20,085 matches
-
ca să scrie cu litere de foc pe un carton crem aceste lozinci și altele. Deci, mâine-dimineață mitingul, la 3½ sărbătoarea democratică în cinstea femeilor internaționale (sic!), la 6 plenară la liceul Mihai Viteazul, sâmbătă după-masă la sector, duminică chetă pentru dragii noștri prieteni greci, eu conducând echi pa de 25 de eleve dintr-a VIII-a; după-masă, celula; luni dimineață ore, luni la trei miting cu mamele elevelor din clasa mea, în Piața Universității. Ăsta mi-e programul, draga mea. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de oboseală. Să știi că nu mă plâng: îmi place munca mea, Doamnă Marchiză, dar sunt îngrijorată fiindcă mi se pare că sunt nedemnă, că poate altcineva ar avea mai multă pricepere decât mine și ar face mai mult bine dragei mele țări. Totuși: „Înainte!“, și cu atât mai rău pentru cine cade. Draga mea, astă-seară am să mă culc foarte devreme; am de citit: manifestul țării, legea electorală, proiectul de Constituție, cu adnotări și pasaje subliniate. Azi-dimineață am alergat degeaba
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi plâng de milă, ca o cârpă. Chiar mi-e silă de mine. Să revenim la lucrurile serioase. Deci, nu te în toarce. Asta ar putea însemna o despărțire definitivă și poate chiar fără vești; va fi greu, fata mea dragă. 2) Fă-ți „croaziera albă“; de altfel, ai să i spui lui Mimi, care o să-ți dea cele mai bune sfaturi. Dacă o să fiți rechemați și tu nu te întorci - și n-ai să te întorci - cu siguranță o să ni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi bine, ar dovedi că tu nu vrei să rupi legăturile cu țara. Poate că spunând că dorești să continui studiile (aci și recomandația Carré) cu consimțământul guvernului și că nu vrei să-ți pierzi cetățenia. Îți spun drept, Monica dragă, nu știu ce sfaturi să-ți dau, căci totul se prăbușește de la o zi la alta și mi-e frică de ziua când se va lăsa grea și inexorabilă perdeaua de fier peste noi. Eu trec uneori prin deprimări imense; mai este
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
neascunzându-ți. Dar, Mouette, draga mea Mouette, cui să-i spun ceea ce apasă uneori așa de greu pe inima mea, încât simt că mor? Știu că sunt o mamă rea și că, având în vedere distanța și toate imensele și dragile tale greutăți, ar trebui să le trec sub tăcere pe ale mele. Dar noi două am fost cuplul ideal, sincer până la cruzime, exigent până dincolo de omenesc, încrezător și iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îndoială, m-a făcut să tresar; așa de tare aș fi vrut să alerg la tine, să te iau în brațe și să ți spun doar atât: nu, scumpa mea, nu ești de gheață, dar ești foarte pretențioasă, fata mea dragă. Nu-i poți ierta cuiva faptul că nu e perfect, că întinează imaginea pe care ți-ai făcut-o despre el; vrei un om perfect, care să fie mai inteligent decât tine, ceea ce e foarte greu, care să nu-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Băiețelul meu țipă așa tare?“ și mi s-a răspuns cu teamă: „Nu e băiețel, e fetiță“. De atunci, Mouette a mea, ai fost totul pentru mine; chiar când sunt istovită, istovită de să-mi plângi de milă, chipul tău drag, frumos și înduioșător, pe care foarte adesea nu mi-l pot reprezenta, îmi zâmbește din ceața de acum, încurajator și prețios. Uneori mă gândesc că, chiar dacă aș fi schingiuită, chiar dacă aș fi dusă pe alte tărâmuri, nu mi te vor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
