18,503 matches
-
dirijabilului britanic R101, prăbușit în octombrie 1931, și care se presupune că ar fi fost prelucrate și folosite la construcția lui Hindenburg. Mobila de interior era creația lui Fritz August Breuhaus, arhitect și designer de interioare a cărui experiență includea vagoanele Pullman, nave transoceanice și nave de război ale Marinei Germane. Puntea superioară A era formată dintr-o mică zonă centrală conținând cabine de pasageri, flancată de încaperi publice mari: sala de mese la babord iar la tribord un foaier și
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
Serviciului de încercare a motoarelor, inginer șef al Serviciului de fabricație al motoarelor și director adjunct al Fabricii de reparat motoare de avion. După încheierea activității la IAR, între anii 1945 - 1948 a funcționat ca șef al Secției de reparat vagoane la fabrica „D. Voina” din Brașov. În octombrie 1945 Marin Bănărescu îl invită să țină la politehnica din Timișoara cursul de „Motoare Ușoare” (motoare de avion). În martie 1946 susține examenul de șef de lucrări la disciplina „Mașini termice”, fiind
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
companie de transport maritim din România. A fost înființată în anul 2007, printr-o hotărâre de guvern, ca filială a CFR Marfă. Firma deține două nave ferry-boat, respectiv Eforie și Mangalia, construite în 1991 și 1988 pentru a asigura transportul vagoanelor, containerelor și camioanelor TIR între porturile Constanța și Samsun (Turcia), în condițiile în care, până în anul 1990, exista un trafic important între România și țările asiatice, în special Turcia și Iran. Cele două nave au un deplasament de 12.000
CFR Ferry-Boat () [Corola-website/Science/321120_a_322449]
-
care, până în anul 1990, exista un trafic important între România și țările asiatice, în special Turcia și Iran. Cele două nave au un deplasament de 12.000 tdw fiecare și pot încărca la bord 40 de tiruri sau 40 de vagoane. Linia de feribot face parte din Coridorul IV Pan European, care ar trebui să facă legătura cu Asia. Cele două nave, Mangalia și Eforie, au fost oprite la țărm în august 2008, respectiv mai 2009. Statul român, printr-o decizie
CFR Ferry-Boat () [Corola-website/Science/321120_a_322449]
-
în nordul Indiei la bordul unui vehicul extraordinar conceput și construit de el pentru maharajahul din Bhutan și pe care îl păstrase deoarece cel care i-l comandase murise. Este vorba despre un gigantic elefant cu aburi care trage două vagoane dotate cu tot confortul și care se deplasează fără a avea nevoie de cale ferată. Acest tren este și un vehicul amfibie. Cei doi pornesc la drum însoțiți de prietenul lor, invitatul francez Maucler și de căpitanul Hod, mare vânător
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
specială a lui Thomas risipită în prăpastia respectivă. Oricum, Thomas nu stă pe gânduri și-l salvează pe Diesel în ultimul moment. Pentru fapta sa eroică Controlorul Gras îl răsplătește cu o excursie pe continent, pentru a manevra acolo noile vagoane cu lemn special. Deoarece vaporul care mergea către continent nu era proiectat să transporte și locomotive, Thomas este pus pe o barjă mică plutitoare legată de spatele vaporului. Însă în acea seară ceva merge prost și lanțul care ținea prinsă
Locomotiva Thomas și prietenii săi - Aventură pe Insula Ceții () [Corola-website/Science/320527_a_321856]
-
Captain, să cerceteze marea. Pe Insula Misty Thomas află multe lucruri despre prietenii săi care îi arată atracțiile insulei. Thomas descoperă că și acolo se află resurse importante de lemn special necesar pentru construcția centrului de salvare, umplându-și câteva vagoane. În cele din urmă cei patru prieteni descoperă un tunel feroviar secret care face legătura între Insula Misty și Sodor pe sub mare. Thomas se întoarce pe Insula Sodor triumfător și le povestește tuturor despre aventurile sale pe Insula Misty și
Locomotiva Thomas și prietenii săi - Aventură pe Insula Ceții () [Corola-website/Science/320527_a_321856]
-
fi declarată prima femeie din America ce s-a plimbat cu un tren tras de o locomotică cu aburi. Locomotiva a fost, apoi, garată temporar, până la terminarea lucrărilor de execuție a căii ferate; la construcția căii ferate s-au folosit vagoane trase de cai până în 1833. C&A a dat primelor locomotive și nume și numere, astfel această locomotivă a purtat numărul 1 și a primit numele de "Stevens" (după primul președinte al C&A, Robert L. Stevens). Întrucât a fost
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
