19,706 matches
-
care Tatiana Tolstoia opusese negrei mele viziuni despre comunism o relatare excesiv umoristică, doldora de caraghioslâcurile deceniilor sovietice. Replica din sală a lui Castoriadis ar fi putut, la fel de bine, fi și a lui Paul: „Moartea nu e comică”. Urmărindu-l, imaginam ce ar fi putut deveni Paul În „putreda” democrație capitalistă, transformările și bucuriile prin care ar fi trecut spiritul său vertiginos. La un moment dat, i-am și spus lui Castoriadis: „Știți, am intrat firesc În dialog pentru că semănați cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
român-american. Întreg materialul fusese trimis la București, pentru cunoștință și cercetare. Aflând știrea, Îngrijorarea mea diminuase. În conducerea română a Fundației Soros se aflau mulți prieteni ai României literare și ai directorului ei, greu mi-ar fi fost să-mi imaginez că ar fi acționat atât de brutal contra unei publicații de care se simțeau legați. Nu-mi era deloc greu să-mi Închipui, Însă, cine știuse la București de „reclamația” venită din America, cine și de ce lansase alarmantele zvonuri și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
15 lei pe zi, mi-a spus, convins că e greu de rezistat la o asemenea ofertă.” Nu prea vedeam cum s-ar descurca filologul În noua țară. Dacă știam că e fiu și nepot de fierar, mi-aș fi imaginat, probabil, mai ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din care, cu mii de ani În urmă, se exilaseră sau fuseseră alungați strămoșii nu se mai știe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imaginea României» mi se pare o probă a unui climat intelectual normal și a unei culturi mature”. Ultima propoziție a ultimei pagini exprimă concluzia, plină de Învățăminte, a cercetării: „O «afacere Dreyfus» În România În anii ’30 nu e de imaginat”. Temeinică, sobră, nuanțată, analiza lui Leon Volovici considera, În final, că „dintre intelectualii români dintre cele două războaie mondiale, antisemiți extremiști au fost puțini, dar atașamentul la o anumită idee de conștiință națională - În care exista, uneori, latent, o percepere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu Întâlnim prea mulți intelectuali care să facă din respingerea discriminării evreilor, În momentele cele mai critice, o cauză a lor, pe care s-o apere public”. Da, o generală renaștere morală de tipul „afacerii Dreyfus” nu prea era de imaginat În România anilor ’30. Cum ajunsese filologul de la „apariția scriitorului În cultura română” la convulsiva temă „evreiască”, cum ajunsesem eu de la obsesia „universalistă” a tensiunii dintre etic și estetic la dialogul nostru epistolar din anii ’80 centrat pe aceeași temă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
confirmat, și de data asta, norocos. O seară prelungită și o dimineață care relua conecția serii au readus, firesc, de parcă nu s-ar fi Întâmplat atâtea Între timp și chiar În zilele dinainte, bucuria regăsirii. Înțelegeam, din nou, că viața imaginează situații atât de neașteptate pentru a umili fantezia scriitorilor. Deși nu ne-am mai Întâlnit de atunci, din zilele „istorice” ale toamnei 2001, marcând debutul unui veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deschis dialogului Între puncte de vedere diferite sau opuse, menținând tonalitatea dezbaterii principiale, obiective, atât de necesară Însănătoșirii „spiritului național”, marcat de prea multele perioade despotice ale Istoriei. * Pe ultima pagină a numărului aniversar, 750, redactora-șefă descrie cum și-a imaginat sărbătorirea și viitorul noii vârste a revistei. Printre altele, și printr-o „rubrică nouă, alertă, deschisă spre stricta actualitate În care condeie foarte diverse să facă pe rând croquis-uri, notații despre societatea românească”. Rubrica „utopică”, cum o numește, resemnată, autoarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