americanilor de acolo să vină să mă răpească și pe mine, ca pe marile personalități, căci sunt și eu o mare personalitate, mama Monicăi, deci spune-le să vină să mă răpească prin mijloacele cunoscute! Noapte bună. Mica, scumpa mea dragă! M. 88-89/1948 Marți, 30 noiembrie [1948] Mouette, uneori când tristețea pune stăpânire pe mine ca o boală necruțătoare, mă gândesc, făcându-mi apăsat cruci mari, că n-am să te mai văd. Mica, atunci aș vrea să mor pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stoicism câteo dată, o fac în speranța întoarcerii tale. Căci nu mă văd ajungând într-o bună zi la Paris, intrând în camera ta [...], având fericirea să sosesc pe neașteptate, să fiu acolo, lângă tine. Știu foarte bine, micuța mea dragă, că cer prea mult de la Providență și că ar trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de mii aș risca orice; mă gândesc la tine în fiecare zi, în fiecare noapte; aș veni la tine ca o nebună, fiindcă de acum încolo trebuie să nu ne mai atașăm de lucruri, ca să evităm eventualele suferințe. Mica mea dragă, încearcă să-ți faci o situație acolo; nu există deocamdată nici o speranță de întoarcere. Dar parcă poți să știi? Mă clatin de somn și de oboseală, dar am vrut să-ți scriu în seara asta, înainte de plecarea curierului, repede, încă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de zile de sărbătoare petrecute aici, în familie, la cele din copilăria ta, în care te simțeam atât de mult a mea și atât de necesară vieții mele, încât tremuram de emoție și de teamă. Noroc, copilul meu, fata mea dragă. De ziua ta, inima mea va striga după tine; voi fi aproape de tine și dincolo de viața pământeană, foarte aproape, ca o răsuflare pe buze. Inutil să-ți spun cât te iubesc: noi două suntem unite pe viață și dincolo de ea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sănătoasă. Îngrijește de tine ca de cea mai mare comoară de pe lume, gelos, egoist. În ziua aceea, pe 19 noiembrie, citește mai întâi acest final de scrisoare. E bietul meu buchet de flori, îndepărtat, modest și fanat. Noroc, fata mea dragă. Fii vitează, loială, demnă și mândră. Este darul etern pe care ți l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să râdă nimeni de credulitatea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
casa și mă obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra interioară a inteligenței tale. M-a vizitat zăpăcitul de Don
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
glas tremurător, că i-a murit bărbatul și că mi a ascultat vocea fără să înțeleagă ce spun. Cam. va depune mărturie favorabilă. Sanda Mov., de asemenea; mâine-dimineață am s-o iau de la capăt, scumpa mea, doar ca să salvez obiectele dragi pe care le cunoști și le-ai iubit. Sâmbătă are să fie gata frumosul inel și poate, printr-o minune, o să-l ai de Revelion. Draga mea, va trebui să treci cu vederea greșelile de ortografie din scrisoarea asta. [...] Totul se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu ideea mea fixă. De aproape o săptămână nu am mai primit nimic de la tine. Repede, între două telefoane, o carte poștală și pentru mine, care te iubesc și aștept. M. c. p. 17 ianuarie [1950], marți dimineață Draga mea dragă, Frigul s-a mai muiat; dimineața e strălucitoare; chiar dacă acoperișurile sunt pline de zăpadă, azi dimineață, când s-au deschis ușile de la balcon pentru a se face „curat“, o puternică mireasmă de lăstăriș a cuprins biroul și camera ta. A
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
muncă: sosită prima la școală, plecam întotdeauna ultima. Dar, cum ți-am spus, eram istovită de muncă și, dacă n-ar fi teama de urmări, aș respira mai liber, n-aș mai avea insuportabila senzație că zilnic calc pe morminte dragi, atât de iubite. Trebuie, cu orice preț, să-mi continui munca, să nu-i fac să creadă că „sabotez“ partidul fiindcă am fost exclusă. Motiv de a fi cu ochii în patru, încă și mai mult decât până acum. Ieri-noapte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masa de lucru și divan ca să le vezi, să le pipăi. Are să fie pentru mine o amintire de neuitat; am să cred că ele au puterea magică de a mă feri de rele. M. c. p. 25 martie [1950], sâmbătă Draga mea, scumpa mea, preaiubito, astăzi simțeam nevoia să-ți scriu românește și să-ți spun, strigând: Draga mea, draga mea, ce mă fac eu fără tine. Aproape că nu mai pot să trăesc, atât de mult mă copleșește dorul, des
