18,730 matches
-
general american în Smirna. El a fost obligat să părăsească Smiran pe 13 septembrie și a ajuns la Atena a doua zi. El și-a publicat mărturia cu privire la evenimentele din Smiran în 1926. El a inclus în acest document și mărturiile unor martori oculari și a citat o serie de oameni de cercetători contemporani. Heath Lowry, care este acuzat că are o atitudine proturcă, și Biray Kolluoğlu Kırlı pretind că mărturia sa este părtinitoare, selectivă în ceea ce privește alegerea dovezilor și lipsită de
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Smiran în 1926. El a inclus în acest document și mărturiile unor martori oculari și a citat o serie de oameni de cercetători contemporani. Heath Lowry, care este acuzat că are o atitudine proturcă, și Biray Kolluoğlu Kırlı pretind că mărturia sa este părtinitoare, selectivă în ceea ce privește alegerea dovezilor și lipsită de credibilitate. Horton afirmă că ultimul soldat grec a fost evacuat din Smirna în seara zilei de 8 septembrie , acești știind că turcii aveau să ajungă în oraș a doua zi
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
turci au evacuat cartierul armenesc pe 13 septembrie, după care au incendiat simultan mai multe case din spatele American Inter-Collegiate Institute. Turcii au așteptat ca vântul să bată în direcția potrivită (evitând incendierea caselor musulmanilor) mai înainte ca să declanșeze incendiul. Această mărturie este susținută de martorul ocular Minnie Mills, decanul Inter-Collegiate Institute: „I could plainly see the Turks carrying the tins of petroleum into the houses, from which, in each instance, fire burst forth immediately afterward. There was not an Armenian in
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
carrying the tins of petroleum into the houses, from which, in each instance, fire burst forth immediately afterward. There was not an Armenian in sight, the only persons visible being Turkish soldiers of the regular army in smart uniforms.” Această mărturie a fost susținută și de raportul martorului ocular doamnei Birge, soția unui misionar american, care a văzut ce s-a întâmplat din turcul colegiului. Horton a citat în cadrul lucrării sale cercetători contemporani, printre aceștia fiind istoricul Wllliam Stearns Davis: „Turcii
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Unul dintre martorii oculari citați în lucrarea lui Marjorie Housepian Dobkin a fost inginerul american Mark Prentiss, un specialist în comerțul exterior și corespondent independent pentru "New York Times". El a fost martor la mai multe evenimente din timpul incendireii Smirnei. Mărturia lui, care stabilea că vina aparține soldaților turci, a fost citată pentru prima oară în "New York Times". Prentiss sosise în Smirna pe 8 septembrie 1922, cu o zi mai înainte de intrarea turcilor în oraș. El era reprezentantul special al Near
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
în același ziar pe 14 noiembrie) în articolul „Eyewitness Story of Smyrna’s Horror; 200,000 Victims of Turks and Flames”. După reîntoarcerea sa în SUA, Prentiss a fost supus unor presiuni din partea contraamiralului Mark Lambert Bristol să-și schimbe mărturia, pretinzând că armenii au declanșat incendiul. După spusele lui Housepian, Bristol era cunoscut pentru atitudinea sa antielenă, el descriindu-i în corespondența sa pe greci drept „cea mai rea rasă din Orientul Apropiat”. Contraamiralul Mark Lambert Bristol, Înaltul comisar SUA
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
elen. Cercetătorul Giles Milton în "Paradise Lost: Smyrna 1922" face o trecere în revistă a evenimentelor din Smirna (Ismirul contemporan) așa cum au fost văzute de comunitatea creștinilor occidentali aflați în oraș în acele timpuri. Cartea lui Milton se bazează pe mărturiile oculare ale cetățenilor occidentali, multe dintre ele cuprinse în jurnalele personale și scrisorile elitei levantine, nepublicate până în acel moment. Autorul consideră că punctele lor de vedere se numără printre puținele care sunt impațiale în judecarea acestui episod atât de controversat
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
creștini sau musulmani fără deosebire, i-a adus o mare antipatie din partea populației grecești locale. În capitolul al treilea al cărții autorul prezintă evenimentele zilnice care au avut loc după armata turcă a intrat în Smirna. Narațiunea este bazată pe mărturiile scrise ale levantinilor și americanilor care au fost martori oculari la violențe. Autorul încearcă să stabilească responsabilitatea părților implicate în distrugerea aproape totală a orașului. Milton consideră că sunt suficiente dovezi ca să se afirme că armata turcă este cea care
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