John Bull bătrânul"), cu referire la personificarea caricaturizată a Angliei, John Bull. În cele din urmă, numele neoficial a rămas "John Bull" și a fost mult mai frecvent folosit decât cel de "Stevens". În septembrie 1836 "John Bull", împreună cu două vagoane de călători au fost trimise pe canal la Harrisburg, devenind prima locomotivă care a funcționat acolo. Stephenson a construit locomotiva inițial ca 0-4-0 (0-4-0 este notația Whyte pentru o locomotivă cu aburi cu două osii motoare și fără osii suplimentare
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
ieșire a avut loc în 1893 când locomotiva a fost dusă la Chicago pentru World's Columbian Exposition. Pennsylvania Railroad, ca și multe alte companii feroviare de la acea vreme, își afișa emfatic progresul; PRR a aranjat ca locomotiva, împreună cu două vagoane de călători, să fie livrată la atelierele din Jersey City, New Jersey, unde a fost supusă unei restaurări parțiale. PRR plănuia un eveniment demn de semnificația acestei locomotive în raport cu istoria feroviară americană—un drum între New Jersey și Chicago. Restaurarea
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
Bull în două ore și cincisprezece minute), și a invitat guvernatorii tuturor statelor prin care urma să treacă ea și pe Președintele Statelor Unite, Grover Cleveland, să călătorească în trenul tras de ea până la Chicago. "John Bull" urma să tragă câteva vagoane de călători într-un tren cu demnitari și reprezentanți ai mass-media. Trenul a mers la Philadelphia, Pennsylvania, cu un echipaj de comandă. De la Philadelphia, au fost angajați mecanici de locomotivă locali pentru a-i asista pe mecanicii companiei pe fiecare
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
pe drumul de întoarcere spre Washington. Locomotiva a ajuns înapoi la Washington la 13 decembrie. În 1927, "John Bull" a avut o nouă ieșire din muzeu. Baltimore and Ohio Railroad își sărbătorea centenarul în acel an la Baltimore, Maryland. Întrucât vagonul de apă și combustibil al locomotivei era grav deteriorat și fusese demontat în 1910, PRR a construit o replică a acestuia la atelierele din Altoona, Pennsylvania. Locomotiva a fost și ea recondiționată la Altoona pentru a fi folosită în timpul târgului
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
fi folosită în timpul târgului, care a rămas ultima ocazie cu care a fost pusă în funcțiune până în 1980. După revenirea la Smithsonian, a rămas expusă static. În 1930, muzeul a contractat Altoona Works pentru a construi o nouă replică a vagonului de serviciu pentru a fi expus alături de ea în muzeu. De această dată, însă, replica a refolosit câteva piese păstrate de la vagonul de serviciu original demonatat cu douăzeci de ani în urmă. Smithsonian a recunoscut vârsta locomotivei în 1931. Întrucât
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
a rămas expusă static. În 1930, muzeul a contractat Altoona Works pentru a construi o nouă replică a vagonului de serviciu pentru a fi expus alături de ea în muzeu. De această dată, însă, replica a refolosit câteva piese păstrate de la vagonul de serviciu original demonatat cu douăzeci de ani în urmă. Smithsonian a recunoscut vârsta locomotivei în 1931. Întrucât muzeul nu avea, însă, fonduri pentru recondiționarea locomotivei pentru a fi din nou pusă în funcțiune, s-a decis blocarea locomotivei (cu
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
locomotivei în 1931. Întrucât muzeul nu avea, însă, fonduri pentru recondiționarea locomotivei pentru a fi din nou pusă în funcțiune, s-a decis blocarea locomotivei (cu roțile motoare ridicate de pe șine cu ajutorul cricurilor cu aer comprimat). Muzeul a împrumutat un vagon din 1836 de la Pennsylvania Railroad pentru a fi pus pe șine în spatele vagonului de serviciu reconstruit, și aniversarea de 100 de ani a locomotivei a fost sărbătorită oficial la 12 noiembrie 1931. Ceremonia a fost transmisă de radio CBS fiind
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
a fi din nou pusă în funcțiune, s-a decis blocarea locomotivei (cu roțile motoare ridicate de pe șine cu ajutorul cricurilor cu aer comprimat). Muzeul a împrumutat un vagon din 1836 de la Pennsylvania Railroad pentru a fi pus pe șine în spatele vagonului de serviciu reconstruit, și aniversarea de 100 de ani a locomotivei a fost sărbătorită oficial la 12 noiembrie 1931. Ceremonia a fost transmisă de radio CBS fiind relatată de Stanley Bell. PRR a împrumutat din nou locomotiva în 1933-1934 pentru
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
nu a efectuat niciun drum. Chiar în timpul acestei expoziții, Altoona Works a început lucrul la o replică; de această dată, replica era o copie funcțională a locomotivei. Aceasta a funcționat în 1940 la "New York World's Fair", în vreme ce originalul împreună cu vagonul de serviciu reconstruit a revenit la Smithsonian. Locomotiva originală a fost expusă în afara muzeului în 1939 la New York World's Fair, dar custozii muzeului au hotărât că este prea fragilă pentru a fi expusă repetat în exterior. După aceea, a
