19,182 matches
-
acesta se mai jucase și înainte. Tatăl lui Constantin, Manuel al II-lea, îl jucase cu succes schimbător. Dar era primejdios. Mesajul a fost primit la Brusa de vizirul lui Mehmed, Halil pașa, un om adesea înclinat să potolească beligeranța stăpânului său. El le-a comunicat bizantinilor că pot face ce vor dar că faptele lor vor avea efecte ce vor fi pedepsite de turci. Răspunsul sultanului la cererile impertinente ale lui Constantin a fost mai laconic. El a promis doar
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
afla acolo la 29 mai 1453. Dar, după cum spune în amintirile sale, el nu era alături de împărat, pentru că se supusese poruncilor de a inspecta apărarea în altă parte a cetății. Tot ce a putut scrie, respectând realitatea, a fost că stăpânul său fusese ucis sau, mai curând, martirizat în timpul cuceririi cetății. Cei mai vechi martori oculari ai cuceririi, chiar dacă nu și ai morții împăratului, manifestă o nesiguranță generală asupra sorții sale.Arhiepiscopul Leonardo din Chios-care a fost luat prizonier, dar a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
în interior și exterior în 1532. Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află pisania scrisă în limba slavonă și care are următorul text: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată eu robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii (mele) împărătești, a zidit acest hram
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
contextul descoperirii, celtul de la Huda poate fi considerat drept o depunere cu caracter votiv, el încadrându-se astfel în categoria binecunoscută a ofrandelor din peșteri. Solomonar, solomonar în Apuseni este unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare românești. Stăpâni ai vanturilor și călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar și prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Ei sunt inițiați în științele astrologiei, ale prezicerii viitorului, dar mai ales in stăpânirea tuturor fenomenelor meteorologice. Ei se trag din
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
de către lumea islamică a celui mai întins teritoriu european care a fost vreodată deținut de aceasta. De asemenea, anul 732 marchează primul centenar de la moartea Profetului. Astfel, la 100 de ani de la moartea celui care a înființat Islamul, arabii sunt stăpânii unui imperiu uriaș, mai mare chiar si decât cel roman la zenitul său. Deși părerile istoricilor contemporani sunt împărțite în ceea ce privește faptul că Bătălia de la Tours/Poitiers este sau nu responsabilă pentru salvarea Creștinătății, victoria francilor rămâne un eveniment decisiv în
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
ucis de proprii soldați, în timpul expediției împotriva Egiptului, la Pelusa, pe malul Nilului. În timpul celui de-al doilea război al diadohilor (319 î.Hr. - 316 î.Hr.), Seleucus va fi izgonit din Babilon, iar Antigonos Monophtalmos, satrapul Pamfiliei și Liciei, va deveni stăpân al Asiei. Încercarea acestuia de a păstra unitatea cuceririlor lui Alexandru, sub autoritatea sa, proclamându-se regent, va declanșa al treilea război (315 î.Hr. - 311 î.Hr.), în cadrul căruia, Demetrios, fiul lui Antigonos, va pierde bătălia de la Gaza (312 î.Hr.). În urma
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
de la Gaza (312 î.Hr.). În urma păcii din (311 î.Hr.), imperiul este împărțit între Antigonos (Asia), Ptolemeu (Egipt), Lysimach (Tracia), Kassandros (Grecia și Macedonia). Lăsat pe dinafară, Seleucus reușește totuși să se impună în Babilon, cu sprijinul lui Ptolemeu I Soter, stăpânul Egiptului. Data de 1 octombrie 312 î.Hr. este considerată data fondării erei seleucide. Una din primele acțiuni ale lui Seleucus, a fost întemeierea unui mare oraș, Seleucia pe Tigru (Tel Umar de astăzi, din Irak), care a devenit, pentru un
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
saltimbancilor și irozilor“ din contemporaneitate, împotriva epigonilor: „glorii“ stradale, ori de cafenea, „canalii de uliți“, „panglicari în ale țării“ și vânzători de Patrie, împotriva „vulpilor evlavioase din Sfatul țării“, a „fonfilor“, „flecarilor“, „găgăuților și gușaților, bâlbâiți cu gura strâmba“ că „stăpâni ai nației“, stricători de limbă, de obiceiuri etc., încheind prin invocarea înaltului spirit justițiar carpato-dunărean, întruchipat de Vlad Țepeș), aflată între manuscrisele poetului de la Academică Bibliotecă Română din București, sub indicativul A-2276 (pp. 103 - 107). Deosebit de interesante sunt "transpunerile
