19,087 matches
-
populare), asistăm la stilizarea imaginii folclorului muzical românesc din perspectiva culturii de masă (sprijinită și de preluările după piese vechi) - nu trebuie uitat că toate aceste genuri sunt create, întreținute și dorite de către unul și același public numeros, lipsit de pretenții intelectuale.
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
pripășiți pe meleagurile românești. [Se știe că odată cu declinul Imperiului Bizantin, -declin la care au contribuit și incursiunile asupra Bizanțului din partea apusenilor - (ex: Cruciada a IV-a), sfîrșind tragic prin căderea Constantinopolului sub turci, la 1453,- Vaticanul începe să emită pretenții de hegemonie confesională și politică asupra a noi teritorii, încercînd să se impună și în Tările Române, îndeosebi în Ardeal]. Odată cu trecerea anilor, mânăstirea se va evidenția în peisajul vieții duhovnicești al acestei zone geografice. În arhiva Curții Imperiale de la
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
în grupuri de interese commune și în așa mod stabilizează statul. Puterea majoritară va fi cea mai bună formă de guvernare doar atunci cînd ea nu va mai fi compusă din săraci ci din clasa mijlocie, cumpătata în năravurile și pretențiile oamenilor către stat. Această formă de guvernămînt Aristotel o numea apoliteia”. În legătură cu schimbările esențiale a clasei mijlocii să dovedit a fi atît înflorirea cît și decăderea democrației ateniene. Despre aceasta ne arata ne arata următoarele fapte: a În anul
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
care există din totdeauna. În plus el consideră că viziunea lui Marx, conform căreia în societatea socialistă lupta de clasă dispare ca efect al dispariției claselor antagoniste este o aberație. Le Bon arată că toate teoriile sociale care au avut pretenția de a construi o societate în care să domine înțelegerea, dreptatea și egalitatea au fost, în practică, un eșec. De aceea, el își exprimă teama că odată ajuns la putere, un regim socialist nu va avea altă soluție decât să
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Suceava, împreună cu diaconul Manuel, cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei, Iosif, rudă de a lui Alexandru cel Bun. Erau vremuri grele pentru ortodoxie: căzuse statul bulgar sub turci, în anul 1400 fusese asediat Constantinopolul, iar Lituania catolică avea pretenție asupra Rusiei Kievene. După încheierea misiunii, Manuel se întoarce la Constantinopol, iar Grigore Tamblac rămâne în Moldova până în anul 1414, când va urmă unchiului sau, la scaunul mitropolitan al Kievului. În Moldova primește titlul de presviter al Marii Biserici Moldovlahe
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
se întoarce la Roma înainte de crăciun și petrece sărbătorile cu Lucreția, dar Papa în acea vreme își schimbă alianțele alăturându-se aragonezilor din Neapole, datorită căsătoriei dintre fiul său Gioffre Borgia cu Sancha de Aragon. În acest fel nu recunoaște pretențiile lui Carol al VIII-lea al Franței, asupra pământurilor napolitane. După câteva luni, își însoțește soțul la Pesaro împreună cu Adriana și Giulia, care aveau datoria de a veghea asupra ei. Ajunsă la Pesaro, Lucreția este primită bine de nobilimea locului
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
pentru că armata e plătită de ea. Chiar dacă o sprijină în secret pe Lucreția, preferând ca Romagna să fie dominată de mici nobili, decât de papa sau puterea vecină, Veneția.Totuși Cesare este arestat și nevoit în schimbul libertății să accepte câteva pretenții ale papei. Ieșit din închisoare, se refugiază la Neapole, unde este arestat cu complicitatea lui Sancha d'Aragona și a soției lui Giovanni Borgia și închis în Spania. La 25 ianuarie 1505, ducele Ercole, bolnav, moare, iar Alfonso este încoronat
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
legate de o invazie la scară largă. În al treilea rând, posesiunile lui Eduard al III-lea din Franța au fost puse sub amenințare în 1337; Filip al IV-lea a confiscat ducatul de Aquitaine și regiunea Ponthieu. Eduard emite pretenții la tronul Franței susținând că este singurul descendent masculin al regelui Filip al IV-lea, care era bunicul său pe linie maternă. Francezii au invocat Legea Salică de succesiune și au respins revendicarea regelui Angliei numindu-l moștenitor pe nepotul
