18,847 matches
-
propriu-zisă (evoluată odată cu lărgirea terapiei populare), au constituit un fond aproape inepuizabil descântecul exprimă animismul; sunt mai multe forme, femeile bătrâne mai descântă și astăzi, în Moldova, cu cuvinte sugestive: "ieși duh împielițat, din suflet curat duhuri ieșiți, duhuri pieriți, duhuri fugiți, din cap, de sub cap, din creieri, de sub creieri, din creștetul capului, până-n tălpile picioarelor*. (Surse de mare interes vezi în recenta operă admirabilă publicată de Silvia Ciubotaru, "Folclorul medical în Moldova".) Acest descântec, așa cum ne comunică și Smaranda Acatrinei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din Moldova, în special din sud, el notează o filieră bizantină și origine încă mai veche regăsită la Marcellus Empiricus: "Fuge, fuge, dolor omnis nervorum dolor" etc. În zona comunei Independența, Galați, "boala copiilor" este izgonită în mod similar: "ieși duhule din cap, din creieri, din minte, din păr, din frunte, din sprâncene, din nas, din dinți, din buze, din gură, din umeri, din încheieturi, din piept, din coaste"13. De altfel, convingerea că boala psihică are o geneză supranaturală este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
din încheieturi, din piept, din coaste"13. De altfel, convingerea că boala psihică are o geneză supranaturală este atestată de numeroase superstiții care persistă încă: în toată Moldova se pune o mătură lângă copilul sugar pentru a-l păzi de duhuri, dar și pentru a nu i se "lega" mintea; în Bucovina există un descântec devenit cu timpul o rugă pentru sănătate: "Sfinte Augustine, Și tu Sfinte Trifoane, luați tulburarea cugetului, din creștetul capului, dinăuntrul creierului, din gâtlejul gâtului"14. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în domeniul etnoiatriei -, cum este îndrăcirea, de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. Îndrăcirea, ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile, care vorbesc de "muiarea nădușită de Duhul necurat, adică în care lăcuiește Duhul hitlean"43, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți "se va birui de dracu și se va îndrăci". Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. Îndrăcirea, ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile, care vorbesc de "muiarea nădușită de Duhul necurat, adică în care lăcuiește Duhul hitlean"43, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți "se va birui de dracu și se va îndrăci". Mai târziu, această concepție face loc nebuniei ca boală a sufletului, cum o găsim menționată de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care pentru ei erau optime. Aceasta era categoria cronicilor deficitari, a oligofrenilor, poate a unor demenți. Alții, în sfârșit, ridicau probleme sociale, prin însăși structura lor particulară; stările de agitație de tot felul, stările delirante, mai ales epilepticii "munciți de duhuri". Aceștia trebuiau, oricum, liniștiți, asistați măcar pentru o vreme. Fiind considerați ca bolnavi de suflet, nu aveau altă cale, pentru epoca respectivă, decât aceea care ducea la biserică, în special la mănăstire. Cum vom vedea, date cunoscute confirmă chiar un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nebuni. După cum ne informează P. Zosin 50, la 1779, un stareț, Paisie, a organizat la Mănăstirea Neamț o "bolniță a bătrânilor" și, în același timp, separat de aceasta, chilii pentru "mireni de parte bărbătească cu feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind, și neavând unde-și pleca capul... dela trapeza de obște îi hrănea și ședea pe cât voia, unia și până la moarte". Reținem de aici un fapt care ni se pare caracteristic, și anume că ospiciul apare ca o creație
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
caracterului de azil pentru "cei neavând unde-și pleca capul" și pe care "trapeza de obște îi hrănea" și care "ședea pe cât voia, unia și până la moarte"51. Erau deci niște adăposturi pentru cei cu "feluri de neputinți și de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au diferențiat ca ospicii de alienați. Reproducem, mai jos, o serie de fragmente extrase din documente de arhivă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții soartei "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil primea numai alienați căci se referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
excepțională a vestiților săi dascăli teologi, care apoi i-au conferit și cunoscutul renume de "Sorbona Moldovei". Între aceștia, au strălucit personalități eminente, precum: Melchisedec, episcopul Romanului și al Hușilor, vestiții frați teologi Filaret și Neofit Scriban, renumitul rector Popa Duhul, cărturar și duhovnic iscusit și cu mare dar de la Dumnezeu ș.a. În perioada aceasta de mare glorie (1803-1886), seminarul de aici a făcut să înflorească una dintre cele mai vestite școli de muzichie bisericească și de psaltichie, care a atras
