devenise o obsesie la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ski... Mi-e gândul la tine mereu, mereu, când merg, când stau, când vorbesc. Numai somnul își lasă perdeaua lui grea, de plumb, amenințător ca toate perdelele metalice. Dar eu bat cu pumnii și voi ajunge oricum până la tine, Monica dragă. Mamina Te sărut, te iubesc, sunt tot timpul lângă tine; fii bună și curajoasă și mai ales fii sănătoasă și cuminte. Te strâng duios la piept. M. Nici o veste de la tine de 15 zile!!! 13/1947 I Duminecă, 2 noembrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
disperarea ia proporții uriașe. Am pus pe aparatul de radio fotografia ta cu ochi mirați de la vârsta de 3 ani; îmi umplu sufletul cu privirea aceea limpede, angelică, și-ți scriu cu lacrimi și cu iubire. Sunt singură, draga mea dragă, singură pe lume. Ar fi trebuit să te urmez pe jos, în genunchi, să nu mă despart de tine, care ești viața mea. Nu conteni să-mi iubești amintirea, fără prea multă durere, fără tulburare, cu noblețe, cu dragostea aceea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mine, te strâng fără cuvinte, cu emoție și recunoștință că te am. Azi, trecând prin fața bisericii de lângă poștă, am aprins o lumânare pentru ca tu să fii fericită în orașul spre care te-a împins, peste toate imensele dificultăți, destinul tău. Dragă Monică mică, mama pune capul pe umărul tău și plânge înăbușit de dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
peste toate imensele dificultăți, destinul tău. Dragă Monică mică, mama pune capul pe umărul tău și plânge înăbușit de dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie [1947] A trecut ziua de ieri, Monica dragă, cu minunata clipă a țipetelor noastre de iubire și desnădejde, cu glasul tău viu, cu emoția ce mă amuțise și-mi încleștase dinții; cuvintele se strecurau vătuite și tu-mi spuneai „Mai tare, mama, ca să te aud“. Toată seara mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei și ușa cabinei telefonice, mă instalez și te iau lângă mine posesiv, ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar am primit vești de la tine, și casa, toată casa ta, se bucură; astăzi bunul Dumnezeu și-a deșertat sacul cu minuni, în camera ta: fac ochii mari și nu-mi cred... urechilor și fericirii. N-am vrut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ajunul plecării tale subliniasem cu tărie probabilitatea unei despărțiri mai lungi fără vești; atunci se va vedea calitatea ta adevărată: să reziști ca să trăiești și să mă faci să retrăiesc în tine. [...] Spune-i lui Georges că mi-e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să vrea ca eu, cu silueta mea rotunjoară și bătrâioară, să urâțesc masa tinereții voastre nostalgice. Te iubesc, scumpa mea Mouette. Mamina 16/1947 I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e foarte drag; că e chiar foarte frumos din partea lui să vrea ca eu, cu silueta mea rotunjoară și bătrâioară, să urâțesc masa tinereții voastre nostalgice. Te iubesc, scumpa mea Mouette. Mamina 16/1947 I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog numerotează-ți scrisorile, pentru ca să-mi pot da seama dacă s’a pierdut vreuna. Câtă vreme putem să ne scriem, chiar cu întârzieri în primirea lor, e un noroc. Dacă vreodată, Monica iubită, s’ar întrerupe corespondența noastră, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu ochi mari și mirați copilița de 3 ani. Parcă mi-ar spune: - „Ce faci tu, Mamunică?“ - „Scriu unei fetițe mari, draga mamei. O fetiță care a plecat departe de mama ei.“ - „De ce?“ Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să iubești; eu am plătit tributul și pentru tine și îl
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum „ne“ cunosc, am fi două care să viseze la micul și dragul nostru apartament din București, cu intensa nos talgie maladivă care ne chinuiește și care acum te chinu iește pe tine. Distrează-te bine, încearcă să-i faci fericiți pe prietenii tăi de acolo; fii bună și răbdătoare cu fiecare dintre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
închipuie că o tânără singură la Paris e neapărat o aventurieră, și ei n-ar disprețui o asemenea aventură. Monique mi-a spus: „Cum ați avut curajul s-o lăsați singură în Paris?“ Fiindcă am încredere în tine, Monica mea dragă; știu că ești incapabilă de josnicii; tu ești mândria mea și ultimul vlăstar al unui șir de oameni cu degete subțiri, cu port semeț al capului, cu glas poruncitor. Gândește-te că glasurile lor au murit acolo, la Crușeț, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la care... cânt „Hai la muncă, tovarăși“. Apoi de fiecare dată suntem amenințate cu exclu derea din partidul fuzionat. Cred că în curând... Dar, vai, de ce să te îngrijorez și mai mult, de vreme ce chiar fără asta avem amândouă durerea noastră dragă: despărțirea și teama că vom fi definitiv despărțite. Într-o seară când nu mă gândeam decât la lucrul ăsta, am deschis cartea pe care o citeam înainte de culcare și uite prima frază care mi-a sărit în ochi și mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de adâncă, încât a făcut să se piardă întreaga sevă a copacului mutilat. Mouetta, Mica, trec prin momente grave, din ce în ce mai grave, dar îți făgăduiesc să rezist până la maximum de rezistență. Aș vrea să te întreb urlând: „Ce să fac, Mica dragă?“ Cât voi putea, voi lucra și voi aștepta viaticul: revederea noastră. Tu, draga mea, lucrează serios acolo la teza ta de doctorat. Am impresia că aceasta e însă lucrul care te atrage cel mai puțin; știu teoria ta: că nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]