19,793 matches
-
care, după ce i se dărîmă lamentabil precarele certitudini de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel l-a văzut, cu dreptate, regizorul Dan Nasta), cu tot atîtea senzații ale morții: Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi. Dar cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scena Teatrului Național, pentru că scîndurile acestei scene au suportat și alte piese de-ale mele "Calul verde", "Regulamentul de bloc". Îndrăznesc să cred că nu e prea tîrziu pentru această piesă. Și asta pentru că cele două orizonturi ale piesei corodarea, căderea în rutină a cuplului, încercarea de a-ți regăsi numele într-o altă tensiune lirică, pe de o parte, și intervenția legii morale, a pumnului moral, a sabiei morale, pe de altă parte, sînt perene". Constantin Popa este actor al
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aici...") Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Constantin Popa: Cavou bar sau numele dezamăgirii. Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sfidezi cultura noastră socialistă...; nu-i bine; s-ar putea să fiți sancționat... pe linie de partid... și profesională... Nu-i bine... Bine, dar am fost bolnav, încerc eu...; mai știi cumva ce diagnostic ai avut?; da, am avut... o cădere psihică...; pe dracu"!; dacă o ții tot așa, o să ai, într-adevăr, o cădere psihică...! Și în final, mi-a spus că doctorul a recunoscut că m-a internat la insistențele mele..., ca să scap de rol... (pauză) Era tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
linie de partid... și profesională... Nu-i bine... Bine, dar am fost bolnav, încerc eu...; mai știi cumva ce diagnostic ai avut?; da, am avut... o cădere psihică...; pe dracu"!; dacă o ții tot așa, o să ai, într-adevăr, o cădere psihică...! Și în final, mi-a spus că doctorul a recunoscut că m-a internat la insistențele mele..., ca să scap de rol... (pauză) Era tocmai în perioada cînd se pregătea turneul în Germania... Cu Othello..., mi-a spus că e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
planeta modernității spre un ceva halucinant de obscur, dar spre un ceva. O altă miză a deznodămîntului lui Ruffel este marxismul, iar aici, iarăși, ar fi multe de spus. Rețeaua discursurilor deznodămîntului le cuprinde pe cele produse imediat după „dubla cădere (a zidului Berlinului și a statuilor din Moscova), de către filozofi marcați, În mod foarte diferit, de istoria și gîndirea marxistă.” Din cauze binecunoscute, Marx este În România un tabu. Nu ne-am vindecat de el, deci nu-i pronunțăm numele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu (numai) ca aderent sau membru al unei comunități oarecare posesoare a dreptății și adevărului sau În căutarea lor. Noua literatură, cea debutantă În anii ’70, “post-neo-avangardistă”, nu este, crede Viart, legată de nici un eveniment istoric, ci anticipează momentul 1989, căderea zidului Berlinului. Cred, totuși, că luciditatea critică și o conștiință istorică limpede nu se puteau manifesta imediat după 1945, În nici o privință. E de crezut că procesul acesta Începe după 1968, o dată cu ridicarea unei generații scutită de traumele părinților. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că luciditatea critică și o conștiință istorică limpede nu se puteau manifesta imediat după 1945, În nici o privință. E de crezut că procesul acesta Începe după 1968, o dată cu ridicarea unei generații scutită de traumele părinților. Acesta este momentul declanșator al “căderii ideologiilor”. Apar, apoi, “practicile”, spune Viart, postmoderne. Dar asta, În America, tocmai datorită absenței unor conflicte majore, se Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre Anne, noua iubire a lui Marc - o semi-prostituată foarte frumoasă (și, de aceea, interșanjabilă) pe care Îndrăgostitul o duce În Praga. Vei constata că, deși cuplul ajunge la Praga tocmai În toiul Revoluției de catifea, nu afli nimic despre căderea comunismului, despre comunism. Ci, dacă te interesează, despre "modul În care au influențat revoluțiile din est calitatea cazării la marile hoteluri". Sau, despre solidaritatea umană, la modul următor: "Am avut șansa de a trăi, În acest loc, momente de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbind: Dumnezeu, perfect, nu poate să nu existe de vreme ce existența este cuprinsă În perfecțiune), trebuie (să) că există: iat-o, o dată În fotografia Olgăi, o rusoiacă, probabil, care trebuie căutată În Cuba de către el, curier diplomatic, agent secret reprofilat după căderea Zidului, și iat-o a doua oară, În liniile provocatoare ale unui superb manechin, cumpărat cu tot cu vestimentația expusă În vitrina unui magazin (pudeur oblige). Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau ale lui Edmund. Un dispozitiv de supraveghere nu produce informații întotdeauna sigure, garantate, dar dă uneori la iveală, pe căi ocolite, motivațiile și identitățile celor ce l-au pus în funcțiune. Activitate scriptică și arhivaretc "Activitate scriptică și arhivare" Căderea Zidului Berlinului a dus la descoperirea unei extraordinare activități scriptice, care a însoțit permanent supravegherea în țările din Est. Supravegherea nu se mulțumește doar cu simpla exercitare, ea se cere dublată de o urmă scrisă, de o dovadă materială, de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
grotescă a scenelor Națiunii, scene recent trăite și interpretate de o distribuție de alienați. Spre marea bucurie a aristocraților prezenți în sală, eroii de la 1789, aidoma unor regi de carnaval, n-aveau de trăit decât o zi și apoi, după căderea lor, ordinea avea să revină. Aici, Istoria, istoria cea mare, eșuează într-un spectacol unde rolurile sunt strict distribuite. Dar Weiss contrazice acest sentiment de siguranță, căci programul derapează și actorii bolnavi se revoltă, ca și cum germenii Revoluției, într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este o experiență fundamentală a libertății umane. Păsările și insectele ce zboară prin aer își etalează triumful asupra obstacolului greutății. Pentru percepția spontană naivă, mișcarea este privilegiul corpurilor vii, în timp ce corpurile moarte sunt imobilizate de propria greutate. Coborârea unei pante, căderea sau prăvălirea sunt percepute chinestezic ca o acceptare a propriei greutăți. Suntem trași în jos de o forță situată în centrul propriului nostru corp. Dar o astfel de mișcare descendentă s-ar putea să ne ofere o concepție diferită asupra
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nici o diferență între „sus” și „jos”; din punct de vedere dinamic, diferența este fundamentală. În câmpul forțelor predominante din spațiul nostru vital, orice mișcare ascendentă cere investirea unei energii speciale, în timp ce mișcarea descendentă poate fi realizată pur și simplu prin cădere liberă sau prin îndepărtarea oricăror suporturi care mențin obiectele să nu cadă. Oamenii percep asimetria dinamică sau anizotropia spațiului cu ajutorul a două simțuri: chinestezic și vizual. Efectul fizic al gravitației este perceput ca tensiune a mușchilor, tendoanelor și a încheieturilor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de piciorul lui Hristos. Exact așa cum Învierea lui Piero stăvilește vectorul acțiunii pe verticală, Nașterea Domnului a aceluiași (figura 59) preschimbă povestea Adorației într-un solemn portret de grup ocupând suprafața planului orizontal. Aici centricitatea pătratului nu înfrânge ridicarea și căderea, ci mișcarea de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în partea stângă, iar Sfânta Familie și păstorii în partea dreaptă. Orizontalitatea acoperișului de deasupra, precum și șirul paralel al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dat. Actorii scenei nu vin de nicăieri și nu se duc niciunde. Ei sunt grupați în jurul corpului imobil al celui mort. Chiar și principala temă dina mică, greutatea copleșitoare a cadavrului, nu-și îngăduie să ducă până la capăt impresia de cădere. Este înfrântă de diagonalele care o mențin în încrucișarea lor. Diagonalele, deși active din punct de vedere dinamic, prin devierea lor de la grila coordonatelor spațiale, se comportă precum grinzile ce zăbrelesc o clădire. Opunându-se dihotomiei vertical - orizontal și mediind
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în mod deliberat și importanța sa crucială în cadrul poveștii prezentate. Tensiunea generată printr-un atare paradox a fost foarte la modă în timpul | 111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al lui Pieter Bruegel cu subiectul căderii lui Icar (figura 69) este centrat în jurul figurii minuscule a păstorului care privește spre locul căderii mortale din ceruri. Deși el întruchipează unica reacție la tragedia la care asistăm, atenția privitorului este distrasă de plugarul mare și colorat care, exact
