18,899 matches
-
mai frumoasă este cea numită Sfinții Trei Ierarhi de la Iași, pe lângă care a înființat o școală (Academia Vasiliană) și o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericești. Mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărți bisericești („Carte românească de învățătura duminicelor de peste an” - Iași 1643 ; „Răspunsuri la Catehismul Calvinesc” - Suceava 1645), dar și o carte de legi, „Pravilele împărătești”. În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos. Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: ""Pravila mică"" (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și ""Îndreptarea legii"" (Târgoviște, 1652). Organizarea armatei a beneficiat de o atenție specială din partea voievodului, efectivele ajungând la 40.000 de ostași. Totodată, Matei Basarab dispune construirea
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia "Filosofie și poezie", cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește "Arta prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
Jurnalului său. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată "Corp transparent" (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească și cele trei romane și cu el avea să poarte o corespondență asiduă. Romanul său de debut, "Întâmplări din irealitatea imediată" este o evadare din viața de zi cu zi a tânărului cu o sensibilitate excesivă, „țintuit la pat” de
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
autorul a publicat un rezumat, "Incognito", la Paris. Rămâne la început în Germania, deoarece Franța i-a refuzat cetățenia la sugestia Monicăi Lovinescu făcută lui Mircea Eliade. Prima carte din exil, "Ne întâlnim la Judecata de Apoi" trebuia să fie tipărită la Gallimard - cea mai mare editură franceză - iar exilații români din Franța l-au delegat pe Mircea Eliade să intervină pe lângă director ca să-i rezilieze contractul, demers pe care Eliade a reușit să-l ducă la îndeplinire. Scrie mult, publică
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, "Amurg". În anul 1891 o parte din opiniile, atitudinile și descrierile unor personalități ale timpului le adună în volumul Profile literare, pe care îl va publica la Editura Benvenisti din Craiova. În
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea. În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul "Sensitive", cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția. În 1895 i
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
Sensitive", cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția. În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul "Iubita" și volumul de proze (nuvele) "Priveliști din viață", ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o. În 1896 boala i se accentuează văzând cu ochii, astfel că moare în ziua de 17 aprilie. La Craiova
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
1852), "Chirița în voiagiu" (1864) și "Chirița în balon" (1874). La Teatrul Național se joacă "Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă". În 1852 apare volumul "Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești). Adunate și îndreptate de d. V. Alecsandri". Tipărește primul volum de teatru "Repertoriul dramatic", care conține piesele "Iorgu de la Sadagura", "Iașii în carnaval", "Peatra din casă", "Chirița la Iași", "Chirița în provincie". În 1853 apare volumul "Poezii poporale. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri", partea a II
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
un alt scheci și un poem. Totuși, Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticând mișcarea simbolistă românească la care adera revista. Începe să scrie pentru reviste non-simboliste precum "Opinia" și "Pagini Literare". În paralel, a fondat și tipărit manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de "Aurora" sau "Lumea". Sadoveanu pleacă la București în anul 1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din București, renunțând însă la scurt timp, pentru a se dedica
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și artistică", condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o și la "Convorbiri critice" ("funcții mai mult onorifice"). Debut editorial: la Orăștie, apare volumul de nuvele "Frământări", la "Librăria națională", condusă de Sebastian Bornemisa. În sumar, producții literare tipărite în revistele "Luceafărul" și "Convorbiri critice": "Dintele", "Lacrima" "Glasul inimii", "Culcușul", "Ofilire", "Răfuiala", "Nevasta", "Golanii", "Cântec de dragoste [Cântectul iubirii]", "Proștii", "Filibaș [Ocrotitorul]". Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Ibrăileanu la "Viața românească" din Iași, lui Mihail Dragomirescu la "Convorbiri critice" din București, precum și din Transilvania, corespundând cu Octavian Tăslăuanu de la "Luceafărul" din Sibiu). La 1 octombrie, la Blaj, în "Revista politică și literară" a apărut povestirea "Talerii", ultima tipărită în Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala țării. A terminat nuvela "Ofilire", sub impulsul unor lecturi sadoveniene. Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul, scoate revista "Scena
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul "Nuvele și schițe". În sumar: "Proștii"; "Dintele"; "Ocrotitorul"; "Nevasta"; "Catastrofa"; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice. Începe prima versiune integrală a romanului "Pădurea spânzuraților" (pe care o va termina la [[27 iunie]] [[1922