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
circulă pe toate drumurile: „Am intrat tov. și-am ieșit doamnă“. „Niciodată n-ați încetat să fiți o doamnă“, mi-a răspuns o fată din clasa burghezo-moșierească. Ce dramă a mai ieșit! [...] M. 34/1950 I 1 aprilie [1950], sâmbătă Draga mea, dulcea mea dragă, Vai, nu e păcăleală de 1 aprilie: bărbatul lui Mimi s a instalat de-adevăratelea în apartament. M-a dat afară din birou. Bolnavă, gripată de trei zile, eram în pat, cu febră - o gripă teribilă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dus. Luasem o sulfamidă, tratamentul recomandat contra gripei actuale, și, cum știi ce efect au de obicei sulfamidele asupra mea, când m-am întors de la Ver[eș], eram gata să leșin în fața ușii apartamentului nostru. Fuga, fuga, pe divanul tău drag, care mi-a fost leagăn și pat de odihnă, în amintirea ta. Puteam eu să-mi închipui că dormeam în el pentru ultima oară? Fiindcă nu puteam respira, am rugat-o pe Mabell să-mi pună ventuze. Era ora 3
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au întâmplat toate astea, deși nu vor să recunoască; am să-ți spun ceva ce o să mă coboare în ochii tăi, dar asta este! - cum abia eram în stare să mă târăsc și încercam să duc în cameră [la mine] dragile tale fotografii, clătinându-mă și plângând, m-am împiedicat și eram gata să cad; atunci am zis: „Vezi-i, Doamne, pe cei cărora le datoresc ziua de azi!“, sau cam așa ceva, și seara, băiatul mămichii s-a întors rănit (căzuse
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să spun: aceea a fost o zi frumoasă! Și totuși, ce tare am plâns când m-am mutat din camera ta. De doi ani și 7 luni, zi de zi, acolo te-am evocat. [...] Seara Vai, ce cruzime, fata mea dragă. S-a întors; a deschis radioul. Și când te gândești că-l cumpărasem pentru noi două, că nu fusese niciodată mânjit de toate ticăloșiile și minciunile astea, că individul folosește obiectele pe care le-am ales întotdeauna cu drag și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că are sentimente ceva mai umane): „I-ai spus doamnei scopul vizitei noas tre?“ - „Nu, răspunde celălalt, dar am să-i spun acum. As cul tați, doamnă, va trebui să părăsiți apartamentul în două zile“. (Ține-te bine, fata mea dragă.) Pe scurt, am putut aranja cu ei să-mi caute o cameră unde să locuiesc și să eliberez casa, toată casa, între 13 și 17 aprilie, fără să iau cu mine altceva decât ce nu a fost trecut în inventar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zic: „Asta e“. Poate într una din zilele astea am să mă mut; dar se pare că pot beneficia de legea nouă care îi ocrotește pe funcționari. Draga mea, ce înduioșătoare sunt cărțile tale poștale. Fata mea cuminte, așa de dragă, scumpă inimă vitează, tandră și plină de dragoste. Nimeni pe lume nu-i ca tine. Draga mea, sunt mândră de tine și am să încerc să fiu demnă de tine. Dragostea ta, duioșia ta, bunătatea ta față de mine nu au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fotografiile pe care le-ai lăsat aici, cele mai puțin reușite, și mi-a venit să plâng când mi-am dat seama că n-am prețuit destul fericirea de a te avea lângă mine. Dacă n-ar fi munca mea dragă, cred că aș sta toată ziua să-ți scriu. Te asigur că toate clipele mele libere îți sunt dedicate ție. Aseară, când m-am întors, am mâncat repede, fără poftă, am făcut o baie și am luat fotografiile. Treptat, te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mine! Mai puțin fericită decât el, chiar după moartea mea, s ar putea să încep prin a îndura ceea ce era să i se întâmple lui. [...] O, Doamne, măcar de ne-am putea vedea și auzi, și mai ales, frumoasa mea dragă, măcar de-ai ieși tu nevătămată din acest cataclism universal! Draga mea, nu te supăra pe mine, dar certitudinea că nu ne vom mai vedea se înrădăcinează tot mai adânc. Deplâng inutilitatea vieții mele, sfârșitul acesta de viață, fără adăpost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]