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
victorie în bătălia de la Poitiers, unde este capturat regele Franței Ioan al II-lea. După o succesiune de victorii, englezii aveau posesiuni importante în Franța, regele francez era prizonier în Anglia și administrația franceză era aproape în totalitate în colaps. Pretenția lui Eduard la coroana franceză părea accesibilă. Totuși, campania din 1359 nu a fost concludentă. În 1360, Eduard acceptă Tratatul de la Brétigny prin care el pretinde că a renunțat la tronul francez dar dorește garantarea posesiunilor sale din Franța. În
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
cu luna februarie, regele moare de un accident vascular cerebral (unele surse spun gonoree ) la 21 iunie. A fost urmat la tronul Angliei de nepotul său, Richard al II-lea, deoarece fiul său, Prințul Negru, murise la 8 iunie 1376. Pretenția lui Eduard asupra tronului Franței s-a bazat pe descendența sa de la regele Filip al IV-lea al Franței, prin intermediul mamei sale, Isabella. Arborele următor reprezintă familia simplificată și arată fundalul dinastic pentru Războiul de 100 de Ani:
Eduard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312461_a_313790]
-
războiului cunoscut ca "French and Indian War", Anglia a dobândit controlul asupra zonei de la francezi. După încheierea acestui tratat, Anglia nu mai avea nici un fel de probleme de posesiune cu Franța, întrucât aceasta nu mai putea avea nici un fel de pretenții teritoriale asupra zonei "Ohio Country". Oricum, numeroase triburi nativ americane, incluzând triburile Shawnee, Mingo, Wyandot și Delaware, emiteau pretenții de posesiune a zonei. De cele mai multe ori, motivul esențial îl constituia stabilirea coloniștilor de origine europeană în această zonă, lucru care
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
Anglia nu mai avea nici un fel de probleme de posesiune cu Franța, întrucât aceasta nu mai putea avea nici un fel de pretenții teritoriale asupra zonei "Ohio Country". Oricum, numeroase triburi nativ americane, incluzând triburile Shawnee, Mingo, Wyandot și Delaware, emiteau pretenții de posesiune a zonei. De cele mai multe ori, motivul esențial îl constituia stabilirea coloniștilor de origine europeană în această zonă, lucru care nu era privit defel cu ochi buni de către populațiile indigene. Pentru a preveni conflicte armate, vărsări de sânge și
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
că Angliei nu-i păsa de interesele majoritare ale subiecților săi din coloniile nord-americane. Acest areal era văzut drept foarte dezirabil pentru întemeierea de așezăminte în primii ani de existență ai Statelor Unite, ceea ce a făcut ca zona să fie subiectul pretențiilor teritoriale ale mai multor state. Aceste pretenții teritoriale își aveau originea în așa numitele „Colonial charters” (), documente regale care prevedeau privilegiile acordate fiecărei colonii. Mai specific: Un alt rezultat a fost că spre diferență de restul teritoriului de nord-vest, care
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
majoritare ale subiecților săi din coloniile nord-americane. Acest areal era văzut drept foarte dezirabil pentru întemeierea de așezăminte în primii ani de existență ai Statelor Unite, ceea ce a făcut ca zona să fie subiectul pretențiilor teritoriale ale mai multor state. Aceste pretenții teritoriale își aveau originea în așa numitele „Colonial charters” (), documente regale care prevedeau privilegiile acordate fiecărei colonii. Mai specific: Un alt rezultat a fost că spre diferență de restul teritoriului de nord-vest, care erau cadastrate mai mult mai mai puțin
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
multor sisteme de cadastru. În 1784, zona făcea parte din regiunea Trans-Aplacheana, pe care Thomas Jefferson a propus-o pentru crearea noilor state care urmau a fi admise în Uniniune. Jefferson a propus ca statele să renunțe la respectivele lor pretenții la regiune. Una din cele mai litigioase chestiuni era dacă zona urma să accepte sclavia.