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Eva (roman)|Adam și Eva]]". In [[14 ianuarie]] [[1925]], scriitorul sfârșește prima versiune a romanului "Adam și Eva" iar în luna [[martie]] încheie și versiunea pentru tipar. În luna [[mai]] apare romanul "Adam și Eva". Editura "Cartea românească" din București tipărește a III-a ediție din "Golanii". Sumar revăzut: "Proștii"; "Dintele"; "Bibi" [inedită]; "Norocul" [inedită]; "Cuceritorul"; "Nevasta"; "Cântecul iubirii"; "Strănutarea"; "Vrăjmașii" [inedită]; "Soacra Sfântului Petru" [prelucrare inedită]; "Idilă de la țară" [inedită]; "Ocrotitorul"; "Culcușul"; "Cerșetorul"; "Pozna"; "Golanii". Este ales președinte al Societății
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
vie la [[Valea Mare]], lângă [[Pitești]], unde vor fi scrise majoritatea cărților sale de acum încolo. În anul [[1931]] scrie și editează ([[25 iulie]]) volumul "Metropole", conținând însemnări de călătorie din ([[Berlin]], [[Roma]], [[Paris]]). Pe data de [[20 februarie]] [[1932]], tipărește, la București, "[[România literară]]" (apare până la [[6 ianuarie]] [[1934]]). O nouă reeditare: "Ițic Ștrul, dezertor" (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de [[Paul Konrad Honich]]), la "Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Alexandru Odobescu începe o carieră de funcționar public: este numit "șef de masă" la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel București și funcționar la Ministerul Cultelor. Tot în 1855, în revista "România literară" a lui Vasile Alecsandri i se tipărește "Oda României" și "Întoarcerea în țară pe Dunăre". Alexandru Odobescu publică nuvelă istorică "Mihnea Vodă cel Rău" în revista "Românul"; în același an (1857) nuvela apare și în volum separat: "Scene istorice din cronicile Țării Românești - Mihnea-Vodă cel rău (1508-1510
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Chiajna". În același an nuvela apare și în volumul: "Scene istorice din cronicile românești: Mihea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna", în a cărui prefață autorul mărturisește: În 1861 scoate la București "Revista română pentru științe, litere și arte" în care tipărește de-a lungul anilor, printre altele: "Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu, "Cugetările" lui Alecu Russo și "Ciocoii vechi și noi" de Nicolae Filimon. În această revistă Odobescu își publică studiile "Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
în limba română, "Cătră Italia" a fost scris în același an. În 1812 revine în Moldova și se consacră activității de propășire a culturii române. Pune bazele Academiei Mihăilene(1835), strămoașa Universității din Iași. Fondează revista "Albina românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
din Iași. Fondează revista "Albina românească" și o tipărește la tipolitografia Albina. Aici îi apar primele volume originale, "Culegere de poezii" și "Fabule alese". Adversar declarat al Revoluției de la 1848 în Moldova, cade în uitare și în perioada aceasta își tipărește nuvelele istorice, întîi în franceză, "Nouvelles historiques de la Moldo Roumanie", în 1859 apoi și în traducere românească, în 1867. În anul 1869 la vîrsta de 81 de ani pleacă în călătorie la Lemberg, în Galiția și cumpără manuscrisul "Țiganiadei" lui
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
1886), polemizează cu Maiorescu într-o serie de articole ce vor demonstra multiple însușiri intelectuale ("O familie de poeți"). E prezent în aproape toate domeniile artei și ale vieții publice, încercându-și talentul în numeroase direcții. La 19 aprilie 1887 tipărește revista "Lupta literară", în paginile căreia apare prima variantă a nuvelei "". Printre colaboratori îi descoperim pe Al. Vlahuță, C. Mille, P. Ispirescu și Artur Gorovei. Primul număr din „Lupta literară” a apărut la 19 aprilie 1889, cu mențiunea că „apare
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
datora atacul asupra Bastiliei și readucerea familiei regale la Paris în octombrie. Au fost puțin răsplătiți și mulți dintre ei erau cetățeni pasivi care nu aveau drept de vot. Sufereau de pe urma inflației, iar pentru a-și acoperi cheltuielile, guvernul a tipărit mai multe asignate, a căror valoare a scăzut. La începutul anului 1791, s-au desfășurat greve, în care muncitorii protestau împotriva scăderii valorii salariilor. Prețul cerealelor a crescut cu 50% după recolta slabă din 1791, provocând revolte, în care mulțimea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ca adevărați conducători, mulți fiind monarhiști. Autoritățile locale, preoții constituționali și membrii Gărzii Naționale au fost uciși. În mai, guvernul a retras de pe front 30.000 de soldați pentru a reprima răscoala. Dar pentru a acoperi cheltuielile războiului, au fost tipărite mai multe asignate care au scăzut la jumătate față de valoarea nominala, ducând la creșterea prețurilor, ceea ce a dus la răscoale extinse. Pentru a obține sprijinul populației, trebuiau satisfăcute cererile acestora. Montagnarzii s-au apropiat de sanculoți și de "câmpia", împărtășind
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
lui Toderică. Cu mijloacele acestea el făcu avere mare, scăpă în câteva rânduri de moarte și în fine, când muri, izbuti să intre în rai prin șiretenia lui. Această glumă nevinovată, despre care însuși Negruzzi ne spune că s-a tipărit mai mult ca să umple coloanele revistei decât cu vreo pretențiune literară, supără grozav clerul și administrația din acel timp - 1844 - încât îl trimiseră în exil la o mănăstire, iar revista "Propășirea" a fost suspendată. Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
dessins de la fille née sans mère"" ("Poeme și desene ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]