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
luni de așteptare, în mai 1802 Simón și Teresa se căsătoresc la Madrid, apoi pleacă împreună la Caracas și San Mateo. Fericirea de cuplu durează doar până în 23 ianuarie 1803, când Teresa moare de friguri. Văduv la 20 ani și stăpân al unei imense averi, Simón Bolívar jură să nu se mai însoare niciodată, ce va și face și se întoarce la Madrid. Mai târziu, va spune că moartea Teresei a fost cea care l-a transformat din bogatul latifundiar în
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
o situație politică, administrativă și judecătorească proprie. Călanul și satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgești, proces ce s-a încheiat la sfârșitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligații față se biserică, stat și stăpânul moșiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului și Călanul. De asemenea răscoala lui Tudor Vladimirescu a avut mare răsunet pe valea Streiului. În anul 1760 localitatea purta numele de Puszta Kalan. În acest hotar s-
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
XIX și stațiune turistică. Multă vreme minele din Baia Mare și Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei. În anul 1411 cele două orașe sunt cedate de regele Sigismud lui Ștefan Lazarevisc, despot sârb, în schimbul cetății Belgradului, iar mai târziu în 1427 stăpân al orașului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băștinași pentru îmbogățirea lor personală. Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446 - 1453, ca stăpân al ținutului
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei. În anul 1411 cele două orașe sunt cedate de regele Sigismud lui Ștefan Lazarevisc, despot sârb, în schimbul cetății Belgradului, iar mai târziu în 1427 stăpân al orașului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băștinași pentru îmbogățirea lor personală. Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446 - 1453, ca stăpân al ținutului, aduce și privilegii orășenilor. Acestor privilegii li se vor adăuga
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
în 1427 stăpân al orașului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băștinași pentru îmbogățirea lor personală. Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446 - 1453, ca stăpân al ținutului, aduce și privilegii orășenilor. Acestor privilegii li se vor adăuga și altele, mai târziu de către regele Matei Corvin. O serie de evenimente au adus amărăciune în rândul populației orașului, astfel : Cu toate acestea orașul a rămas viu. Bogățiile
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii lui Bătu Han. Prim-ministrul era tot de etnie mongola, fiind numit "prințul prinților", ori "beqler-beq" (sau begler beg). Miniștrii săi erau vizirii. Guvernatorii locali, baskakii, erau responsabili
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
-lea, mai multe state - Horezm, Astrahan și Cnezatul Moscovei - au încercat să scape de dominația tătara. În același timp, ținuturile de la cursul inferior al Niprului au fost anexate de Marele Ducat al Lituaniei și de Regatul Poloniei. Generalul tătar Mamai, stăpânul Hoardei Albastre, însă fără să fi avut învestitură că han, a încercat să reimpună autoritatea Hoardei asupra Rusiei. Oastea lui Mamai a fost învinsă de Alexandr Donskoi în bătălia de la Kulikovo, aceasta fiind a doua înfrângere consecutivă suferită de tătari
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Paulina Haralamb cu 581 desetine fac tot posibilul pentru a-i atrage pe moșiile lor pe alți coloniști. N-au apelat la țărani statelor vecine - aveau nevoie de agricultori veniți de pe meleaguri străine, fără drepturi, fără privilegii, fără pretenții de stăpîni. Și într-o anumită măsură acest lucru le-a reușit. În 1897 în Romanovca trăiau 293 de bărbați și 304 femei, fără biserică, fără școală, fără să știe limba băștinașilor. La începutul secolului XX apar primele ”întreprinderi” - un deposit comercial