în ziarul "Spectator" drept „o punere sub acuzație a naționalismului...” El mai adaugă: „Milton s-a dus acolo unde biografii lui Atatürk și istoricii Turciei, care au dorit sprijinul oficial turc, s-au temut să se pășească. El a reprodus mărturii ale martorilor oculari individuali armeni, greci și străini, ca și declarațiile marinarilor și cosulilor britanici. Aceasta este o rectificare foarte necesară a istoriei oficiale. Falih Rıfkı Atay, un jurnalist apreciat la nivel național a acceptat responsabilitatea armatei turce în incendiul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
au decis să distrugă İzmirul. În discursurile ținute de Chrysóstomos în biserici, care au fost auzite de musulmani, incendierea orașului a fost definită ca o datorie religioasă. Distrugerea a fost dusă la îndeplinire de această organizație. Sunt multe documente și mărturii oculare care confirmă aceasta. Soldații noștri au lucrat cu tot ce au avut pentru a stinge indendiul. Cei care atribuie asta soldaților noști, pot veni personal la İzmir să vadă care este situația. Totuși, investigație oficială iese din discuție pentru
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
cartea indică peste 20 de fapte bune și 100 de fapte rele ca standarde de a judeca binele și răul; la sfârșit, insistă pe suprimarea faptelor rele și concentrarea pe cele bune, pentru că de ele depind răsplățile și pedepsele. Numeroasele mărturii prezentate la sfârșitul cărții fac dovada puternicei diseminări a acestei scrieri în toate epocile și în toate mediile sociale ale Chinei.
Gan ying bian () [Corola-website/Science/326455_a_327784]
-
despre cursul istoriei vor fi dezamăgiți. Fatima nu satisface curiozitatea noastră în acest fel...” (după cum, în general, credința creștină nu vrea și nu poate să satisfacă astfel curiozitatea noastră.) Unii critici consideră acest lucru ca pe o mare contrazicere, inclusiv mărturia anterioară a Cardinalului Ratzinger însuși. Într-un interviu publicat la 11 noiembrie 1984 în revistă "Jesus", Cardinalul Ratzinger a fost întrebat dacă a citit textul celui de al treilea secret și de ce nu a fost dezvăluit. Ratzinger a recunoscut că
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
împotriva acestui om, fiind perioada Crăciunului, și a concluzionat că arestul îl va transforma mai târziu pe Ryder într-un infractor mai periculos. Ryder fuge pe continent, iar Horner va fi eliberat ca urmare a faptului că a fost retrasă mărturia mincinoasă împotriva sa. Holmes remarcă faptul că el nu este angajat de poliție pentru a compensa deficiențele polițiștilor. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 45-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1923) din seria de
Aventura rubinului albastru () [Corola-website/Science/323563_a_324892]
-
era Sutton, iar ceilalți trei, dintre care doi se dăduseră drept nobilul rus și fiul său, erau Biddle, Hayward și Moffat. După jefuirea Băncii Worthington, membrii bandei au fost arestați. Blessington (sau Sutton) a devenit informator, iar, ca urmare a mărturiei sale, un alt membru al bandei pe nume Cartwright a fost spânzurat pentru uciderea unui paznic și ceilalți trei au fost condamnați fiecare la câte 15 ani de închisoare. Paranoia lui Blessington era de fapt o frică reală, cauzată de
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
și care se vor teme de reîntoarcerea monarhiei. Ușurința imitării acestei monede (fabrica de hârtie era la Jouy-sur-Morin, cu prezența supraveghetorilor timbrului) a fost, într-un fel, o încurajare adresată falsificatorilor, asfel asignatul a fost fabricat cam peste tot. Potrivit mărturiilor din epocă, se găseau tipografii rudimentare până și în închisori. Cele mai multe dintre falsuri erau grosolane și ușor de recunoscut, dar altele erau practic de nedovedit; erau asignatele falsificate la Londra. Dușmanii Republicii încurajau efectiv tipărirea monedei false, acest lucru conducând
Asignat () [Corola-website/Science/323591_a_324920]
-
strălucitul conducător, sultanul turcilor, arabilor și persanilor, (Suleiman fiul) lui Selim Han, să-i dea Allah domnie și stăpânire veșnică». De asemenea apare scris și versetul crezului musulman ” Nu există alt dumnezeu decât Allah și Muhammad este trimisul său”. După mărturia călătorului Evlia Celebi, in secolul al XVII-lea, în preajma Porții funcționa o mare mănăstire de derviși. În secolul al XX-lea zona Porții Damasc a fost excavată în anii 1934-1937, 1964- 1967 și 1980-1984. În anii 1960 s-a construit
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
într-un apartament. Imaginativi, chinezii au identificat repede asemănări între desenul aleator al acestor cute și complicatele caractere (ideograme) din alfabet, astfel exemplarele rasei au început să fie apreciate în mod deosebit în epocă mai ales datorită acestei trăsături fizice. Mărturii din vremuri demult apuse remarcă faptul că de o foarte mare apreciere se bucurau exemplarele de Pug ale căror cute de pe frunte sugerau cuvântul "Prinț".
