19,622 matches
-
și că niște ciorbagii sosiți din Turcia fac furori în restaurantele selecte din orașul lor. Cică tur-caleții ăștia prepară un ke-bab de-ți lasă gura apă, măi Vladi-mire. Cântărind lucrurile, după ce văzu simptomul întoarcerii oii pierdute, Nae Calaican îi făcu invitația lui tradițională: Cât o să mai amânăm plecarea, măi Vla-dimire? Tre' să rupem mâța, că nu-i chip! De atunci, timp de câteva săptămâni, se văzură la un whisky și la un kebab, în fiecare după-amiază. Dealtfel, Nae Calaican avea acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii din rândul cărora se recrutează totdeauna și în orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le dăm cu tifla țopârlancelor ăstora mercantile, care se gândesc pururea la chilipir, la agoniseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
documentele pe care le termina de dactilografiat, el le primea cu o politețe exagerată. Își alegea până și cuvintele cu multă grijă, de parcă era femeie. În fundul sufletului ei, Tomoe îl disprețuia, dar asta nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator. — Domnule Ōkuma, ești de viță nobilă... trebuie să știi... răspunde-mi la o întrebare. — Nobil? Ei, nu... Ce anume te frământă? Era ca o fată. — Mai trăiesc oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
numai noi, bărbații, Gas. Dar amintindu-și de bani, Takamori s-a răzgândit și a invitat-o și pe Tomoe. — Dacă mă gândesc mai bine, Tomoe, ar putea fi și pentru tine o lecție. Și-a dat silința să facă invitația să sune cât se putea de natural. — Ai de gând să-i arăți lui Gaston și cealaltă față a Japoniei? — Nu fi proastă. N-ai decât să vii și tu să vezi, dacă dorești. După ce-au terminat de mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mirosul ispititor de pui la grătar, vocea celor care-și făceau reclamă în ușile prăvăliilor, invitând cumpărătorii să intre, țăcănitul bilelor din salonul de pachinko. — Takamori-san, ce surpriză! — Știam eu c-o să-ți placă. Ascultă, vrei să bem ceva? Auzind invitația, Tomoe l-a tras de mânecă, exprimându-și dezaprobarea. Pe când ea încă se mai certa cu Takamori, s-a apropiat de Gaston un tânăr, cu mâinile în buzunarele jachetei din piele și i-a șoptit ceva la ureche, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era de nasul lui. A făcut stânga-mprejur și era pe punctul de a ieși pe ușă, când a reapărut fata. — Vă rog, poftiți, i-a spus, întinzându-i o pereche de papuci. A fost prea slab ca să poată refuza invitația. Și câine-san... Tipul are un câine, îi strigă ea lui Tanida, strâmbându-se. Zice că are și un câine. În clipa aceea s-a deschis ușa și a intrat un bărbat cu o femeie. Bărbatul era între două vârste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era lui frică, era prin apropiere. — Scuză-mă. Era neobișnuit de blândă. Voiam să te întreb dacă ne putem întâlni după program. — Mă rog... Aștepta să vadă ce voia de la el. Știa el că vrea ceva, deoarece o astfel de invitație era fără precedent. — Nu ghicești de ce? — Bănuiesc... Apoi o întrebă în șoaptă: — Mă inviți la masă? Sunt lefter. — Ce-ai spus? — Am spus că sunt de acord dacă-mi oferi o masă. La ora cinci Tomoe a pus husa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prefăcându-se că-i mai aduce documente la dactilografiat. Am două bilete la concertul de pian de la sala Hibiya. — O, minunat! Mă iei? întrebă ea, zâmbind. Ōkuma a dat din cap. Era limpede că-i făcea plăcere că Tomoe acceptase invitația. S-a plecat adânc în fața ei. Tomoe era convinsă că nu o să se îndrăgostească și cu atât mai puțin credea că se va căsători vreodată cu un om ca Ōkuma. Se pare că el o plăcea, dar ea nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o ducă la un film sau la un concert, ar fi fost proastă să refuze, gândi ea, atâta vreme cât tot n-avea altceva mai bun de făcut în seara respectivă. — Ai mai auzit ceva de francez? întrebă Ōkuma, încurajat de acceptarea invitației. Simțea nevoia să mai prelungească oarecum conversația. Dacă te referi la Gaston, nu... n-am mai auzit nimic. Dar acum suntem în timpul serviciului. Vorbim mai târziu. — Bine. — Ne vede șeful. După ce-a plecat Ōkuma, ca să-și exerseze degetele înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Aha, deci dacă mă duc să mă ușurez și, negăsind hârtie igienică, mă caut de batistă sau folosesc sumarul de la vreo carte... și dacă văd în pasaj, pe perete, printre dârele de degete, o chestie mai directă, mai mustoasă, o invitație la... diverse, trebuie să mă gândesc că e un mesaj de la agentul X către superiorul lui... Și numerele de telefon trebuie să fie false numere de telefon, de fapt niște coduri... - Cam așa ceva, totul e codificat, supercodificat, desenele au implicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
