19,706 matches
-
se întoarce sub forma necesității de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obiecte vestimentare. Sărăcia mă marginalizează: „Nu putem primi pe nimeni în casă. Vrei să mor de rușine!”, îmi spune nevastă-mea; din disperare, nu din comoditate! Recitesc Psalmul 103 și constat cît de greu îi este autorului să și l imagineze pe Dumnezeu. Pentru el, Creatorul e un supraom care saltă pe treptele norilor, umblă „peste aripile vînturilor”, tună, adapă, hrănește, are grija a toate cîte există. Unul după altul, versetele sugerează o ambianță cosmică. Credința începe de la a-ți da
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din urmă m-a surprins pe mine însumi și m-a făcut să mă opresc. Aș mai fi vrut să mă refer la situația lor ambiguă (căci așa e): ei, activiștii, sînt șocați și, deopotrivă, fascinați de Păunescu. Și-l imaginează ca pe un primsecretar al poeziei, cu dreptul de a-i inunda cu ocări și, apoi, de a-i linguși. La sfîrșitul serialului împăratul mi s-a făcut milă de soarta bătrînului. Oare la fel mi s-ar face și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Solomon XIII, 12). Proverbul e valabil atît pentru indivizi, cît și pentru popoare: noi (judec după sentimentele mele), cred că sîntem deja un popor de cardiaci! Frumos spus: „Simțeam că mă aprind lîngă ea ca o surcică”! Ascultîndu-l, mi-am imaginat o surcică de brad, fină, aproape transparentă, răsucită ca un inel, abia ieșită de sub rindeaua stolerului. Dacă-i dai foc, arde (incandescent) la fel ca o lamă de magneziu. *Mă enervează refrenele idioate de muzică ușoară și toate prostiile care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se traduc prin cuvinte „grele”, nepotrivite. La fel și melancoliile. O scurtă reflecție (despre cum pătrund ca piatra în apă gîndurile negre în om) și cîteva note de peisaj sînt singurele lucruri bune pe care le-am reținut. *Carmen se imaginează o Vidră. „Dacă aș fi făcut teatru, asta aș fi dorit să joc”, îmi declară. Și imediat mă întreabă: „Nu găsești că mi s-ar potrivi?” Ezit să-i răspund, cumpănesc cu mîinile ceea ce-ar urma să spun. „Mon
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a doua parte a vieții, În Moldova. Cum merg „pe urmele” lui (deplasarea recentă a mea la Suceava se Înscrie acestui obiectiv), multe date și fapte am reținut (eu cunosc bine activitatea lui de pe plaiurile vâlcene); nici nu vă puteți imagina cât bine mi-ați făcut!... și, ca să fie treaba „oablă”, Îndrăznesc a vă ruga să-mi Încredințați materialele pe care le dețineți - În copie, desigur - necesare la Întocmirea monografiei dedicate acestei personalități nedreptățite. Spre a ușura colaborarea (vă voi cita
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
știu când se face sâmbătă, nu Înțeleg cum de a mai trecut o lună, cât despre an, după „ceasul meu interior”, acum ar trebui să fim prin mai... De-aș mai avea patru cinci luni În față! Cred că vă imaginați - dar tot nu În proporțiile reale - că apar mereu zeci de mici neclarități, ciudățenii de grafie, enigme de sens; de cum mă aplec pe vreuna, se și deschide o lungă suită de aventuri detectivistice, care costă nu doar timp și răbdare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
urare de sănătate și noroc. Apoi, ca cel căruia Întinzându-i un deget Îți prinde toată mâna, vin și eu cu o rugăminte, bineînțeles dacă vă este cu putință: am mare nevoie de un album mare, cu mănăstirile din Bucovina. Imaginându-mi că pentru vizitatorii români și străini le stau la dispoziție aceste albume, În standuri speciale, vă rog din tot sufletul să alegeți unul și să mi-l trimiteți contra ramburs, la căsuța poștală. Recunosc că sunt cam Îndrăzneață cerându
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nelucrătoare. După o zi, la 26 august 1978, am fost înștiințați că formularele au fost respinse deoarece și așa nu-l mai puteți vedea pe decedat, el fiind înmormântat, deci nu mai aveți ce căuta acolo. Cred că vă puteți imagina durerea noastră, știind mai ales că bătrâna și bolnava mamă rămăsese singură și noi nu am putut nici măcar să o consolăm. Ne întrebăm de ce, din moment ce nu am adus niciun fel de prejudicii statului și nu am făcut nimănui niciun rău