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acela să cază subt canonul celor îndrăciți"). Reiese încă un fapt: dubiul asupra integrității mintale a simulantului însuși: "carele pe sine se va învăța... de îndrăcire... Adevărat easte că cela ce să lipește dracului, apropiise de împreunarea lui și amândoi duh sunt, drept aceia carele se face de voia sa îndrăcit și să închipuiește de face ale lui lucruri... să se canonească cu canonul celuia celui ce adevărat se îndrăcește"). Chestiunea este încă actuală la nivelul nostru. Responsabilitatea unor acte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sau cunoscută. Puterea și influența muzicii asupra omului este reafirmată: „Muzica mișcă și dă naștere emoțiilor. În bătălii, sunetul trompetei îi mobilizează pe soldați ... Muzica liniștește spiritele agitate, cum se citește despre David care l-a eliberat pe Saul de duhul cel rău prin arta melodiei ... Orice cuvânt pe care îl pronunțăm, fiecare bătaie a inimii, este legată de ritmurile muzicale și de puterea armoniei”. Pe lângă definițiile matematice în care reflecția antică târzie și-a exprimat viziunea sa muzicală, cu Isidor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Dacă ești slăbit din cauza vârstei, sau, tânăr fiind, ai o voce răgușită sau aspră, sau nu cunoști ritmurile, toate acestea nu sunt un defect. Ceea ce se cere este să ai un suflet umil, o minte atentă, o inimă căită, un duh sănătos și o conștiință liberă; dacă ai toate acestea, vei intra în corul divin și te vei așeza lângă David”. Asemenea afirmații par în contradicție cu viziunea generală a epocii patristice. Părinții bisericii, însă, nu sunt împotriva studiului și a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
perdeaua care îl separa de pontif, pentru a vedea ce face acesta în timpul tăcerii sale îndelungate. Văzu astfel un miracol: un porumbel, așezat pe umărul papei, îi sugera la ureche frază după frază. Mesajul era clar: ar fi fost însuși Duhul Sfânt (porumbelul) cel ce a „inventat” noul cânt, răspândindu-l prin intermediul veneratei persoane a Sfântului Papă Grigore. Care ființă umană ar fi putut, deci, să se opună acestuia? Cântul franco-roman, odată pentru totdeauna devenit „gregorian”, a cucerit astfel în mod
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
origines du chant liturgique de l’église latine”. 3.5 Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian, pentru a respecta voința Duhului Sfânt care le-a dictat. „Originea divină” a cântului gregorian a dus, așadar, la formarea conceptului modern de repertoriu: un corpus de melodii bine definite și fixate odată pentru totdeauna, așezat sub semnul imutabilității. De atunci, a devenit tot mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Lumea, Ți-ajutară. Una ți-ai pierdut-o. Poate / Porumbelul s-o aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
primit de bună voie să se facă om asemenea nouă, dar fără de păcat (Filip. II, 17), harul și adevărul au primit realitatea temporală. Această lege aduce cu sine o înnoire morală și o restaurare spirituală a creștinului. Ca lege a Duhului și a credinței, spiritualizează viața creștinilor și o face vie; ca lege a harului și a libertății, aduce cu sine ajutorul divin și scoate pe creștini din robia păcatului spre adevărata libertate și stare de fii ai lui Dumnezeu. Este
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Legea Noului Testament este numită simplu legea iubirii, fiindcă iubirea este motivul, cuprinsul și împlinirea ei. Toate poruncile acestei legi se întretaie și sfârșesc într-un singur punct, fiindcă - precum spunea Fericitul Augustin - legea duce la credință, credința câștigă pe Duhul Sfânt ca un dar, care revarsă în noi iubirea, iar iubirea împlinește legea. Dacă împlinirea legii este manifestarea iubirii, această împlinire a legii are ca urmare o creștere în iubire. Cine împlinește poruncile, acela nu numai că manifestă iubirea ce
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
totală, de renunțare totală, la o nouă înțelegere a vieții. Ele sunt un îndemn spre activitate, pentru că toate aceste îndemnuri presupun faptă, luptă, lucrare, implicare în viață, angajarea noastră a tuturor în vederea realizării acestor bunuri omenești. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne învață că prima virtute care trebuie însușită pentru a intra în împărăția cerurilor, adică pentru a dobândi fericirea, este „sărăcia cu duhul”. Sfântul Ioan Gură de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul ne învață că prima virtute care trebuie însușită pentru a intra în împărăția cerurilor, adică pentru a dobândi fericirea, este „sărăcia cu duhul”. Sfântul Ioan Gură de Aur <footnote id="4"> Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, București, 1996, p. 224 <footnote> consideră că “cei săraci cu duhul” sunt cei care se smeresc de bună voie, adica cei lipsiți de mândrie și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
pentru a intra în împărăția cerurilor, adică pentru a dobândi fericirea, este „sărăcia cu duhul”. Sfântul Ioan Gură de Aur <footnote id="4"> Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, București, 1996, p. 224 <footnote> consideră că “cei săraci cu duhul” sunt cei care se smeresc de bună voie, adica cei lipsiți de mândrie și de nemăsurata iubire de sine, păcate din cauza cărora au căzut îngerii cei răi și primii oameni. Săraci cu duhul sunt creștinii care, gândind neîncetat la desăvârșirea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
224 <footnote> consideră că “cei săraci cu duhul” sunt cei care se smeresc de bună voie, adica cei lipsiți de mândrie și de nemăsurata iubire de sine, păcate din cauza cărora au căzut îngerii cei răi și primii oameni. Săraci cu duhul sunt creștinii care, gândind neîncetat la desăvârșirea dumnezeiască, își dau seama cât de departe sunt ei de ea; cei ce își dezlipesc de buna voie inima de bunurile pământești, își golesc mintea de cunoștințele cele deșarte și își eliberează sufletul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
încercare a credinței, ca Sfântul Apostol Petru, care spune: „întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei Lui să vă bucurați cu bucurie mare. De sunteți ocărâți pentru numele lui Hristos, fericiți sunteți, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu Se odihnește peste voi” (I Petru 4, 13-14). Predica de pe munte se încheie sub semnul speranței: „Bucurați-vă și vă veseliți!” Iisus e „duhul bucuriei”. „Bucurați-vă!” a fost primul cuvânt pe care L-a
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]