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a fost foarte la modă în timpul | 111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al lui Pieter Bruegel cu subiectul căderii lui Icar (figura 69) este centrat în jurul figurii minuscule a păstorului care privește spre locul căderii mortale din ceruri. Deși el întruchipează unica reacție la tragedia la care asistăm, atenția privitorului este distrasă de plugarul mare și colorat care, exact lângă păstor și văzut din spate, se concentrează asupra propriei munci. Totuși, odată ce descoperim micul personaj
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
prinsă strâns de pământ. Personajul are soliditatea unei fundații de clădire. Dispunerea în unghi drept a picioarelor exprimă o deschidere care sporește tema gurii care cântă. Expansiunea și contactarea sunt echilibrate măiestrit. Brațele se strâng în jurul genunchiului pentru a împiedica căderea corpului, dar prin același gest piciorul drept este tras în sus, cu talpa ridicată. Cu ochii strâns închiși și cu capul dat pe spate, bărbatul pare a fi o pasăre cântătoare, mintea lui fiind concentrată asupra înălțătoarei experiențe a muzicii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
asemănările de bază din miturile diferitelor culturi. Astfel, Joseph Campbell, în prefața sa la o carte pe această temă, a scris despre . Același lucru este valabil pentru simbolurile de bază, precum diferența dintre lumină și întuneric sau dintre înălțare și cădere, referindu-mă mai înainte la acest principiu al explicării pentru a justifica semnificația psihologică generală a centricității și excentricității. Din moment ce acest fapt ne implică în universalitatea structurilor perceptive, este totuși indicată o abordare mai directă a bazei fizice a experienței
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
O altă cauză a neliniștii poetului ar fi "Anotimpul electronic", desființarea omului prin alienare, prin invazia tehnicismului; asistăm la o adevărată osificare a spiritului. În această lume dispar legi și datini. Măștile s-au uzat. Lumea este dominată de "zeul" căderii în vid. Soarele, cum spunea altădată Eminescu, se va răci și vor muri oameni și flori, orașe, semnale magnetice; o moarte organică a lucrurilor cutremură lumea, semnalând căderea în vid. Lumea trăiește spaima morții și a crimei: "veți cădea în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
legi și datini. Măștile s-au uzat. Lumea este dominată de "zeul" căderii în vid. Soarele, cum spunea altădată Eminescu, se va răci și vor muri oameni și flori, orașe, semnale magnetice; o moarte organică a lucrurilor cutremură lumea, semnalând căderea în vid. Lumea trăiește spaima morții și a crimei: "veți cădea în genunchi/ surâzând suav și gândindu-vă la pumnalele/ veșnic ascunse sub haină și veșnic în gând" ("Tinerețe fără bătrânețe"). E o lume de coșmar ce se supune timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
malul Stixului" continuă aceeași voluptoasă tehnică a imaginilor, mistuită de lumi în transă, fascinată de drogul creator, de împărății vizuale, sonore și olfactive: Când vom ajunge însă lângă Styx,/ Pe mal la semnul meu, va fi răcoare/ Și vor zbura căderi mângâietoare/ Atunci vă voi privi atât de fix, Atât de străveziu va fi în zare/ Că toate se vor atinge în uitare" (II). Poetul descrie drumul spre Styx ca o evadare în altă lume; universul este similar celui real, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumea reală se face pe nesimțite, poetul descoperă în cuptorul de var zidit de țărani, dintr-o știință obscură, materia cu care țăranca va vărui zidurile și pietrele, trunchiurile copacilor, semințele, dar și "Sexul erupției, ce aruncă lapții/ smulși de căderea zodiei rutului/ la care sorii-și rup culorile unii din alții". Poetul încearcă un calendar al muncilor specifice satului, pe care le îmbracă într-o aură sacră, dar păstrând substratul păgân. Realizează o lume de portrete și descrieri dimensionate cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și pradă..." Deci, singurele concretizări sunt cuvintele, ele sunt ființe palpabile, sunt măști grimasate ale lumii, de aici foamea teribilă după real, după reprezentările realului cunoscute și în "Elegii": Sunt mâncat/ simt/ foamea și-a făcut patul în existența mea" ("Căderea oamenilor în pământ"). Alteori, lumea este de fapt dematerializată prin cuvânt; cuvântul devine un fel de oglindă barbiană prin care lucrurile își pierd materialitatea, se curăță de contingent, dar în același timp sunt esențele la care poetul vrea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]