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
o educație morală deosebită, fapt pentru care le voi păstra un respect cu totul deosebit întotdeauna; ei m-au învățăt de mic, conform principiilor cultului creștin adventist, că ziua de odihnă ce trebuie păstrată este sâmbăta. Nici nu vă puteți imagina cât am avut de suferit de pe urma acestei convingeri! Batjocură din partea directorilor, a profesorilor, a colegilor, ba chiar bătăi și alte pedepse. Dar eram mic și nu știam ce înseamnă respectarea drepurilor omului, între care cel al conștiinței și al convingerilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puteai observa. Camerele televiziunii urmărind în principal pe cei doi amintiți și grupurile din fața tribunei centrale. S au debitat, firește, obișnuitele minciuni privind îndeplinirile și depășirile de plan, s-a lăudat cercetarea și în special cea din domeniul chimiei (vă imaginați de ce), s-a vorbit despre economii, export etc. Nimic nou! Puțin adevăr. Prima surpriză: s-a dat legătura cu un oraș din provincie. Cu care? Hai să vedem dacă sunteți perspicaci Cu Slatina! De ce? Pentru aluminiu? De unde! Pentru că Slatina este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
normale, numeroase, care vorbesc mult. Faptul acesta atrage după sine reducerea numărului de convorbiri la jumătate, cu diminuarea aproape corespunzătoare a prețului abonamentului, dar îl face pe bătrân solidar la plata adiționalelor efectuate de familia cu care s-a cuplat. Imaginați-vă câte convorbiri a 3 minute sunt înregistrate când un astfel de bătrân solicită salvarea, o butelie, o comandă de alimente la casa de comenzi (el neputând sta la cozi) sau când vrea să ceară ajutorul copilului său aflat la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și a tovarășei sale, care se lăfăie pe hectare de pagini și pe micul ecran și pe undele celor două posturi. Noi postim și ei se lasă proslăviți cum neam din neamul nostru (și al lor) nu și-ar fi imaginat. E o rușine națională și o cacialma internațională. Cum oare este cu putință ca Academii cu un trecut serios să acorde titluri și diplome unei persoane care nu se știe câte clase primare a absolvit? Care e misterul acestei prostituții
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fapt, ca și familia mea, într-o închisoare mai largă, mai subtilă și poate mai eficientă. Nu pot urmări complicatul raționament al răului. Mă simt depășit. Dar nu am putut, nici în cele mai dureroase gânduri ale mele, să-mi imaginez că abia scăpat de închisorile comuniste, după ce ierarhii mei m-au calomniat fără motiv și fără a ține cont de cel mai elementar adevăr istoric, că după toate acestea, sufletul meu va mai suferi o lovitură inumană, dată chiar de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am muncit din greu aici și vom munci din răsputeri și acolo, nu suntem niște vagabonzi, cum se crede aici, în România, despre noi. Vă mulțumesc din suflet Un grup de intelectuali români, [iarnă] 1985, difuzată la 29 decembrie 1985 Imaginați-vă o țară în care orașele sunt distruse în mod sistematic, oraș după oraș, stradă după stradă, casă după casă, în scopul de a șterge de pe suprafața pământului zone întregi, cu rețeaua lor de străzi și cu tot ce ar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
rețeaua lor de străzi și cu tot ce ar putea să mai aducă aminte de vechiul oraș. Odată acest lucru dus la bun sfârșit, pe suprafața rămasă pustie se clădește din nou, de data aceasta însă blocuri de diferite mărimi. Imaginați-vă o țară în care acest procedeu se aplică în fiecare centru urban mai însemnat. Nu, toate acestea nu sunt o simplă ficțiune. O asemenea țară există cu adevărat în Europa și este locuită de o națiune cu rădăcini adânci