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
apărut de la cuvîntul slavon "cric" (adică „strigat”), oamenii vorbeau că dacă strigi într-un capăt al stanei în celălalt, răsună ecoul. Are dreptul la existența și o altă versiune, ca la baza numelui ar sta numele unui vechi locuitor sau stăpân al satului: Cricovan sau Cricovici, în documente sub astfel de nume de familie a fost găsit un singur om, Petru Cricovici, scrib a lui Petru Rareș. Din trecut până în prezent Cricova a fost supusă multor schimbări: majorarea populației, dezvoltarea social-economică
Cricova () [Corola-website/Science/305088_a_306417]
-
limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
sătișoare erau deja bine cunoscute. Denumirea actuală Drepcăuți o aflăm dintr-un document din 15 iulie 1702 «ca sat al lui Ioan Aga», dar ca sat pe harta județului Hotin , îl aflăm abia după 1812, când s-au schimbat și stăpânii cei mari, și cei mici. Dicționarul statistic al RM din 1994 fixa în Drepcăuți 1.195 de gospodării cu 2.945 de locuitori. Fondul locativ atunci constituia 54,1 mii mp. Acum și acestea țin de domeniul trecutului. Oricum, satul
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
zonei limitrofe, trasate la acea vreme pe râul Nistru, Ecaterina II a emis un decret, conform căruia cei care se stabilesc cu traiul aici, capătă statut de oameni liberi, inclusiv foștii iobagi, care devin „slobozi” și „nu pot fi întorși” stăpânilor săi. Astfel, satul a căpătat faima unui loc din care „nu poți fi întors”. În susținerea acestei versiuni vine și denumirea unei alte localități din zonă: Slobozia, adică sat de oameni slobozi. Din momentul colonizării intense, satul s-a divizat
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.) Bibliografie L.T. Boga. Documente basarabene.Vol. XX. Chișinău, 1938. Cercetări istorice. Revistă de istorie românească (1929-1931). Iași, 1932. Catalogul bibliotecii societвții istorico- arheologice basarabene din Chisinău, 1924. Chișinău, 1925. Radu Rossctti. Pămîntul, sătenii și stăpînii în Moldova. București, 1907. Ziarul "Viata Nouă". Briceni, 1972-1989. NOTA DE UZ ACTUAL Cod postal - MD-4726. Tel. primăriei - 0-247-48-336; 0-247-22-613.
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
mult de 15 locuitori. Este greșit părerea că denumirea satului provine de la numele boierului. N-a existat nici un boier și nici un sătean cu acest nume. În Arhiva Națională din Chișinău sau păstrat numele boierilor care stăpâneau pământurile. În acea vreme stăpân pe satul Mălăiești și vadul lui Vodă era familia boierului Sicarda. Cele mai răspândite nume erau Timciuc, Calancea, Ivanov. Rămâne de studiat documentul de la 10 octombrie prin care Mihai Racoviță domn al Moldovei întărește lui Iordache Roset satul Bălăbănești din
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
Jăvreni dnii Ion Petru Brînză și Constantin Alexei Racu. Hramul actualei biserici este a Sfîntului Ioan Teologul. Din documentele istorice atestăm că moșia satului Pocrișeni avea următoarele părți componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și Jăvreni au devenit moșierii Gheorghe și Ion Sârbu, cel din urmă cunoscutul fabulist din Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu, Efrem Petru Negru, Anton Petru Negru
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de oi. Astfel, pe malul stîng al Prutului apar colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași. De aici și denumirea de azi a satului - Colibași. Prezintă interes și alte versiuni privind originea satului și a denumirii lui. Doctorul în științe istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
fiind aproape în totalitate de moldoveni (98,4%), dar în vara anului viitor numără 525 de case, deja cu 2102 locuitori. Recensămînturile din 1979 și 1989, înscriu în liste 2032 locuitori și respectiv 1983. După transformările sociale din anii 1989-1991, stăpâni pe pământ au devenit cu adevărat țăranii, acum lucrînd în mod individual sau în gospodării țărănești asociate. În satul Hlinaia au fost înregistrate 732 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1921 de persoane, iar
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]