18,636 matches
-
varianta sbornicului de la Slatina) despre frații Roman și Vlahata, predecesorii lui Dragoș-Vodă. Întemeierea "după legea vechilor râmleni" a țării Maramureșului are la bază, conform legendei, pierderea de către aceștia, în teritoriile de proveniență, a familiilor și a vetrelor de civilizație. Noul "rost" clădit astfel pe jertfă este rezultatul acreditat al împlinirii unui ritual, asemănător aici cosmogoniilor. Din această populație, continuatoare a "legii creștine grecești" (a ortodoxismului bizantin), va "descăleca" în secolul XIV, în Moldova, Dragoș. Fragmentul certifică, prin lanțul descendențelor, originea latină
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se va înfățișa ca atare, "în carne și oase", sau "în persoană", cum spun fenomenologii, adică în propria sa necesitate: totuși, cum demersul va arăta, într-o necesitate locală, particulară, așadar, în bună măsură, predeterminată "semantic". Dar tocmai acesta este rostul unei readuceri la origine: ceea ce pare a fi întâmplător să se arate în toată "necesitatea" constituirii sale obiectuale. Căci tocmai aceasta din urmă îi dă sensul pe care faptul întâmplător îl poartă cu sine chiar în orizontul în care sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenul autonomizării gândirii, dacă o privim dintr-o perspectivă non-naturală ("fenomenologică")? Și dacă este legitimă formal așa cum am văzut din exemple poate fi la fel și în alt sens, adică "obiectual"? Exemplele de mai sus pot fi socotite confirmatoare, deși rostul lor, în cel mai bun sens, este, firesc, doar ilustrativ; ele sunt luate, de cele mai multe ori, ca de la sine înțelese în valabilitatea lor, deși valabilitatea nu este decât a principiului (identității, în acest caz), ea însăși problematică, dacă ținem seama
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ului formal), pentru a-l readuce, cu toată bogăția sistemului său de obiecte constituite judicativ, la logos (nu la cel formal, ci la acela "originar", care cuprinde în sine și momentul formal). Oricum, pe această cale se poate ivi un rost chiar pentru acea urmă a gândirii despre care unii filosofi susțin că a fost uitată datorită închiderii filosofiei în formula operațională a metafizicii ("onto-teo-logiei"). Trebuie să luăm cu noi întreaga "experiență" filosofică, fie aceasta blocată în formula metafizicii, pentru a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ține de orizontul viețuirii omenești. După cum se vede, ceea ce numim "filosofie" (mai bine zis, "istorie a filosofiei") va constitui, în primă instanță, universul de discurs (logica aflându-se și ea în acest univers). Condiționările judicativului constitutiv vor fi dezvăluite în privința rostului lor filosofic. În fond, evenimentul la care am făcut referire mai devreme și pe care trebuie să-l tematizăm în cele ce urmează aparține istoriei filosofiei. Dar tocmai pentru că limitele acesteia sunt bine trasate de tradiția însăși, reconfirmându-le prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea conduce către fenomenul ca atare, logos-ul, care este totodată act constitutiv și obiect intențional; dar trebuie ca timpul însuși să îl constituie pe acesta, printr-un act de timporizare care nu are nimic în comun cu timporizarea judicativă. Rostul reducției non-judicative a dictaturii judicativului trebuie văzut din această perspectivă; el constă în faptul că această nouă reducție constituie ea însăși toate condițiile de posibilitate ale unui asemenea fenomen. Lucrurile însele" ar fi, desigur, altele acum: ar fi tocmai cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mutante. Schița unei pragmatici filosofice a non-judicativului. Intervențiile metodologice vor fi întrutotul firești, mai cu seamă în prima Introducere la dictatura judicativului, dintre cele două din care este constituit proiectul acestei lucrări. De altminteri, cea de-a doua Introducere are rostul potrivit proiectului întregii lucrări de a "vorbi" de dincolo de instituțiile dictaturii judicativului, analitica și dialectica. Cea dintâi Introducere, însă, deși o va judeca pe aceasta împreună cu "instituțiile" ei, i se va supune, totuși. Prin urmare, ea poate prelua statutul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în istoria filosofiei, anume, potrivit ilustrării de mai sus, în momentul "Socrate", va fi trecută, de istorie, în fundal, devenind, "recesivă" (folosind un cuvânt al lui Mircea Florian). Dar care este soarta acestei forme filosofice trecută în fundal? Care este rostul ei și ce șanse de reactivare mai are? Dacă a fost posibilă la un moment dat în spațiul semnificativ al filosofiei, nu înseamnă că ea trăiește și că a trăit în toată istoria filosofiei, putând reprezenta chiar partea autentică a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea trebuie certificate ca "lucruri", instituie "filosofia lui a-ți da seama că nu știi ceea ce nu știi". În acest moment, așa ne par a fi distribuite rolurile celor două ipostaze ale