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ci și din rațiuni strict personale, ni se pare potrivit să adăugăm câteva cuvinte despre expatrierea prietenului nostru. Am plecat din România la finele lui ’86, aproape simultan cu Bernard și Sonia. Plecarea noastră, pe care cu greu am fi imaginat-o chiar și cu un deceniu În urmă, era culminarea disperării și neputinței, Într-un moment când prelungitele noastre discuții despre disperarea și neputința care defineau locul În care trăiam Își pierduseră deja sensul. La puțină vreme de la plecarea din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ea nu e o generalitate. Nici măcar o particularitate sau o specialitate. Ea e. Ce e? Imensul gol pe care-l lasă În viața mea absența voastră... atemporală și atât de puțin atemporală. Există În știință legea lui Ohm. Să ne imaginăm și o lege a lui Om: om e acela care lasă În urma lui un gol mai mare decât a fost plinul pe care l-a reprezentat cât a fost prezent. Prezența e un fenomen cotidian - cine știe să se bucure
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prieten. Sorin ar fi avut, fără Îndoială, la rândul său, multe de spus. Nu doar despre cărți și filme și personajele „albumului” nostru comun, ci și despre derutanta „tranziție” românească spre democrație și capitalism. Nu mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi reacționat la farsele În care evoluau, În postcomunism, nu doar foști profitori ai scenei politice, nu doar unii dintre impecabilii noștri disidenți, ci și scriitori aparent „necompromiși” nici de politică, nici de principialitate, plini de ifosele vechi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soi de mister lexical, În sine și pentru sine. Memorasem chiar, cândva, câteva fraze, fără să bănuiesc atunci ce vor deveni ulterior, În exil, rânduri ca acestea: „Metodă infailibilă pentru a ști care e fraza bună și care nu: Îmi imaginez că mă aflu În mijlocul Saharei, fără nici o carte cu mine etc. În buzunar, descopăr un pătrățel de hârtie, pe care este scrisă o frază. Dacă, citind-o, Înțeleg că pustiul a căpătat un sens și că nu mai vreau să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia o poate imagina... „Mi-e dor de poemele cărora doar eu Însămi/ le eram universul” - mărturisește poeta, la acest ceas de cumpănă neagră, când contemplă „scheletul secret” al existenței: „E un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o recenzie, cât un profil scriitoricesc; aș vrea, adică, să vă urmăresc evoluția de la Captivi până la Primele porți. Vreau să cred că redacția Își va da consimțământul. Stimate domnule Manea, ne purtăm cu toții extrem de greu singurătatea; nu știu ce vă veți fi imaginat despre mine, dar vă asigur că plătesc cu multă suferință și cu multă tristețe felul În care trăiesc. Iată de ce semnele de prietenie pe care mi le-ați trimis mereu au contat foarte mult pentru mine; se pot Îndura mult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de orice așteptări. În altă ordine de idei, lucrurile s-au complicat din nou În ceea ce privește revenirea mea la New York; și nu văd să se descurce foarte curând. Să mai vedem, să mai așteptăm... Dragii și iubiții mei, nici nu vă imaginați cât de mult Îmi lipsiți; Între noi este mai mult decât o relație sentimentală, este- sunt convins - una de destin. De aceea, vă spun Încă o dată: să mai stăm, să mai așteptăm, să mai vedem... Vă Îmbrățișez, cu dragoste, Liviu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și complicat Post-scriptum indirect. Prieteni comuni Îmi tot semnalau că profesorul spunea cui vroia să asculte că aș fi condus, nici mai mult nici mai puțin, decât o „demonstrație” de protest În fața ferestrelor lui Catrinel Eliade!! Și-ar fi putut imagina, oricine mă cunoștea, asemenea farsă? Și-apoi, protest la ce? Și pe cine să fi „condus” provocatorul venit de la New York la Chicago pentru astfel de eveniment revoluționar? Întrebat dacă și-ar putea Închipui o astfel de scenă, profesorul răspunsese liniștit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi fuseseră În preajmă, stimulați de un interlocutor pentru care „nuanțele nu Încetaseră să existe”, care „nu renunțase la ironie, viciul «burghez» Înfierat de dreptcredincioșii proletcultiști ai Partidului”. Încerc să-l văd pe Paul Georgescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]