19,627 matches
-
1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Bolintin din același județ, având 6000 de locuitori în satele Bolintinu din Vale, Crivina (preluat de la comuna Țigănia-Crivina, desființată) și Suseni. În 1950, comuna a fost transferată raionului Răcari și apoi (după 1952) raionului Titu din regiunea București. În 1968, a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Comuna a devenit oraș în 1989. În orașul Bolintin-Vale se află bustul lui Dimitrie
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
județul Timiș-Torontal, în perioda interbelică (1924-1950) aparțineau următoarele 8 localități : Jimbolia, Cărpiniș, Iecea Mare, Iecea Mică, Cenei, Bobda, Checea, Beregsău Mic. În 1950 conform noii legi de impărțire teritorială (5/1950), este declarat oraș de subordonare raională fără reședință de raion în raionul Timișoara, regiunea Timișoara. De raionul Jimbolia ( 15.01.1956 - 1.01.1961) au aparținut 24 localități organizate in 14 comune și un oraș de subordonare raională. La 16 februarie 1968 după noua împărțire administrativă a teritoriului României, Jimbolia
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
în perioda interbelică (1924-1950) aparțineau următoarele 8 localități : Jimbolia, Cărpiniș, Iecea Mare, Iecea Mică, Cenei, Bobda, Checea, Beregsău Mic. În 1950 conform noii legi de impărțire teritorială (5/1950), este declarat oraș de subordonare raională fără reședință de raion în raionul Timișoara, regiunea Timișoara. De raionul Jimbolia ( 15.01.1956 - 1.01.1961) au aparținut 24 localități organizate in 14 comune și un oraș de subordonare raională. La 16 februarie 1968 după noua împărțire administrativă a teritoriului României, Jimbolia devine al
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
următoarele 8 localități : Jimbolia, Cărpiniș, Iecea Mare, Iecea Mică, Cenei, Bobda, Checea, Beregsău Mic. În 1950 conform noii legi de impărțire teritorială (5/1950), este declarat oraș de subordonare raională fără reședință de raion în raionul Timișoara, regiunea Timișoara. De raionul Jimbolia ( 15.01.1956 - 1.01.1961) au aparținut 24 localități organizate in 14 comune și un oraș de subordonare raională. La 16 februarie 1968 după noua împărțire administrativă a teritoriului României, Jimbolia devine al treilea oraș ca mărime după
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldești cu 3160 de locuitori, în vreme ce comuna Scăeni avea 1260 de locuitori. În 1931, se oficializează apariția satelor Satu Nou și Zamfira în comuna Boldești. După desființarea județului în 1950, ele au trecut în raionul Ploiești al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești. În 1968, datorită industrializării prezente prin extracția petrolului și prezența fabricii de hârtie, s-a luat hotărârea înființării în zonă a unui oraș. Astfel, satele Boldești, Scăeni și Balaca au fost
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
separat pentru a forma comuna Principele Mihai, comuna Titu rămânând cu satele Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea în compunere satele Sălcuța și Mereni. În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968, comuna Sălcuța a fost desființată și inclusă în comuna Titu, care a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea în compunere satele Sălcuța și Mereni. În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968, comuna Sălcuța a fost desființată și inclusă în comuna Titu, care a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Titu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
rămas doar cu satul Aprozi, celelalte sate separându-se pentru a forma comuna Negoești. Tot atunci s-a înființat comuna Gruiu, prin desprinderea satelor Gruiu și Buciumeni din comuna Herăști. În 1950, comunele Budești, Aprozi și Gruiu au fost transferate raionului Oltenița din regiunea București, iar în 1968 au revenit la județul Ilfov, reînființat. Atunci, comunele Aprozi, Gruiu și Crivăț au fost desființate și incluse în comuna Budești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
administrată de orașul Băicoi), lângă satul Plopeni din comuna Dumbrăvești. În jurul fabricii a apărut în 1939 o colonie muncitorească, denumită Mărgineanca, de la pădurea din apropiere. În 1945, satul Mărgineanca a fost denumit Stejarul, iar în anul 1950 a fost arondat raionului Ploiești din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, la reforma administrativă, județul Prahova a fost reînființat, iar satul Stejarul a primit numele de Plopeni (de la satul din apropiere, care avea apoi să fie cunoscut apoi și sub numele
