19,017 matches
-
pe ritmul acestora. Micromecanismele schimbării se produc la nivelul interacțiunilor generațiilor. Schimbările valorilor sociale, noile comportamente dezirabile și noile concepții despre lume sunt introduse În sânul familiei lărgite de către tânăra generație, mai receptivă la noile modele și care Își afirmă autonomia tocmai prin adoptarea lor. După cum o demonstrează datele anchetelor sociologice, alături de tineri, femeile sunt cei mai importanți actori ai schimbării, ele reprezentând totodată și centrul de greutate al mobilității sociale a copiilor lor. Din divergențele dintre generații și din confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
contemporane. Schimbările sociale profunde, purtătoare de conflicte, au o influență majoră În modurile de educație, conturând relațiile cu generația următoare. În al patrulea rând, familia contemporană a inventat educația relațională, al cărei obiectiv este descoperirea bogățiilor personale ale copilului, respectând autonomia sa. Ancheta a pus În evidență faptul că, În cadrul fiecărei generații, educația dată copiilor este mai suplă și mai permisivă decât educația primită de la părinți. În al cincilea rând, datele empirice arată că evoluția și practica religioase de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
socială se „negociază” În mod progresiv. În al nouălea rând, ancheta „Trei generații” confirmă faptul că, În timp ce familia se transformă În profunzime, un examen al solidarităților dintre generații arată că acestea se mențin În timp. Schimburile se Îmbină Însă cu autonomia crescândă a generațiilor, nu fără o anumită contradicție Între rețeaua de obligații ce reprezintă solidaritățile familiale și normele de independență cultivate de către familia modernă. Din acest motiv, uneori, exercitarea solidarităților se face cu prețul apariției de tensiuni și conflicte intergeneraționale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
A treia recomandare, adresată clasei politice, nu mai este independentă, ci un corolar al primelor două. Ea descrie un drum prin care clasa politică românească devine o clasă politică națională - nu autohtonistă sau naționalistă, ci cu un grad ridicat de autonomie, cu un proiect politic național, și nu doar de partid și cu o bază socială reală care să reușească să definească clar, la nivelul colectivităților, rezultatul obținut din Înțelegerea politică a faptului că tranziția nu este „o problemă cu soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În proiectul său, el nu vede decât „suferința” sa, ignorând suferința reală pe care o provoacă acțiunile sale celorlalți. Idealizând lupta contra celor care nu-i seamănă sau camuflând-o În campanii pentru scopuri nobile, perversul luptă, de fapt, Împotriva autonomiei personale, a diferenței și alterității. Neavând acces la o autentică umanitate, o refuză și celorlalți. Pentru a facilita mai bine Înțelegerea situațiilor și a actorilor angajați În acest joc social complex, practicianul care este profesorul Sirota ne oferă câteva exemple
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă, toate aceste explicitări care, pentru Cusanus, sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
voința pare să le întreacă în importanță. Ea este cea care face efectiv gestul alegerii, ea este cea care în calitate de voință liberă realizează suveranitatea (autexousia) omului sau în calitate de voință aservită constrîngerilor ori patimilor îl face pe om să decadă din autonomia lui. Cum orice suflet rațional e dotat cu liber arbitru și voință liberă, libertatea omului se manifestă mai ales în lupta pe care voința lui trebuie să o dea pentru cîștigarea virtuții Potrivit Sfîntului Augustin, care preia ideea lui Origen
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
concepție larg răspîndită, voința este o facultate a sufletului mediană și totodată mediatoare, ea dobîndește pentru om cele dintîi și cele mai înalte bunuri, deși în sine este un bine mediu în ciuda extraordinarului relief pe care îl primește în definirea autonomiei umane, atît la greco romani, cît și la evrei și creștini, libertatea de alegere este o libertate imperfectă. Dacă, în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă, unde separările sînt cu putință, unde autonomia umană poate deveni, la limită, autonomie față de absolut, autonomie absolută. în mod poate paradoxal, libertatea de alegere constituie demnitatea ființei umane și totodată marca statutului ei de creatură, condiționată de multiplu, supusă mutabilității. Libertatea de alegere privilegiu al ființei