18,788 matches
-
fierbătoare), vapori-gaz și gaz-gaz. Există însă și schimbătoare la care unul dintre medii este solid, de exemplu cele care mențin apa înghețată într-un patinoar. Aceste schimbătoare sunt formate dintr-o "manta" în care se află o serie de țevi, montate sub forma unui fascicul. Capetele țevilor sunt fixate în una sau două "plăci tubulare". Cel mai simplu și mai ieftin tip de schimbător este cel cu două plăci tubulare fixe, între care este montat un fascicul de țevi drepte. Deoarece
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
se află o serie de țevi, montate sub forma unui fascicul. Capetele țevilor sunt fixate în una sau două "plăci tubulare". Cel mai simplu și mai ieftin tip de schimbător este cel cu două plăci tubulare fixe, între care este montat un fascicul de țevi drepte. Deoarece curgerea fluidelor se poate organiza în contracurent, acest tip de schimbător are performanțe termice foarte bune. Dacă proprietățile fizice ale unuia din fluide cer ca acesta să parcurgă un drum mai lung, curgerea în interiorul
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
folosite în industria alimentară, de exemplu la încălzirea și răcirea laptelui, berii și vinului și la prepararea apei calde de consum, în instalații individuale și în puncte termice de cartier. Aceste schimbătoare sunt alcătuite dintr-un set de plăci individuale montate într-un cadru metalic de susținere și strânse cu buloane. Fiecare pereche de plăci alăturate formează un canal de curgere, astfel încât în două canale adiacente sensul de curgere al celor două fluide este întotdeauna în contracurent. Plăcile sunt executate din
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
DAC (ROCAR) 217 E - Varianta înaltă a lui 117 E , lansată la sfârșitul anilor 80. Se remarcă prin absența cutiei de contactori din spatele postului de conducere, profil înalt. A fost disponibil cu motorul TN81 de 150 KW, dar au fost montate și motoare de 180 kw, din import. Opțional, chopper și bloc logic de comandă. ROCAR 312 E - Varianta troleibuz a lui ROCAR 312 U. Disponibil cu motor de TN76 125 KW sau opțional TN81 150 KW. Echipate cu chopper și
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
fost eliberat din funcție printr-un abuz al lui Kelemen Hunor (ministru în funcție și, mai apoi, președinte UDMR). Recâștigă, în martie 2011, poziția de director general interimar, ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Renunță la navetă în august 2011. Montează spectacole de absolvire și, nu numai, cu și pentru studenții săi, bună parte dintre ei (Octavian Strunilă, Diana Croitoru, Ștefania Dumitru, Florina Anghel, Adriana Bordeanu, Mihai Bobonete, Mihai Rait, Andreea Grama, Cornel Bulai) premiați la festivalurile de profil: Galele HOP
Vlad Rădescu () [Corola-website/Science/318773_a_320102]
-
încetat existența odată cu consolidarea puterii bolșevice. Mahno a fost descris de teoreticianul anarhist Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească. Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea. s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus (în zilele noastre Regiunea Zaporoje, Ucraina). El a fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai părințior săi
Nestor Mahno () [Corola-website/Science/318799_a_320128]
-
Cercul roșu (în ) este un film polițist din 1970, a cărui acțiune se desfășoară la Paris (Franța). A fost regizat de Jean-Pierre Melville, iar din distribuție fac parte Alain Delon, Bourvil, Gian Maria Volonté și Yves Montând. Este probabil cel mai cunoscut prin secvență jafului, lungă de aproape o jumătate de oră. Titlul "Cercul roșu" se referă la epigraful filmului care se traduce astfel: De fapt, Buddha nu a spus așa ceva; Melville a alcătuit acest epigraf așa cum
Cercul roșu (film) () [Corola-website/Science/318791_a_320120]
-
filmul o "desfătare" și a remarcat că "Melville amestecă lumea chandlerescă după propria să concepție cu realitatea franceză dura. Cu secvență să întinsă de jaf tăcut, gesturile sale de film amintind de "Rififi" și cu gloanțele special modificate ale lui Montând, el anticipează filmul " Ziua șacalului" al lui Frederick Forsyth și techno-thriller-ul contemporan." Regizorul John Woo din Hong Kong a scris un eseu pentru DVD-ul Criterion al "Cercului roșu" argumentând meritele filmului. Cand filmul a fost relansat, Woo a fost "prezentator
Cercul roșu (film) () [Corola-website/Science/318791_a_320120]
-
anului 1990, la solicitarea Parohiei din Scânteia, s-a făcut o săpătură arheologică în interiorul Bisericii „Sf. Arhangheli”. Sub pardoseala din dale de piatră albă s-au descoperit cinci pietre de mormânt, cu partea inscripționată îngropată în nisipul în care erau montate dalele. Nu au fost găsite oseminte umane, cu excepția unui schelet deranjat, probabil reînhumat, care a fost găsit în absida de sud. În urma cercetărilor arheologice din interiorul bisericii s-a formulat concluzia că Biserica „Sf. Arhangheli” are două faze de construcție
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
vizitată de puțini excursioniști din Zlatna care intră de regulă până în Sala Mare, mai ușor accesibilă, în rest peștera este intactă, cu podoabe încă nedecimate. Peștera e protejată de Asociația de Turism și Ecologie Trascău Corp din Zlatna, care a montat și o poartă. Cei care doresc să viziteze peștera trebuie să solicite cheia la (www.trascaucorp.ro) Arhiva Clubului de Speologie Polaris Blaj.
