18,208 matches
-
adolescenților (P. Miuț, 2001, 17) a conturat prezența fenomenului denumit „Însingurare tehnologică cu efecte negative În planul personalității lor”. Dintre aceste efecte amintim: Încredere scăzută În forțele proprii, nemulțumire față de aspectul fizic, neîncredere În alții, dificultăți de relaționare, teamă de eșec, greutăți În comunicarea „face to face”, dezinteres pentru viața socială, etc. Fenomenul de Însingurare tehnologică influențează și atitudinile adolescentului ce devine puțin interesat de consum mulțumindu-se cu gustări fugale și varietate redusă a Îmbrăcăminții. Implicațiile fenomenului la nivel societal
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
copilului lui Costică Tunaru de către mașina lui Rudolf, șoferul Nadinei, stârnește o aspră mânie. Amarul vieții țărănești provoacă certuri violente. Se Întreprinde un atac asupra moșiei Nadinei. Încercarea țăranilor de a-și rezolva necazurile prin cumpărarea moșiei Nadinei este sortită eșecului, deoarece Miron Iuga Îi concurează. Mânia țăranilor ajunge la culme. Își dau seama că pentru a căpăta pământ, trebuie să plece În răscoală. Incendiază conacele, pătulele, hambarele, taie firele de telegraf, alungă autoritățile, omoară pe boierul Miron Iuga etc. Când
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dovedește prin aceasta că rămâne un om cu credința că singura condiție a existenței țăranului este aceea de a-și păstra pământul În tiparele unei lumi tradiționale, iar Nicolae crede În miracolul unui altfel de sat, dovedit mai târziu un eșec. Din păcate, nici unul nu avea dreptate, dar lucrurile nu puteau fi văzute altfel atunci Depășit de evenimente, Moromete are o condiție tragică, iar moartea lui a devenit un simbol al dispariției țăranului cu proprietatea lui asupra pământului și nostalgia unei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
concludentă. Dar personajul acesta, țăran Într-o vreme de aparentă liniște, se confruntă cu o acută lipsă de bani și orice Încercare de a intra În posesia lor, ca să-și plătească dările, adică rata la bancă și foncierea, este sortită eșecului. Motivul lipsei banilor acutizează și starea conflictuală din familie, feciorii sunt iritați din pricina asta, iar vinovatul principal este stăpânul casei. În această secvență narativă mai au loc și alte evenimente cu ecou divers. Printre acestea se numără momentul Întâlnirii lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
moarte” din folclor. De altfel tema a mai fost valorificată În „Tinerețe fără tinerețe”, apărută În 1939. Bordeiul „țigăncilor” este o lume atemporală și aspațială, o ieșire din „profan” și intrarea Într-un teritoriu mitic. Eroul, după ce este marcat de eșecul primei sale iubiri, Își regăsește iubirea după mai multe Încercări, un fel de recuperare a paradisului pierdut. Textul, ca multe altele, are o ambiguitate maximă, cu chei numeroase. Cele două planuri fuzionează În final, epicul este inundat de liric, Întâlnirea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe o salvare de sine, ca pe un alt inceput: „Gestul final al eroului nu e o sinucidere... ci o salvare. Singura salvare - care inseamna că lupta continuă și după ce condiția tragică a fost asumata. Sinuciderea ar fi fost asumarea eșecului. Cum să nu se vadă cât de imensă, de copleșitoare, ca o iluminare născută din miezul ființei, este bucuria cu care Iona Își spune cele din urmă cuvinte de Încurajare, Înainte de a infrunta, Încă o dată, destinulâ. „Gata, Iona?... Răzbim noi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
permanenta căutare a unui „Dumnezeu” care refuză a se arăta și care determină o stare sufletească de permanentă pendulare Între credință și tăgadă. Poetul acceptă și refuză succesiv existența Dumnezeului, trecând prin cele mai felurite și contradictorii stări de spirit. Eșecul lui Arghezi de a ajunge la revelația divină l-a condus pe acesta la o viziune panteistică asupra vieții, atâta vreme cât cerul rămâne mut În tema confruntării omului cu moartea distingem trei atitudini: a.) spaima de neființă, de neant („Duhovnicească”); b
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
excepții, o știință descriptivă și explicativă a realității sociale. Ea a fost în mult mai mică măsură o știință constructivă, un instrument al schimbării sociale. De fapt, această orientare a sociologiei a reflectat orientarea societății înseși. Cu excepția programului comunist, cu eșecul lui, și a unor societăți subdezvoltate preocupate să imagineze strategii de lichidare a subdezvoltării (exemplul României antebelice), societatea se afla într-o dinamică rapidă, dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor curente, cumularea lor generând o schimbare continuă, însă neproiectată. De-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