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
a indus teroare în rândurile populației băștinașe, fapt ce a determinat o scădere demografică accentuată, astfel încât în anul 1500, Hosmanul, component al Scaunului Nocrich, era repopulat cu 15 gospodării la care documentele vremii menționează și un cioban și un dascăl. Mărturie în acest sens stă portalul bisericii care menționează: Această repopulare a determinat în numai 32 de ani, în 1532, ca numărul gospodăriilor să crească la 41. O dată cu revolta curuților din anul 1703 - 1711 numărul gospodăriilor s-a redus de la 400
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
fi fost clădită în secolul al XVIII-lea, această datare fiind recunoscută de marea majoritate a istoricilor. Cert este că până atunci nu există însemnări despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană "„s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
află atunci că soțul ei se ocupa cu spălarea de bani pentru un temut mafiot local, Assafa Spanu, poreclit The Madfather (Alex Velea). Polițiștii îl acuză pe Radu de evaziune fiscală și îi propun o înțelegere, finanțistul trebuind să depună mărturie împotriva lui Spanu în schimbul libertății sale. Temându-se că cel arestat ar putea divulga poliției o serie de secrete, șeful mafiot trimite pe rând câțiva gangsteri pentru a-i răpi pe soția și pe copilul lui Radu. Jennifer și David
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
de rezistenți români din munți au fost foarte numeroase și diferite, puțin peste o mie. Puține dintre ele au reușit să se coordoneze la nivelul regiunii în care se aflau. Conform arhivelor Securității care au putut fi recuperate și după mărturiile rezistenților care au supraviețuit, există câteva grupuri mai importante. Prin " importanță " înțelegem fie numărul de membri, fie acțiunile excepționale întreprinse, fie urma vie pe care au lăsat-o în regiunea în care au combătut. Totuși, clasificarea grupurilor este o acțiune
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
devenit un simbol viu, apoi o icoană a Rezistenței românești. Durata acestei lupte a lăsat numeroase urme în arhivele Securității, permițând astfel istoricilor să facă multiple studii și analize. Conform informațiilor pe care le găsim aproape sistematic în rapoartele și mărturiile disponibile despre rețelele de rezistență, această rețea a fost nimicită de Securitate din cauza corupției membrilor săi, a trădărilor și a infiltrărilor agenților externi. Personaj controversat al Rezistenței din regiunea Vrancea, Victor Lupșa era pentru unii un șef respectat și dinamic
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
dificile, în special în ceea ce privește identificarea informațiilor despre structura mișcării. O evaluare a arhivelor Securității, făcută de Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității (C.N.S.A.S) în 2003, oferă o cifră provizorie - 1196 grupuri de rezistență active între 1948 și 1960. După mărturiile rezistenților care au supraviețuit și prin coroborare cu rapoartele Securității, le putem face un portret destul de fidel. Marea majoritate a grupurilor erau mici. Structura socială a grupurilor era eterogenă, incluzând un număr important de țărani, mulți studenți și intelectuali, dar
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
anchetatori care o amenințaseră cu arma, unul dintre ei fiind Alexandru Nicolschi. Nicolschi nu era pe atunci decât la începutul unei lungi cariere de torționar și asasin, conform dosarului său complet publicat de IICCMER și bazat pe arhivele C.N.S.A.S, mărturiilor înregistrate și muncii istoricilor. Considerând că justiția era prea "blândă" cu inamicii comunismului și în special cu rezistenții, pe lângă tortura pe care o practica în mod curent în timpul interogatoriilor, Nicolschi organiza lichidări extrajudiciare, scoțând prizonierii din celule sub pretextul unor
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Muscelului. Inscripția din dosul ușii de la intrare stă mărturie prețioasă asupra vechimii lăcașului. Inscripția se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta cârmuire a preasfințitului mitropolit Dosoftei”". Anul erei
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]