raționale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă, unde separările sînt cu putință, unde autonomia umană poate deveni, la limită, autonomie față de absolut, autonomie absolută. în mod poate paradoxal, libertatea de alegere constituie demnitatea ființei umane și totodată marca statutului ei de creatură, condiționată de multiplu, supusă mutabilității. Libertatea de alegere privilegiu al ființei raționale, fie ea umană sau angelică presupune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul diversității, acolo unde alegerea se poate exercita, unde alternativa subzistă, unde separările sînt cu putință, unde autonomia umană poate deveni, la limită, autonomie față de absolut, autonomie absolută. în mod poate paradoxal, libertatea de alegere constituie demnitatea ființei umane și totodată marca statutului ei de creatură, condiționată de multiplu, supusă mutabilității. Libertatea de alegere privilegiu al ființei raționale, fie ea umană sau angelică presupune, cu necesitate, mutabilitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
între două etaje de existență, cît în termenii unor orientări sau funcționări diferite ale lumii și omului. Cînd în om și în lume domină orientarea spre individual, coeziunea ansamblului scade, componentele lui superioare pălesc, cele inferioare își dispută preeminența, drepturile, autonomia. Ansamblul, carul sufletului, devine un agregat fragil, în care libertatea fiecărei componente și a întregului e diminuată de conflictul existent între ele, de presiunile pe care fiecare element le exercită asupra celorlalte. Cînd în lume sau în om domină orientarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nostru pentru libertate să nu se mai mulțumească atunci doar cu fărîma libertății de tip individual, să fie stîrnit să caute savoarea necondiționatului. Obstacolul corelativ acestui suport constă în rezistența individului tîrziu modern față de propria depășire. Dat fiind că ideea autonomiei i-a intrat în sînge, el e înclinat să gîndească într-un sistem de referințe strict antropocentric. Nu îi mai vine la îndemînă să se conceapă ca depinzînd în mod esențial de un Altul, în care umanul își găsește prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să ajungă în fața Judecății finale și a stării eschatologice. în modernitatea timpurie, istoria a început să-și piardă sensul religios, dar nu și dinamica liniară. Idealul progresului nelimitat și al fericirii imanente a laicizat dinamica istoriei, politica i-a legiferat autonomia față de transcendent, iar științele aplicate și tehnologia au accelerat această dinamică prin rezultatele lor. Toată umanitatea trebuia să ajungă la o civilizație de tip occidental modern, în care rațiunea omului e suverană, în care omul e pe deplin în stare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o (și mai mare) autonomie a rațiunii față de credință. Reforma catolică a dus, de partea ei, la codificare dogmatică excesivă și la pietism baroc. Or, prin neutralitatea lor de principiu, științele religiei nu fac o critică menită să se transforme la rîndul ei în dogmă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dea înțeles imediatului. Așa încît e aproape obligat să devină activ în raport cu sensul, să-l caute, să-l descopere, să-l asimileze, folosind, desigur, datele tradiției, dar integrîndu-le în propria cercetare. Modernitatea a făcut din individ o ființă mîndră de autonomia ei, așezîndu-l implicit într-un raport mai fragil, dar, într-un anume fel, și mai direct, cu credința. Studiind efervescenta viață religioasă a secolului al XVII-lea occidental, L. Ko\akowski a putut reuni un foarte masiv volum privitor la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tot acest efort avea un tâlc : el controla aceste structuri prin intermediul aliaților politici, chiar dacă renunțase la coordonarea lor formală, copiind astfel stilul de conducere pe care Cárdenas îl exercita la nivel național. Astfel, structurile partidului nu dispuneau, în fapt, de autonomie față principalii lor caudillos. Cu toate acestea, la nivel național, López Obrador nu se bucura de același ascendent asupra partidului. PRD este cunoscut pentru caracterul său fragmentar, fiind alcătuit dintr-o aglomerare de zeci de mișcări, partide și proto-partide. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acesta să adopte un comportament riscant, însă, în egală măsură, a limitat prejudiciile instituționale ale acțiunilor sale. De fapt, din moment ce López Obrador ar fi contestat oricum rezultatul alegerilor, chiar dacă ar fi avut un control deplin asupra partidului, cel mai probabil, autonomia, fie ea și parțială, a acestuia din urmă, a fost mai degrabă de folos. Populismul este mai periculos atunci când funcționează fără constrângeri interne, când partidul nu este capabil să-și controleze liderii populiști. Acești trei factori arată că populismul este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Haider a profitat de faptul că provincia nu avea un centru de putere independent; grupurile de interese, media și societatea civilă nu i-au pus probleme deosebite. Prin faptul că s-a implicat personal în elaborarea politicilor, a redus astfel autonomia serviciului civil (ibidem: 16). De aceea, așa cum am presupus în Capitolul I, el a redus posibilitatea ca opinia publică să fie activă și critică în provincia "lui". Haider a reușit să mențină controlul FPÖ (și al BZÖ) asupra Carintiei prin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
modalități de a comunica direct cu susținătorii partidului prin intermediul newsletter-urilor săptămânale și a reuniunilor lunare. Mečiar a atins așadar neobișnuita performanță de a crea instituții de partid puternice și abile, păstrând în același timp trăsătura conducerii plebiscitare de "absență a autonomiei de grup în interiorul mișcării" (Rybař și Deegan-Krause, 2009: 42). 9.2.5 Accentul pus pe regula majorității Mečiar și partidul său au adoptat tot mai vehement regula dreptului absolut al majorității, pentru a respinge constrângerile instituționale. Această logică era valabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
legislative; d) atitudinea de marketing - în cazul piețelor publice; e) caracteristicile cumpărărilor în administrația publică. a) Beneficiarii publici ai asigurării resurselor materiale Noțiunea de autoritate publică are în vedere organele de stat, respectiv organele administrației locale, având la bază principiul autonomiei locale. „Sensul sintagmei «autoritate publică» este de organ public, deci de colectiv organizat de oameni care exercită prerogativele de putere publică fie într-o activitate statală, fie într-o activitate din administrația locală autonomă” (Alina Profiroiu, Irina Popescu, 2005, p.
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
să dispară aceste tulburări. Noi, psihiatrii și psihologii, dispunem de instrumente terapeutice pragmatice inventate pentru și împreună cu dumneavoastră. Este posibil, în numeroase cazuri, să reușim să rezolvăm aceste dificultăți într-un interval rezonabil și să vă permitem să vă regăsiți autonomia și să reveniți la viața socială. Vă voi explica în ce constă terapia, desfășurarea ei, rolul meu, rolul dumneavoastră. Acest efort, efortul nostru comun înseamnă ca eu să parcurg 50% din drum către dumneavoastră dar, în același timp, și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dura de la trei până la patru luni (în funcție de tratamente). Sedințele de consolidare In continuare, ședințele de „consolidare a cunoștințelor” pot avea loc într-un ritm bilunar. Pacientul câștigă încredere în el însuși și vede beneficiile terapiei. El începe să-și recapete autonomia și poate să se „testeze” pe o perioadă de cincisprezece zile. Mai târziu intervalul dintre ședințe se mărește: o dată la trei săptămâni, apoi o dată la patru săptămâni. Supravegherea Supravegherea pe termen mediu și pe termen lung joacă un rol preponderent
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin TCC înseamnă: - o dispariție a simptomelor, fără ca acestea să reapară sub alte forme de tulburare; - însușirea de unelte terapeutice care sunt folositoare toată viața; - recâștigarea de către individ a rolului său de actor în spectacolul vieții sale; - o reîntoarcere la autonomie și la libera acțiune; - obținerea de competențe sociale în sprijinul unei reinserții sociale, atunci când aceasta a dispărut sau nu funcționează bine; - reglarea emoțiilor; - integrarea ideii că anxietatea și teama sunt fenomene normale pe care le cunoaște fiecare și că este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relațiile dintre panică și agorafobie. Până în acel moment, tulburarea de panică și agorafobia erau descrise în aceeași manieră. Klein remarcase faptul că Imipramine provoca pacienților suferinzi de atacuri de panică o reducere a acestor atacuri și o revenire progresivă la autonomie, pacienții putând să facă față unor situații evitate până în acel moment. Klein a facut, de asemenea, distincția dintre atacul de panică și anxietatea generalizată, cele două concepte fiind considerate, până în acel moment, ca făcând parte dintr-un același continuum. Klein
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]