Ohio Country () [Corola-website/Science/312884_a_314213]
-
erminie.” În 1793 e cert că Dimitrie Ispas picta la Tăuți interiorul altarului, iar în 1829 a revenit la biserica greco-catolică din Tăuți, unde, după părerea primului sau exeget, Atanasie Popa, pictura realizată în naos și pronaos, tinde la slăbirea pretențiilor artistice și crede că partea leului în executare a avut-o fiul său Ioan". Cu o mână mai puțin sigură în continuarea literelor mărunte, care poate fi și a fiului său, lasă trei inscripții, două în pronaos și una în
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
neimaginat în debugging. Depinzînd de cum este compilat, SQLite deasemenea are capacitatea de a urmării execuția codului mașină virtual - printand fiecare din instrucțiunile mașinii virtuale și rezultatele lor în timpul execuției. Codul sursă pentru SQLite este în domeniul public. Nu există nici o pretenție de drept de autor pe nici o parte din codul sursă de bază. (Documentarea și codul test sunt o altă problemă - unele secțiuni din documentație și logică testelor sunt guvernate de licențe open-source.) Toți contribuabilii la core-ul SQLite au semnat cum
SQLite () [Corola-website/Science/312952_a_314281]
-
cruciați sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei, care anexase comitatul Tripoli și încheiase o alianță avantajoasă cu regele armean, a cărui fată o luase în căsătorie. Faptul îl îndreptățește să revendice suzeranitatea, dar nimeni nu-i lua în serios pretențiile, deși Munke își începuse ofensiva, fără să mai aștepte ajutorul cruciaților, de care, de altfel, nici nu avea nevoie, iar din aliat putea deveni un dușman la fel de periculos ca mamelucii din Egipt. În 1258, Munke cucerea Bagdadul, apoi, conform planului
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
o parte a Dalmației). În timpul celui de-al doilea război mondial, Regatul Italiei a cucerit noi teritorii în Slovenia și în Dalmația. După încheierea conflictului mondial, au fost stabilite granițele italiene din zilele noastre, iar Italia a renunțat la orice pretenție teritorială. Regatul Italiei a controlat o serie de colonii, protectorate și state marionetă precum Eritreea, Somalia, Libia, Etiopia (ocupată în 1936, reocupată de britanici în al doilea război mondial), Albania, Grecia (ocupată în al doilea război mondial), Croația (stat marionetă
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
1915, când a fost semnat Pactul de la Londra. Această înțelegere recunoștea dreptul Italiei de a recupera teritoriile locuite de italieni aflate sub controlul Austro-Ungariei, dar și dreptul de a ocupa coloniile germane din Africa și teritorii din Balcani. Înțelegerea corespundeau pretențiilor naționaliștilor și imperialiștilor italieni. Italia s-a alăturat Antantei în războiul împotriva Austro-Ungariei și Germanie. Reacțiile din Italia au fost diferite. Fostul premier Giovanni Giolitti a fost revoltat de decizia de a declara război foștilor aliați. El a prevăzut înfrângerea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
american Woodrow Wilson la Versailles, pentru a stabili noile frontiere europene. Italia a căpătat puține teritorii, datorită opoziției președintele american Wilson, care promisese libertate tuturor naționalităților pentru a-și forma propriile state. Ca urmare, Tratatul de la Versailles nu a aprobat pretențiile italienilor pentru anexarea Dalmației și Albaniei, așa cum fusese promis prin Pactul de la Londra. Mai mult chiar, britanicii și francezii au decis să transfere coloniile germane către propriile imperii coloniale, Italia neprimind niciuna dintre aceste posesiuni. În ciuda tuturor acestora, Orlando a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
problema suveranității Vaticanului în martie 1929. În ziarul francez "Le Monde", Guido Miglioni și-a exprimat părerea despre atitudinea regimului fascist și despre natura Pactului de la Lateran: „Acești doi ani au fost martorii supunerii graduale și inexorabile a Papei la pretențiile regimului”. În ciuda opoziției față de natura negocierilor, numeroși italieni au considerat că un vot negativ va duce la represalii și atacuri ale fasciștilior împotriva celor care nu doreau concordatul. În cadrul plebiscitului au votat 8,63 milioane de italieni, adică 90% din
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
devenit principat episcopal în 1321. Acest principat a funcționat până la dizolvarea Sfântului Imperiu Roman în 1806. Din 1929 a fost transformată în arhiepiscopie. Episcopul Paderborn-ului a întemeiat în anii 1228-1230 orașul nou din Warburg pentru a-și apăra teritoriul în fața pretențiile teritoriale ale arhiepiscopului de Köln. Principalele biserici catolice din oraș sunt "Sf. Ioan Botezătorul" din orașul nou construită în 1264 și Biserica cu hramul "Bunavestire" din orașul vechi construită în anul 1299. Călugării dominicani au venit în Warburg în 1281
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
fiului său, Francisc al II-lea, care l-a succedat în luna martie 1792, a fost faptul că Franța a declarat război Austriei la 20 aprilie 1792. Regina a fost privită ca un dușman, chiar dacă ea personal a fost împotriva pretențiilor austriece asupra teritoriilor franceze. Situația s-a complicat în vară, când armatele franceze erau în permanență învinse de austrieci și regele a exercitat dreptul de veto la mai multe măsuri care ar fi limitat puterea lui pe viitor. În acest
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
a colaborat într-o oarecare măsură cu naziștii la deportarea evreilor. Ungaria s-a alăturat Germaniei și Italiei în timpul atacului împotriva Iugoslaviei din 1941. Drept răspataă pentru participare sa la război, Ungaria a primit cea mai mare parte a Voivodinei. Pretențiile Ungariei de reatașare a Croației au fost zădărnicite de proclamarea independenței acesteia din urmă și de alianța germano-română împotriva Uniunii Sovietice. Temându-se că Germania va înceta să sprijine Ungaria în favoarea noului său aliat, România, guvernul de la Budapesta a fost
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]