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
Poartă. În partea opusă sala urcă ca apoi să cadă într-o săritoare de 2 m terminându-se în Sala Sifonului. Următoarea galerie "Galeria H" e ceva mai sus și paralela cu "V" dar strâmtă și joasă. Aici a fost montată o poartă metalică, Poarta Egoiștilor. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, "Galeria Y" începe câțiva metri mai la dreapta, este neinteresantă și se termină după 40 m. Atât era cunoscut de la
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
sală urca, ca apoi să cadă într-o săritoare de 2 m. terminându-se în Sala Sifonului. Următoarea, "Galeria H" e ceva mai sus și paralelă cu "V". dar strâmta și joasă. Aici găsim o poartă metalică, numită Poartă Egoiștilor montată de Clubului Sfinx din Garda de Sus. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, "Galeria Y" începe câțiva metri mai la dreapta, neinteresanta deocamdată și se termină după 40m. Continuarea peșterii se
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
8 m. După ultima săritoare urmează Gaură de Șoarece 1, la cota -70 m de la gură avenului. Aceasta este o galerie de sub 1 m diametru pe care tirașul prin apă este barat de, culmea ironiei, o poartă metalică, Poartă Egoiștilor montată de speologii de la Sfinx din Garda de Sus. După poartă se ajunge pe buza unei săritori de 14 m care este de fapt în tavanul unei galeri. Se aterizează într-o altă descendentă. În amonte Galeria Roșie colmatata cu argilă
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
material, datat ca având o vechime de aproximativ 25.000 ani. Începând din 2010, peștera este amenajată turistic și poate fi vizitată contra cost. Din păcate întreaga amenajare constă doar din lanternele pe care le poartă ghizii și un panou montat la intrare care arată semnul interzis speologilor. "Amenajarea" este făcută de administrația Parcului Natural Apuseni. Costul unui bilet este de 10 RON. La intrare, vizitatorul trebuie să semneze o declarație prin care își asumă responsabilitatea pentru orice tip accident care
Peștera Ghețarul de la Vârtop () [Corola-website/Science/316116_a_317445]
-
extravagante și costume complicate, însă numerele de varietăți nu erau legate unul de celălalt. În Londra, "Aldwych Farces" (Farsele Aldwych) aveau și ele succes, iar staruri ca Ivor Novello erau populare. Aceste spectacole au ridicat și valoarea producției, iar a monta un muzical a devenit în general mai scump. Tipic pentru această decadă au fost producțiile ușoare ca "Sally"; "Lady Be Good (muzical)" (Doamnă, să fii cuminte); "Sunny"; "No, No, Nanette"; "Oh, Kay!"; și "Funny Face" (Față caraghioasă). Cărțile lor au
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
abandonaseră explorarea. În 1986 Polaris ia inițiativa amenajării turistice a peșterii Huda lui Papara. Acțiunea începe în 1 august. Sunt prezenți Roru,Ioan, Mircea și Dana Ludușan, Eugen și Dodo Cindrea, Vasile Kucinschi, Naghy Martin, Florin Oprea. Sunt confecționate și montate 12 podețe metalice, două scări și amenajate câteva sute de metrii de poteci. După 31 de zile se putea vizita în pantofi de stradă cea mai fantastică peșteră din Apuseni. Amenajarea a fost întreținută de membrii clubului câțiva ani după
Polaris Blaj () [Corola-website/Science/316220_a_317549]
-
mai gros din cauza unui design superior. T-44 folosea o suspensie de tip bară de torsiune, mult mai puțin voluminoasă decât suspensia Christie de la tancul T-34. Principalul dezavantaj al tancului T-44 era turela, în care nu se putea monta un tun mai mare de 85 mm. Instalarea unui tun de calibru 100 mm era prioritară. Dezvoltarea primului prototip al tancului T-54 a început în octombrie 1944 la Biroul de Proiectare OKB-520 al Fabricii Stalin Ural nr. 183 (Uralvagonzavod
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
luna iulie 1945, fiind denumit "Obiekt 137". Turela avea un blindaj mai gros (200 de mm în partea frontală și între 125 și 160 de mm în lateral). Tancul era înarmat cu două mitraliere medii SG-43 de 7,62 mm montate pe aripile de protecție ale șenilelor în cutii fixe. Acestea erau manevrate de către mecanicul conductor și aveau câte 500 de cartușe fiecare. Pe turelă a fost instalată o mitralieră antiaeriană grea de tip DȘK de 12,7 mm. Capacitatea rezervorului