luminată. Cum observa S. Iosifescu, efortul de obiectivare romanescă este Întregit, În aceste pagini strict memorialistice, de scrupulul exactității și al nuanțării libere de orice Îngrădire compozițională. „Conștiința aceluia care a afirmat că ceea ce s-a petrecut și ceea ce a imaginat el au valoare egală, că toate trăirile sunt, fiecare În structură proprie, reale, simte totuși nevoia să regăsească «exactitatea Întâmplărilor», să le curețe zgura de visuri, de interpretări și de deformări”... deși niciodată, nici măcar În aceste pagini, nu ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-l revedem pe Gustav von Aschenbach. Dimineață rece, plaja pustie, celebrul Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii pitorești de scoici și fructe și dulciuri pe care Îi contemplase Aschenbach. Eram deja
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mijlociu sau În China comunistă, sau În Brazilia, unde atât de ne-kafkianul evreu vienez Stefan Zweig și-a pus capăt zilelor, pentru a autentifica una dintre torsiunile cele mai expresive ale secolului Îndoliat nu doar de Holocaust și Gulag. Chiar imaginându-l pe Kafka În capitala mondială a exilaților, New York, În New York-ul personajului său Karl Rossman, sau la doi pași alături, În Newark, „Într-o cameră din casa unei bătrâne doamne evreice, pe ponosita parte de jos din Avon Avenue
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dacă ar fi fost să scrie propria versiune a Scrisorii către tata, Schulz ar fi proiectat, probabil, În ea admirația sa nostalgică față de solidarul franctiror care i-a animat copilăria și i-a energizat fanteziile lirice. S-ar fi putut imagina pe sine transformat, eventual, Într-un gândac, cum se transformase și tatăl său, când dispăruse, dintr-o dată, din câmpul privirii sale, dar ca o extindere, doar, și continuare a „jocului” pe care Îl Împărtășiseră. Așa cum nu uitase clipa când Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
incredibil de fantastică» - a felului În care s-au născut Protocoalele Înțelepților Sionului și să urmăresc impactul lor dement asupra a generații de cititori, tragicele consecințe. Eseul despre Protocoale... s-a Împotmolit În clipa când am Încercat să-l Întregesc, imaginând acele părți ale istoriei volumului care rămân obscure până astăzi și nu vor fi, probabil, niciodată clarificate. Abia atunci am schimbat, perfect conștient, În text, Protocoalele În CONSPIRAȚIA. Începută pe marginea faptelor - și netratându-le niciodată cu totul -, povestirea și-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al lui Keseru, atât de tainic că Îl ascundea, poate, de el Însuși - când se va elibera de acest text, se va elibera, Într-o anumită măsură, de el Însuși.” În căutarea manuscrisului romanului, el recapitulează ceea ce știe sau Își imaginează despre B., dar Își investighează și propriul trecut, În care decedatul deține un rol dominant. Rezultat al unui treptat proces de inducție traumatică, Keseru pare a fi abolit, tocmai el, cititorul profesionist și sagace, orice distanțare critică față de eroul său
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
profesia de lector. Nu i se mai pare important dacă o carte este bună sau rea. Îl preocupă spulberarea memoriei, oamenii fără trecut și viitor. Gândește, din nou, dar fără Îngrijorarea de altădată, spre acei Obdachlosen, Între care se poate imagina pe sine Însuși. Masa lor informă Îngână În stradă corul mut al Istoriei. Umbre fără corp și corpuri fără umbre, Între care sângerează tatuații destinului. (Observator cultural, 17 februarie 2004; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 17 aprilie 2004) Claudio
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Italia pentru venirea sa la Bard, ca oaspete al cursului meu, Maeștrii contemporani. Citisem, Însă, nu doar cele trei cărți pe care autorul Însuși avea să le selecteze, ulterior, pentru seminarul cu studenții americani, ci și volumașul Visul viselor. Tabucchi imagina În această culegere vise „esențiale” ale unor scriitori, muzicieni, artiști sau gânditori extrem de diverși, de la Maiakovski la Rimbaud și Coleridge, de la Goya la Leopardi și Debussy, de la Toulouse-Lautrec la Cehov și Lucius Apuleius, de la Lorca la Freud. Între „visători” se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și i-ar fi fost de folos lui Antonescu, avertizându-l de ce urmeazâ să se întâmple cu 5-6 zile înainte. Pentru oricine cunoaște tăria de caracter a lui Nicolae Petrașcu, de la intrarea în Legiune și până la moarte, nu își poate imagina o asemenea perfidie la acest om, care a îndurat pentru Legiune și Comandant mai mult decât toți. Realitatea este că Eugen Cristescu, dușmanul neâmpăcat al Legiunii, a cusut cu ață albă, vizibilă de la o poștă, această informație, în timp ce el însuși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din nou l-a dus la celulă. Toți s-au îngrozit de cum îl mutilase bestia, iar când și-a dat cămașa jos: vânătaie lângă vânătaie și rană lângă rană, șiroind de sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl păzeam pe Nuti să ațipească: Dragă Popicule, dacă Dumnezeu va voi să mor aici