Plopeni () [Corola-website/Science/297081_a_298410]
-
Floarea și în cătunul Mărceni. În 1931, câteva sate din comună au fost desprinse pentru a forma comuna Tașca, comuna Bicaz rămânând cu satele Bicaz, Capșa, Cârnu, Ciungi, Izvoru Muntelui, Mărăcini și Poiana Cârnului. În 1950, comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. Un an mai târziu, au început lucrările de construcție a barajului pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Satul din munte a devenit mai întâi o colonie muncitorească, apoi un mic oraș, cu cartiere de blocuri de
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
au naționalizat moară de cereale, presa de ulei și depozitul de petrol.În anul 1949 s-a terminat construcția silozului de cereale care, astăzi poartă denumirea de S.C. Cerealcom Ș.A. Segarcea. Începând cu anul 1950, localitatea Segarcea devine centru de raion.După nouă împărțire administrativă a României din 1968, ca urmare a dezvoltării sale anterioare, localitatea Segarcea capătă statutul de oraș. După această dată, Segarcea devine un puternic centru industrial, comercial, civic, cultural și important centru de tranziție rutieră. Conform recensământului
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
Proieni". Liceul din Brezoi se înființează în 1954 cu "curs seral", iar în 1960 și cu "curs de zi". Localitatea, datorită faptului ca se află într-o poziție centrală, a fost de-a lungul timpului reședință de "plasă" și de "raion". Importanța Brezoiului în zonă a fost determinată și de apariția unei puternice industrii forestiere care a adus bunăstare locuitorilor așezării, indiferent de etnie sau religie. Și astăzi se mai vorbește despre diferite "familii" care au contribuit la această bunăstare și
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
din satul de reședință. Însurăței avea 1922 de locuitori, iar Lacu Rezii 300. Cu timpul, satul Lacu Rezii a pierdut din importanță, iar comuna sa a fost desființată și inclusă în comuna Însurăței. În 1950, comuna Însurăței a fost reședința raionului Însurăței, care ulterior a fost inclus în raionul Brăila, ambele în cadrul regiunii Galați. În perioada comunistă, pe teritoriul actual al orașului Însurăței a apărut comuna Rubla, o comună specială în care au fost deportați opozanți ai regimului; aici au fost
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
locuitori, iar Lacu Rezii 300. Cu timpul, satul Lacu Rezii a pierdut din importanță, iar comuna sa a fost desființată și inclusă în comuna Însurăței. În 1950, comuna Însurăței a fost reședința raionului Însurăței, care ulterior a fost inclus în raionul Brăila, ambele în cadrul regiunii Galați. În perioada comunistă, pe teritoriul actual al orașului Însurăței a apărut comuna Rubla, o comună specială în care au fost deportați opozanți ai regimului; aici au fost aduși oameni politici ca liderii țărăniști Corneliu Coposu
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
o școală cu 47 de elevi (din care 2 fete) și o biserică. În 1925, comuna Pogoanele avea 4812 locuitori, fiind reședința plășii Câmpul, în vreme ce comuna Căldărești avea 1385 de locuitori. În 1950, Pogoanele a devenit pentru scurt timp reședința raionului Pogoanele din regiunea Buzău, în care a fost inclusă și comuna Căldărăști; în 1952, ele au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
fiind reședința plășii Câmpul, în vreme ce comuna Căldărești avea 1385 de locuitori. În 1950, Pogoanele a devenit pentru scurt timp reședința raionului Pogoanele din regiunea Buzău, în care a fost inclusă și comuna Căldărăști; în 1952, ele au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la județul Buzău. Comuna Pogoanele a devenit oraș în 1989. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pogoanele se ridică la
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
Fundulea și Principele Nicolae. După al Doilea Război Mondial, toate acele cătune denumite "Fundulea" au fost regrupate într-un singur sat, iar satul Principele Nicolae a primit în 1948 denumirea de "Alexandru Ioan Cuza". În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Lehliu din regiunea București. Satul Boanca a fost dezafectat, iar locuitorii săi strămutați în 1962, pentru a mări suprafețele arabile. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, având în compunere satele Fundulea
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