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
cea a BMT West End Line a fost utilizată în 1863 drept cale ferată pentru trenuri cu abur numită " Calea Ferată Brooklyn, Bath și Coney Island". Căile Ferate din Staten Island, care au fost inaugurate în 1860, utilizează în prezent vagoanele specifice metroului new-yorkez, R44, dar nu au nicio legătură cu acesta și nu sunt considerate o parte a metroului. Pe vremea când s-a deschis prima magistrală subterană, liniile erau deținute de două companii private, "Brooklyn Rapid Transit Company" (BRT
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
fost închise mai târziu. Integrarea a fost lentă, dar câteva stații de tranzit au fost construite între IND și BMT, operate de un departament numit "B Division". Deoarece tunelele IRT aveau ecartament îngust, stațiile erau prea mici pentru a suporta vagoanele folosite de "B Division" și tunelurile aveau curbe prea strânse pentru vagoanele "B Division", IRT a rămas un departament separat, numit "A Division". "Autoritatea de Transport a Orașului New York" ("New York City Transit Authority") a fost creată în 1952 pentru a
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
tranzit au fost construite între IND și BMT, operate de un departament numit "B Division". Deoarece tunelele IRT aveau ecartament îngust, stațiile erau prea mici pentru a suporta vagoanele folosite de "B Division" și tunelurile aveau curbe prea strânse pentru vagoanele "B Division", IRT a rămas un departament separat, numit "A Division". "Autoritatea de Transport a Orașului New York" ("New York City Transit Authority") a fost creată în 1952 pentru a administra transportul cu metroul, autobuzele și mașinile orașului și a fost plasată
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
itinerar”. În New York, itinerariile (rutele) se schimbă adesea atunci când sunt deschise noi conexiuni sau se schimbă modelul serviciilor. "Linia" descrie sistemul fizic de rețele de cale ferată pe care trenul "rulează" în drumul său de la un terminal la altul. Pe vagoanele vechi de metrou, ca, de exemplu, R32, panoul referitor la itinerar indică punctul final din nord în partea de sus și punctul final din sud în partea de jos. Itinerarele (denumite și "servicii") sunt denumite cu litere sau numere. „Liniile
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
New Jersey), sunt disponibile în anumite stații. Există și conexiuni cu terminalele de feribot pentru districtul Staten Island și cu stațiile de autobuz locale sau care asigură transportul între orașe. În aprilie 2010, Metroul din New York City avea 6442 de vagoane. Un tren obișnuit pentru metroul new-yorkez este format din 8, până la 11 vagoane, deși cursele navetă pot avea numai câteva, chiar numai două vagoane, iar garnitura poate avea o lungime de la 46 până la 180 de metri. Sistemul are două categorii
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
feribot pentru districtul Staten Island și cu stațiile de autobuz locale sau care asigură transportul între orașe. În aprilie 2010, Metroul din New York City avea 6442 de vagoane. Un tren obișnuit pentru metroul new-yorkez este format din 8, până la 11 vagoane, deși cursele navetă pot avea numai câteva, chiar numai două vagoane, iar garnitura poate avea o lungime de la 46 până la 180 de metri. Sistemul are două categorii separate de vagoane, una pentru liniile IRT și alta pentru liniile BMT. Echipamentele
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
sau care asigură transportul între orașe. În aprilie 2010, Metroul din New York City avea 6442 de vagoane. Un tren obișnuit pentru metroul new-yorkez este format din 8, până la 11 vagoane, deși cursele navetă pot avea numai câteva, chiar numai două vagoane, iar garnitura poate avea o lungime de la 46 până la 180 de metri. Sistemul are două categorii separate de vagoane, una pentru liniile IRT și alta pentru liniile BMT. Echipamentele BMT/IND sunt de aproximativ 3 m lățime și 18,44
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
obișnuit pentru metroul new-yorkez este format din 8, până la 11 vagoane, deși cursele navetă pot avea numai câteva, chiar numai două vagoane, iar garnitura poate avea o lungime de la 46 până la 180 de metri. Sistemul are două categorii separate de vagoane, una pentru liniile IRT și alta pentru liniile BMT. Echipamentele BMT/IND sunt de aproximativ 3 m lățime și 18,44 sau 23 m lungime, în timp ce echipamentele IRT au aproximativ 2,67 m în lățime și 15,65 m în
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]