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
luptători pentru dreptate, pe care dușmanul nu se mulțumise să-i țină după înfrângere numai prizonieri, ci să-i supună la umilințe de neînchipuit și moarte, clipă de clipă. Se întreba cum funcționează o minte care este în stare să imagineze și să aplice atâtea sisteme de tortură, pentru cei condamnați și atâta deviere de la condiția umană pentru cei care erau puși să-i supravegheze, făcându-i din oameni, monștri. Totul părea o construcție a unei lumi supraumane, diabolice, făcută de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sfârșit, mai rămâne din viața lui chinuită acea dârzenie în fața destinului advers, acea uluitoare capacitate de rezistență când dușmanii se precipită asupra lui, ca fiarele, ca să-l extermine. Prin această fenomenală tărie, ieșind cu viață din cele mai dure probe imaginate de creierul diabolic al bolșevicilor, Petrașcu se ridică la imaginea unui simbol de rezistență al întregului popor românesc. Neamul românesc nu va pieri nici sub cnutul Moscovei. Rezistența rasei noastre se va afirma contra tuturor încercărilor de a-i falsifica
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în buzunare și număr monedele de o sută și de cinci sute de yeni din buzunarul drept simultan cu cele de cincizeci și de zece yeni din buzunarul stâng. Cei care n-au făcut niciodată asemenea operații nici nu-și imaginează cât este de complicat. Emisfera dreaptă a creierului face niște socoteli, cea stângă, altele, și apoi le pun cap la cap, la fel cum ai încerca să potrivești perfect două jumătăți de pepene roșu. Până nu te obișnuiești ca lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îi asemănam corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt foarte confuz în preajma femeilor tinere și frumoase, dar grase. Poate pentru că mă preocupă regimul lor alimentar. Când văd o femeie corpolentă, automat mi-o imaginez cu nasul în farfurie, hăpăind tot și ștergând cu pâine și ultimul strop de unt, smântână sau sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul. Mintea mi se întunecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-au clipit până nu s-a stins, în lumina amurgului, ultimul ecou al goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar copite obișnuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lumea urcă în turn pentru a le vedea luptându-se. Este perioada în care masculii își schimbă blana. Chiar cu o săptămână înainte să fete femelele. Când îi vezi tot timpul atât de pașnici, e foarte greu să ți-i imaginezi luptându-se pe viață și pe moarte. Din cantitatea imensă de sânge adus ofrandă pământului se naște viață nouă și se restaurează ordinea. Toamna, animalele cu blana lor lungă și aurie, strălucind puternic în lumina soarelui, și cu capetele ridicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tonomatul roz. În stânga am văzut un dulap în perete cu ușă pliantă. Asta era tot în materie de mobilă. Nici urmă de ceas, telefon, ascuțitoare sau cană cu apă. Nici măcar un raft sau vreun suport pentru scrisori. Nu-mi puteam imagina care era scopul sau funcționalitatea unei asemenea încăperi. M-am întors la canapea, m-am așezat picior peste picior și am căscat în voie. Tânăra a apărut după vreo zece minute. S-a dus direct la unul dintre fișete, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat mi-am imaginat că era de fapt un culoar secret care ducea cine știe unde. Altfel ce sens ar fi avut să mă echipeze în halul în care mă aflam și să mă vâre acolo? Tânăra a rotit un mâner de metal din colț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]