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
să protejeze echipajul de neutronii rapizi; împotriva radiației gamma era asigurată o protecție adecvată de blindajul gros și de sistemul de bază PAZ. A fost dezvoltată o captușeală antiradiație din plumb, plastifiată, pentru a rezolva această problemă. Acest strat era montat în interior, necesitând mărirea oblonului mecanicului conductor precum și rama acesteia. Acest strat, denumit POV, avea un avantaj suplimentar: proteja echipajul de fragmentele de metal în cazul în care un proiectil perfora tancul. T-55A a fost dotat cu un sistem PAZ
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
evita confuziile. Tancurile sovietice intrau în revizii tehnice (la fabricile de producție) la fiecare 7000 de kilometri. În timpul acestor revizii, tancurile beneficiau deseori de îmbunătățiri tehnologice minore. Foarte multe țări au adăugat sau au modificat echipamente; India, de exemplu, a montat ejectoare de gaze false la tancurile T-54/55 din dotarea armatei pentru ca tanchiștii indieni să nu le confunde cu tancurile pakistaneze Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
le confunde cu tancurile pakistaneze Model 59. Modelul mai vechi T-54 poate fi diferențiat de T-55 prin ventilatorul său în formă de dom instalat pe turelă în partea frontală, din dreapta, și prezența mitralierei SMGT de 7,62 mm, montată în partea centrală a cutiei blindate, manevrate de către mecanicul conductor. Primele modele de tancuri T-54 nu aveau un ejector de gaze, aveau o subtăiere în spatele turelei și un mantelet al tunului distinctiv (poreclit "rât de porc"). Tancurile T-54
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
a fi mai mult decât capabile să contracareze tancurile T-54/55. În 1973, în timpul Războiului de Iom Kipur, tunul de 100 mm al tancurilor T-54/55 s-a dovedit a fi depășit de noile tunuri Royal Ordnance L7 montate pe tancurile israeliene Centurion Mk V și M60A1. Armata israeliană a capturat numeroase tancuri T-55 din dotarea armatelor egiptene și siriene. Câteva dintre acestea au fost introduse în uz, fiind dotate cu tunul de 105 mm (standard NATO) L7
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
-se direct din piesa bucală prin intermediul detentorului treapta a II-a incorporat. Furnizarea amestecului respirator se face automat prin intermediul unei supape automate de injecție ce compensează compresia sacului respirator din timpul coborârii în funcție de adâncime. <br/br>Pe piesa bucală este montat un afișaj electronic astfel că scafandrul poate monitoriza în orice moment informații critice asupra scufundării (presiune parțială O, decompresie, adîncime etc.) Inspiration și Evolution folosesc ca diluant aer comprimat, amestec Heliox sau Trimix. <br/br>Presiunea parțială de oxigen este
Inspiration (recirculator) () [Corola-website/Science/320111_a_321440]
-
are loc prin intermediul unui ajutaj de 0,0035 mm și un regulator de presiune la o presiune constantă de 11 bar și un debit de 0,75 l/min. Presiunea parțială de oxigen (PPO) este monitorizată prin intermediul unui display rEvodream montat pe piesa bucală și a unui calculator. <br/br>Injecția manuală de oxigen se face cu supapa manuală a sistemului. Varianta electronică rEvo III folosește senzori electrochimici care reglează în mod automat injecția de oxigen la PPO constantă indiferent de
REvo (recirculator) () [Corola-website/Science/320100_a_321429]
-
ușor blindat de trupe" ("leichter gepanzert Mannschaft-Transportwagen", abreviat "le.MTW"). Vehiculul, denumit oficial SdKfz 250, avea la bază șasiul model D7 al semișenilatului SdKfz 10. Acesta a fost scurtat, renunțându-se la o roată din angrenajul șenilelor. Deasupra șasiului era montată o suprastructură ("Panzerwanne") cu un design nou, care beneficia de un blindaj cu o grosime între 8 și 14,5 mm. Noul model de șasiu a fost denumit D7p (p venea de la Panzer, adică blindaj) Din cauza problemelor legate de producție
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]