casă, își plătesc singuri cărțile, i-aștept, le fac și credit dacă-i nevoie. Mai sunt și vreo două reviste, nu-s chiar rele, dar acum nu mai interesează pe nimeni, le tipăresc așa, de-amorul artei. Mă scot cu invitațiile la nunți, pe hârtie bună, le trag și poezioare. Eu le compun, dacă-ți închipui... Mai sunt pliantele și afișele. Dar grosu’ sunt ăia din afară, mulți regaliști. Doar câteva luni a funcționat crematoriul uman. Nu respecta legislația, se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și Industrie din Nagano, ca să am ocazia să o Întâlnesc. Dacă aș invita-o la masă după conferință, probabil că i s-ar părea ciudat și ar bănui ceva, de aceea am pus-o pe secretară să-i trimită o invitație oficială de a participa la conferință. Am avut un presentiment neplăcut. Cu toții avem așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face cu teama de a nu fi chinuită din nou de trei persoane, și nici nu era din cauză că ar fi fost complexată de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Vei fi judecat, cândva... În Stațiune, Carnavalul ține nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi chemat cu un an, doi în urmă, când îmi apăruse spațiu privat, nu acum, când aveam un copil de câteva luni și eu nu mai eram nimic. Ce să fac eu, mămică și gospodină, printre poeți? Totuși am acceptat invitația și, după o călătorie lungă pe care Eva a suportat-o fără nicio problemă, dar în timpul căreia eu m-am stresat teribil, am ajuns la Bistrița. Înainte de a pleca răsfoisem zadarnic notițele mele vechi și nu am găsit nimic decent
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
puteam să mă sincronizez deloc cu programul festivalului, Eva se culca devreme, eu însămi îmi doream mai degrabă să dorm decât să ascult poezie sau muzică sau să socializez și mă uram pentru asta, eram un extraterestru. Înainte refuzasem o invitație la un atelier de traduceri cu niște poeți israelieni și îmi tot reproșam că nu am refuzat și acum. Îmi amintesc lectura mea, era în Sinagoga din Bistrița, mă îndreptam spre scenă când am auzit din sală „Ia uite o
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
i-a relatat întâmplările din târg. A cuprins-o bucuria că totuși, tablourile sale sunt reușite, regina care avea cultură și simțul frumosului, le-a putut aprecia. Sufletul i s-a umplut de fericire, nu mai era supărată ca înainte. Invitația reginei, însă, a pus-o pe gânduri, e bine să se ducă? Nu e bine? Se găsea într-o dilemă ciudată. Pe regină n-o putea refuza, dar nu vroia să-l supere nici pe rege. Fie ce o fi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
bal de sâmbătă, aici, în grădina “pietrelor semiprețioase”... De prima dată o ia la dans pe varza timpurie, cu fustele ei rococo, croite în multiple straturi verzi și galbene în degrade, de culoarea amazonitului. Primește pe urmă, cu multă grație, invitația falnicului morcov, care nu a îndrăznit de ani buni să crească atât de înalt și chipeș. Acum costumul portocaliu îi vine turnat pe trunchiul suplu și dulce la gust, poartă o pălărie cu pene verzi, răsfirate pe umăr. Cu un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
voluntare într-o școală a străzii, care uneori devine și școala vieții. Intră și copilul pentru care m-am aventurat în așa ambianță înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și nu pentru că nu ar fi fost scaune sau amabilă invitația de a ședea, dar tot mobilierul suferea de o boală neagră. Băiatul rânjește dezarmant, apărat de mama blindată cu certificate și de indiferența unui om, care doarme fără probleme arzătoare. În anumite momente noi, părinții, ne comportăm ca niște copii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a adversarului. Precum un cec gras, era o armă care îmi conferea întotdeauna un sentiment de încredere și de liniște atunci când mi-o strecuram în buzunarul de la haină. Am fluturat pistolul în direcția lui Bruno. — Și oricine mi-a trimis invitația va ști că port la mine o armă. — Dar dacă sunt mai mulți? — Rahat, Bruno, chiar nu e nevoie să-l desenezi pe dracu’ pe perete. Îmi dau și eu seama de riscuri, dar asta e afacerea în care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trenciuri. — Îmbracă-te, îmi zise unul. Ai o întâlnire. — Rahat, va trebui să am o vorbă cu secretara aia a mea, am căscat eu. Am uitat cu desăvârșire de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt. — Ce, asta numește Heydrich o invitație prietenească? — Păstrează-ți comentariile pentru tine, bine? Și acu’ trage-ți niște haine pe tine, ca să nu te luăm dracului în pijamale. M-am îmbrăcat cu grijă, alegând cel mai ieftin costum German Forest pe care-l aveam și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de teamă și dispreț. Nu că-i condamnam prea mult pentru asta. Din punctul lor de vedere, eu eram spionul lui Heydrich. În locul lor, probabil că și eu aș fi simțit la fel. Mai erau încă doi oameni, prezenți la invitația mea, care contribuiau la atmosfera de neîncredere. Unul dintre aceștia, o femeie, era psihiatru legist la Spitalul Berlin Charité. Frau Marie Kalau von Hofe era prietenă cu Arthur Nebe, el însuși un fel de criminolog, și era atașată oficial pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cât și-a căutat cheia. Descuind, se întoarse și-mi zâmbi cu grație: — Vă mulțumesc pentru ajutor, Kommissare, spuse. A fost cu adevărat foarte amabil din partea dumneavoastră. — Nu a fost nimic, i-am spus, gândind cu totul altceva. Nici măcar o invitație la o ceașcă de cafea, mi-am zis când am fost din nou în mașină. Mă lasă să o duc atâta cu mașina și nici măcar nu mă invită înăuntru. Numai că sunt multe femei așa, pentru care bărbații sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în față și mă gândeam că ar fi înșelat-o cu multă plăcere cu soția mea. Bineînțeles. Elsa era atât de atrăgătoare, cu părul ei bogat, carnea tare, cu zâmbetul ei ușor nesigur, și cu sfârcurile care apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]