gândirii și actele lor motivante pentru reconstrucțiile filosofice; rosturile acestei distribuiri ne vor fi clare abia după încheierea reducției judicative. Acum, poate că ele par simple prejudecăți; dar tocmai această "părere" asupra lor trebuie să intre în joc, fiindcă ea poartă miza diferenței dintre judicativ și non-judicativ și chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o modalitate ontologică, fapt consemnat, de altfel, de cei mai mulți comentatori ai acestui tratat. De exemplu, el folosește un termen propriu-zis logic, desemnat printr-un "cuvânt" care trebuie să intre într-o legătură, pentru că socotit în sine nu ar avea nici un rost, anume termenul de subiect (hypokeimenon), într-un sens ontologic, cu înțelesul de subzistent.26 Aceasta înseamnă că de la bun început judecata (ca proproziție, în termeni aristotelici: logos apophantikos), element fundamental al "logicii" (logicului), își dezvoltă o structură complexă, logic-ontologică. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
căpătând șansă dezvăluirea "condițiilor de constituire" atât ale semnificației ontice a ceea ce socotim că există evident și obiectiv (subiectul înainte de predicare, neobiectualizat), cât și ale resemnificării "logice" a acestui ceva (subiectul logic, împreună cu predicatele sale; S obiectualizat); de aici și rostul operării reducției judicative (apoi non-judicative) a judicativului însuși. Desigur, devenind indispensabilă, în contextul acesteia, și luarea în seamă a lingvisticului, care intră în "sinteza logică" alături de ontic. Subiectul și predicatul dobândesc o nouă semnificație, cea logică, numai împreună; tocmai astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
interpretări" ale lor (aceste forme nefiind "simboluri", deși prin ceea ce s-a spus până acum despre ele s-ar putea induce sensul unei asemenea identități). De exemplu, de la elementele unei teorii pure ca obiecte nedeterminate (figuri geometrice), dar al căror rost este tocmai acela de a fi interpretate în teorii posibile, pentru că au fost constituite special pentru acest scop, către elementele unei teorii particulare cu obiecte determinate tocmai prin interpretarea "formelor" celei dintâi teorii (figuri geometrice integrate în schițele unor piese
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de întemeiere a soluțiilor la diferite probleme, de selecție a temelor și de proiecție a demersurilor pentru a obține o "teorie" (sau o "reconstrucție tematică") etc.; ne putem gândi, așadar, că analitica și dialectica, discipline logice fiind, au ele însele rosturi filosofice. Ideea din urmă constituie presupoziția originară a tematizării din capitolul de față (care cuprinde și trei aplicații). Discursul filosofic trebuie să participe la un "model" de instituire a interogațiilor, răspunsurilor, argumentărilor sale "bine formate" legate de problema pe care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prima Analitică și ceea ce noi putem sesiza fără efort, oarecum natural, privind pentru o primă înțelegere către celelalte tratate de logică ale sale. Totuși, conștiința întrebătoare, uimită, totodată, de ceea ce constată la o primă vedere, conștiința care caută și alte rosturi ale disciplinelor logice (analitica și dialectica), preînțelegându-le și ca modele de discurs ale judicativului pe care l-am numit deja "constitutiv", trece dincolo de atitudinea "naturală" prin care ar putea doar vedea "așezarea faptelor logice", către o atitudine propriu-zis filosofică, interesată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea își stabilesc principiile și-și protejează "natura", anume dincolo de locul în care ele sunt puse la lucru ca domenii de strictă cercetare logică. Totodată, trebuie să acceptăm o diferență între sintactica lor formală și pragmatica prin care își desăvârșesc rostul și să reevaluăm scopul pentru care ele au fost croite, anume separarea raționamentului corect (formal) de cel sofistic. Actul unei reevaluări, cum este cel care se proiectează aici, nu se reduce la dezlegarea unui fapt de o primă semnificație, pentru ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționamentului se raportează, în ultimă instanță, la cunoaștere, adică la ordinea (formală a) acesteia. Sensul descoperit (dezvăluit, scos la iveală, adus în lumina înțelegerii) de către conștiința întrebătoare, atunci când judecă asupra distincției dintre raționamentul corect și cel sofistic fiind vorba despre rostul instrumental al acestor tipuri de raționamente -, este legat de cunoaștere și se supune exigențelor valabile în orizontul acesteia; și, mai departe, el ține de gândirea însăși. Sensul în cauză, referitor la diferența formală dintre corectitudine și incorectitudine, este însă expresia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