zonele uni-industriale intrate în criză), dar și de incapacitatea economiei de piață de a antrena într-un proces de prosperitate anumite comunități sărace, izolate geografic și social-cultural. În ultimul timp se înregistrează și inițiative de complementare a deficitelor sau a eșecurilor serviciilor publice. Un exemplu este apariția unor asociații de vecinătate pentru a suplimenta asigurarea securității. Aceste sisteme au un avantaj: reduc costurile prin mobilizarea resurselor locale neplătite. Un alt exemplu este angrenarea în lucrări de interes public a beneficiarilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
definire era purificarea rasială și, în mod special, suprimarea evreilor, a țiganilor și a slavilor. Limitarea „spațiului vital” a fost o altă definire a problemei-cauză, soluția fiind expansiunea militară. În anii ’90, considerarea „neocomuniștilor și a securiștilor” drept cauză a eșecurilor tranziției pare să fie de același tip. În lupta politică împotriva FSN/PSDR/PSD, compus din mulți tehnocrați, lucru care era valabil și pentru celelate partide, de altfel, tema „neocomuniștilor/criptocomuniștilor/securiștilor” a fost utilizată din plin. Am discutat în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o nouă perspectivă a paradigmei problemelor cu soluții multiple. Se poate identifica începutul dezvoltării capacității de a formula alternative. O presiune pentru căutarea unor alternative a fost generată de însuși ciclul de adoptare a unei soluții, implementare a ei și eșecul/conștientizarea limitelor acesteia. Eșecul unei soluții, într-un mediu de cunoaștere suficient de avansat, capabil să formuleze alternative, a dus la dezvoltarea unei noi tematici: construirea unor alternative. Explozia alternativelor și nevoia adoptării unei soluții din mulțimea soluțiilor alternative a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
paradigmei problemelor cu soluții multiple. Se poate identifica începutul dezvoltării capacității de a formula alternative. O presiune pentru căutarea unor alternative a fost generată de însuși ciclul de adoptare a unei soluții, implementare a ei și eșecul/conștientizarea limitelor acesteia. Eșecul unei soluții, într-un mediu de cunoaștere suficient de avansat, capabil să formuleze alternative, a dus la dezvoltarea unei noi tematici: construirea unor alternative. Explozia alternativelor și nevoia adoptării unei soluții din mulțimea soluțiilor alternative a dramatizat nevoia dezvoltării unor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
planului și explorarea alternativelor. Faza a opta: evaluarea strategiei/planului. Conceptul de evaluare deschide un alt tip de analiză: analiza se centrează pe gradul de realizare a obiectivului - eficacitatea globală a acțiunii sociale. Evaluarea impune identificarea factorilor responsabili de eventualul eșec sau de eficacitatea scăzută. Cauzele pot fi: deficiențe în operaționalizarea strategiei - în acest caz, este nevoie de revederea planului în perspectiva strategiei -, în implementarea planului - se revede modul de implementare a acestuia - sau în realizarea sa de către actori - se identifică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în „lumea vorbitoare de engleză” (apud So, 1990) ca principal colaborator al revistei americane Monthly Review. D. Chirot subliniază că marea criză a sistemului de gândire ilustrat de teoriile modernizării au atins America în anii ’70. Cele trei praguri de eșec ale acestui sistem de gândire (modernist și sincronizant) au fost așadar: a) primul, la începutul secolului XX, context în care-a apărut, prin reacție, teoria formei fără fond în România; b) al doilea prag se suprapune peste anii ’60, în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înapoierii relative a celor dezvoltați). În Europa de Est, modul acesta sincronist de gândire, ilustrat de teoriile modernizării și de sociologia și economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acesta sincronist de gândire, ilustrat de teoriile modernizării și de sociologia și economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de gândire” a îmbrăcat forma „valurilor succesive” sau a „cascadei în trepte”: începutul de secol este al crizei sale în estul Europei, criza răbufnește în anii ’30 în România, în anii ’60 în America Latină, în anii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în România, în anii ’60 în America Latină, în anii ’70 în SUA, în anii ’90, din nou, în Europa de Est. Paradox: ca urmare a îmbrățișării de către intelectuali și, deopotrivă, de către politicieni a unui sistem anacronic de gândire, care și-a etalat eșecurile în mod repetat și în chip răsunător, politicile dezvoltării în Est au fost fundamentate pe un asemenea sistem de gândire anacronic, ce înregistrează o criză de durată deja seculară, persistentă din anii 1890 până în anii 1990. În tot acest interval