Doilea Război Mondial, toate acele cătune denumite "Fundulea" au fost regrupate într-un singur sat, iar satul Principele Nicolae a primit în 1948 denumirea de "Alexandru Ioan Cuza". În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Lehliu din regiunea București. Satul Boanca a fost dezafectat, iar locuitorii săi strămutați în 1962, pentru a mări suprafețele arabile. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, având în compunere satele Fundulea, Gostilele și Alexandru Ioan Cuza, tot
Fundulea () [Corola-website/Science/297206_a_298535]
-
Trotuș din plasa Trotușul a județului Bacău. Anuarul Socec din 1925 consemnează înființarea în aceeași plasă a comunei Slănic, cu satele Băile Slănic, Biserica, Satu Nou și Cerdac, având în total 215 locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, și-a schimbat în timp numele în "Băile Slănic", după satul de reședință, și a căpătat statutul de oraș raional; la rândul său, satul Biserica (sau "Biserica-Slănic") a fost rebotezat în 1964 în "Cireșoaia". În
Slănic-Moldova () [Corola-website/Science/297210_a_298539]
-
intersecția acestei căi ferate cu linia Fetești-Tecuci. În 1931, satul Făurei s-a separat, împreună cu satul Vizireni, de comuna Surdila-Greci și formând o comună de sine stătătoare. Odată cu reorganizarea administrativă a României în 1950, comuna Făurei a devenit reședință de raion în cadrul regiunii Galați. În 1968, odată cu reorganizarea administrativă, comuna a fost declarată oraș și arondată județului Brăila, satul Vizireni fiind transferat comunei C.A. Rosetti din județul Buzău. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Făurei se ridică la de
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
Pe măsură ce forța mecanicii a crescut, s-a construit o moară cu vapori iar mai târziu una cu motor cu explozie. Localitatea Vînju Mare a fost reședință de plașă între cele două războaie mondiale, iar din 1945 până în 1968, reședință de raion. Din anul 1968, localitatea Vînju Mare este declarată oraș, beneficiind de importante lucrări de amenajare și modernizare, care dau un aspect plăcut orașului. În contextul reorganizării Armatei României, Unitatea Militară 01068 din Vînju Mare a fost și ea reoganizată în
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
Comuna Novaci avea 1286 de locuitori, iar comuna Popești 1118. În 1931, comuna Popești s-a desființat, satul Popești trecând la comuna Novaci, iar comuna Mihăilești era alcătuită din satele Mihăilești și Tufa-Costieni. În 1950, comuna Mihăilești a devenit reședința raionului Mihăilești din regiunea București, din care făcea parte și comuna Novaci. În 1952 raionul a fost desființat, comunele fiind arondate raionului Drăgănești-Vlașca din aceeași regiune. În 1968, ele au trecut la județul Ilfov. Tot atunci, a fost desființată comuna Novaci
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
s-a desființat, satul Popești trecând la comuna Novaci, iar comuna Mihăilești era alcătuită din satele Mihăilești și Tufa-Costieni. În 1950, comuna Mihăilești a devenit reședința raionului Mihăilești din regiunea București, din care făcea parte și comuna Novaci. În 1952 raionul a fost desființat, comunele fiind arondate raionului Drăgănești-Vlașca din aceeași regiune. În 1968, ele au trecut la județul Ilfov. Tot atunci, a fost desființată comuna Novaci, satele ei trecând la comuna Mihăilești. A fost desființat și satul Tufa-Costieni, comasat cu
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
comuna Novaci, iar comuna Mihăilești era alcătuită din satele Mihăilești și Tufa-Costieni. În 1950, comuna Mihăilești a devenit reședința raionului Mihăilești din regiunea București, din care făcea parte și comuna Novaci. În 1952 raionul a fost desființat, comunele fiind arondate raionului Drăgănești-Vlașca din aceeași regiune. În 1968, ele au trecut la județul Ilfov. Tot atunci, a fost desființată comuna Novaci, satele ei trecând la comuna Mihăilești. A fost desființat și satul Tufa-Costieni, comasat cu Mihăilești. În 1981, o reorganizare administrativă regională
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
Județul Bălți a fost o unitate administrativ-teritorială a Republicii Moldova, care a existat din 1998 până la revenirea la raioane în 2003. Se învecina cu România și cu fostele județe Edineț, Soroca, Orhei și Ungheni. Centrul județean era la Bălți. Județul Bălți ocupa 13,6% din teritoriul republicii, iar populația alcătuia 13,9% din numărul total al populației țării în
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]