puse în sens de către conștiința prelucrătoare), dar și ceea ce corespunde "temeiului" acestora (ceva care nu are condiția de lucru și este așezat în sens într-un mod diferit de către "conștiința constituantă").58 Deschiși astfel către un nou orizont aporetic privind rosturile analiticii și dialecticii, am putea susține deocamdată, provizoriu că raționamentul corect este forma pe care o prinde gândirea mai cu seamă atunci când își ia ca obiect ceea-ce-este un lucru (adică "universalul, ca singur obiect al științei, după gândurile lui Aristotel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
priori al logicii formale Deși nu trebuie să uităm caracterul formal al logicii-organon, faptul că ea vizează, preeminent, forma (formele) gândirii (simpla ordine a operațiilor acesteia), având drept element originar structura judicativă S P, în lămurirea problemei deschise aici despre rosturile analiticii și dialecticii, în măsura în care acestea au de-a face și cu obiectul "cunoștințelor" dobândite prin construcția de raționamente, trebuie să ne îngăduim să scrutăm și ceea ce se află dincolo de aceste limite formal-judicative. În felul acesta, încurajați de ceea ce se vestește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alte lucrări, de astfel de probleme despre "temei", "cauză primă", "principiu", "ființă", "Bine", "prim motor", materie, formă și privație etc., toate fiind probleme semnificative pentru acel moment al istoriei filosofiei și cu totul însemnat pentru proiectul logicii-organon. Dar care este rostul revenirii la ele, în acest moment al demersului de față? Simplul fapt al semnificației ideii de temei pentru proiectul în cauză. Și, legat de aceasta, recunoașterea rolului constitutiv al judecății pentru toate faptele semnificative în orizontul logicii-organon. Printr-o atitudine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a arătat ca fiind semnificativ pentru analitică și dialectică la nivelul raționamentului, constatăm că nici nu mai putem înainta în sensul unui nou temei. Căutarea temeiului este ea însăși legitimată judicativ. Dar în orizontul judicativului, trebuie acceptat un temei ultim (rostul lui va ieși la iveală prin operarea reducției judicative); de fapt, a fost deja acceptat. De aceea am putea spune că diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa) constituie un veritabil element a priori al logicii organon și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni kantieni le înfățișează ca instanțe absolute în zona de întemeiere a rostirii; este vorba, desigur, de o supra-măsură a lor, originată în de-naturarea logos-ului și constrângerea lui formală. Dar supra-măsura este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă există o diferență de nivel, de grad "ontologic": lucrul este de condiția ființării date, pe care experiența o modelează și o transformă în element al ei, în vreme ce ființa este "reprezentată" mai degrabă ca temei al lucrului, ca transcendent cu rosturi întemeietoare față de lucru și cu rosturi unitare față de totalitatea acestora ("lumea"); ea este realitatea originară prin care devin posibile și "reale" toate cele ce ființează. Aristotel păstrează din plin astfel de înțelesuri, iar atunci când va pune în discuție problema cunoașterii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de grad "ontologic": lucrul este de condiția ființării date, pe care experiența o modelează și o transformă în element al ei, în vreme ce ființa este "reprezentată" mai degrabă ca temei al lucrului, ca transcendent cu rosturi întemeietoare față de lucru și cu rosturi unitare față de totalitatea acestora ("lumea"); ea este realitatea originară prin care devin posibile și "reale" toate cele ce ființează. Aristotel păstrează din plin astfel de înțelesuri, iar atunci când va pune în discuție problema cunoașterii "temeiului", el va stabili un întreg
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Fiecare este însă ca un "joc" (asemănător "jocului hermeneutic" gadamerian), ceea ce înseamnă că fiecare "jucător" poate avea propria sa linie reductivă sau reconstructivă. De asemenea, ambele se desprind de sensul de analitică și de dialectică (sau măcar încearcă), deși au rosturi inițiale subordonate acestora. Cele patru operații nu sunt, bineînțeles, singurele active în orizontul judicativului constitutiv, însă ele, dintr-o anumită perspectivă, anume cea "fenomenologică", sunt fundamentale (poate chiar originare). Ele constituie acte ale conștiinței, care au întotdeauna de-a face
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel de gândire care se gândește pe sine produce indică, chiar prin sine, imperfecțiunea oricărei gândiri care nu se gândește (doar) pe sine, cum este gândirea omenească. Așa încât, gândirea care se gândește pe sine reprezintă gândirea împlinită în sine și rostul oricărei alte gândiri. "Norma" sa nu poate fi eludată, ci doar înlăuntrizată ca "principiu" al gândirii umane; și aceasta, înainte de toate, în virtutea unității gândirii înseși; apoi, datorită instituirii acestei unități în poziția de principiu al gândirii care capătă fel de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]