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500 și 1600) și al Franței, care au suferit de „sindromul Marii Puteri” (Randall), năzuind să domine Europa. Războaiele lor continue le-au ruinat și au creat acel vid
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
funcționează „procesorul” individual de informație, iar antrenarea lui presupune întărirea liantului solidarității. Punând învățarea în centrul dezvoltării sociale, aceasta din urmă își ameliora baza teoretică și metodologică: prin învățare, „dezvoltarea și desfășurarea potențialului uman determină, în ultimă instanță, succesul sau eșecul dezvoltării economice, sociale sau de orice alt fel” (Bothin, Elmandjira, Malița, 1978). Mai mult decât atât, stagnarea unei societăți poate fi identificată prin blocarea capacității sale de a învăța - cu alte cuvinte, când nu mai funcționează anticiparea și participarea -, rămânând
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socialiste și rezultatul este că a ajuns la un faliment economic care a produs falimentul regimului politic. Populația, chiar și clasele sociale care susținuseră comunismul în anii lui de creștere economică, a sesizat că regimul politic este principala cauză a eșecului economic. În alte părți, sistemul politic, mai realist, sacrifică socialismul ca organizare socială, pentru a se menține la conducerea unei societăți, de data asta capitaliste. Partidul Comunist Chinez rămâne la putere, dar decide transformarea radicală a organizării socioeconomice de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de la socialism la capitalismul dezvoltat. Denumită „postcomunism”, ea a fost masiv analizată și evaluată, iar concluziile au fost dintre cele mai diferite. Tranzițiile postcomuniste europene au fost tot atât de frecvent considerate un succes pe cât de des au fost privite drept un eșec. Desigur, interesele politice imediate, disputele ideologice și obiectivele conjuncturale au avut un rol important în conturarea acestor diagnostice atât de diferite. Dar faptul că o asemenea diversitate de concluzii a fost și este în continuare posibilă dovedește că nu dispunem
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Stern, 2001), prin consacrarea constatării empirice că nu există diferențe notabile între tranzițiile bazate pe terapia de șoc și cele graduale, în materie de rezultate, dar mai ales prin faptul că, în prezent, tranzițiile postcomuniste sunt privite ca succese sau eșecuri ale capitalismului, și nu ale renunțării la socialism. Dintre cei trei factori care, potențial, diferențiază societățile dezvoltate și cele nedezvoltate (Stiglitz, 2001) - informația, cunoașterea și capitalul social și organizațional -, nici unul nu este strict legat de postcomunism. Iată-ne în situația
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și marile bănci o exercită asupra lor. Cele mai multe falimentează, ca și fondurile de investiții pe care capitaliștii români nu au rezistat tentației de a le transforma în jocuri piramidale. Puținele bănci private care rezistă vor fi achiziționate de bănci occidentale. Eșecul noii clase de capitaliști români de a prelua controlul asupra sistemului bancar și financiar se va dovedi crucial în perioada următoare. Tentativele inițiale ce păreau încununate de succes - preluarea unor pachete minoritare de acțiuni la marile bănci de stat, încercările
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu excepția celor externe, care erau sursă de finanțare a capitalului străin -, iar deprecierea monedei naționale la stimularea exporturilor, dominate de capitaliștii români, și la scăderea profitabilității importurilor, dominate de capitalul străin. Macrostabilizarea, începută în 2000 și, după zece ani de eșecuri, realizată rapid în numai cinci ani, a inversat „foarfecele pieței” în defavoarea capitalului național și în favoarea celui străin. Scăderea rapidă a inflației la o valoare scrisă cu o singură cifră în 2004 i-a adus pe capitaliștii români în fața necesității de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]