19,793 matches
-
Ideea se reia în ciclul " Unsprezece feluri de a-ți pierde lumea" din volumul "În dulcele stil clasic". Nucleul îl constituie ochiul divinității împrăștiat în univers, provocând ridicarea în cuvinte ("Copilul buimac"). Pentru descoperirea sensurilor și a esenței, poetul preamărește căderea în cuvinte; cert este că ochiul vede un întreg univers de umbră și lumină, reprezentat prin cuvinte care au abstractizat lumea, de aceea ca și în primul poem din "Necuvintele", poetul reînvie trecerea la ipostaza blagiană: "-Eii, ce vezi? spune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și va prinde liniile și expresia unei icoane pe sticlă: "Maria, Maria, Maria,/ strig după femeie,/ Ce faci?/ Femeia îmi răspunde: Nasc, Nu auzi? Nasc". Timpul și spațiul sunt cele două coordonate ale cunoașterii; în cadrul lor, poetul mișcă sentimente, aspirații, căderi, frământări, contorsionări ale spiritului. Timpul devine altceva decât cel general, el aparține relației cu spațiul și în acest context este prezent și viitor. Netrăit, el se comprimă și de aceea " Timp nu are decât timpul", astfel că timpul obiectelor, învelișul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1967) arată că balada devine a decorului, și anume, în jurul sentimentelor și al ideilor creează un decor "baroc". Gesturile, întâmplările se închid într-un ritual cinic, pentru că ele se raportează mereu la moarte ("Canossa", "Despărțire", "Liliacul", "Balada lacrimii de aur", "Cădere", "O, dacă moartea" etc.). Un anume curaj în suportarea condiției, indiferent că se află sub ziduri sau sub stele, dă valoare poeziei: "Căci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele/ Înconjurat de cercurile mele/ Fie că dorm pe prund
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
negativ.) Să mă căiesc chiar în situația în care știu că au existat circumstanțe care îmi pot scuza comportamentul. (Toată această contextualizare îmi arată că încă nu am ajuns la căință în sensul tare!) * Ideologia reprezintă una din formele de cădere a ideilor. Din pseudo-ideile unei ideologii nu mai iau naștere idei noi, ci doar variații ale unor teme comune; semn că acele idei au devenit sterpe, găuri negre ce înghit iremediabil sensurile existențelor ce le-au căzut pradă. * Trist este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care l-am conturat la capătul acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod obligatoriu de căderea în desuetudine, ci intervine și plictisul de care dăm dovadă în fața acelei dorințe de nou ce ne mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și aplicarea legii, părându-li-se firesc să sune la Poliție atunci când cineva se comportă neregulamentar pe autostradă, spre exemplu. Va fi atunci vorba de o națiune de delatori? Dacă răspunsul este "Da!", atunci Occidentul a ajuns deja la această "cădere". * Într-un anume sens, a face știință reprezintă o forțare a naturii personale într-o direcție pentru care nu a fost pregătită, instituind astfel cel puțin pretenția unei a doua naturi (cultura). Această constrângere aduce cu sine și un preț
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ce ne orientează acțiunile. În lipsa lor am fi absorbiți de fiecare dată de una sau alta din direcțiile de acțiune ce ni se ivesc în cale. Omul "rece" afectiv este omul unei singure idei (a face bani dă seama de căderea sub dominația acestei idei). Căsătoria înseamnă totodată și angajare la pânda reciprocă. * Unele din obiectivele sub semnul cărora ne așezăm viața sunt de fapt aparențe care ascund (și ne ascund) orientări ce vin de dincolo de noi; haine cu care îmbrăcăm
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
umbra acestui înțeles fiind constituite o bună parte din valorile contemporane. * Trebuie să gândim posibilitatea unei limite a evoluției tehnologiei pentru a ne putea întoarce cu adevărat la regândirea umanului. Până atunci omul va rămâne anexat dezvoltării științei. * Formă de cădere existențială: a fi călător prin propria viață. * Promotorii noului nu sunt atât tinerii cât femeile. Este forma lor de fugă din fața inevitabilității morții, ca și cum schimbările din casa lor ar deruta Moartea în privința domiciliatei. * Dorința de succes este în bună măsură
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dezvoltată ca măsură de precauție împotriva nesiguranței accesului la bunuri. Va trebui să învățăm degustarea, care favorizează menținerea bucuriei în raport cu lucrurile plăcute, anulând dispoziția înfulecării pe care consumul o aduce cu sine. * Este posibil ca postmodernitatea să rateze cauza marilor căderi în zona subumanului petrecute în secolul XX, ele fiind determinate mai curând de accentul pus pe iraționalitatea omului decât pe pretențiile sale de raționalitate universală. * Omenirea și-a creat propriul mediu în care să-și găsească al său acasă: cultura
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Prin moarte, omul nu dispare, ea fiind o continuare a existenței într-un alt mediu, la alte dimensiuni și într-o altă formă. De aici, din această credință, izvorăște seninătatea în fața morții, durerea pentru "marea trecere" fiind sugerată doar de căderea stelei ("Că la nunta mea/ A căzut o stea") care semnifică sfârșitul unei existențe omenești, moartea fără de întoarcere. Ciobanul își exprimă acum în mod indirect iubirea față de natură, dar și dragostea de viață, pe care dorește s-o trăiască cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
păltinașii, păsările și păsărelele deoarece toate simbolizează imensitatea, infinitul și veșnicia naturii, ideea de stabilitate, de dăinuire în timp, de continuitate și de permanență, în singurătatea munților, aceste elemente ale naturii sunt singurele care pot să-i marcheze înveșnicirea. Prin căderea stelei, simbol al morții în concepția populară, ordinea cosmică se tulbură, dar ea se restabilește tocmai prin reintegrarea omului în circuitul cosmic universal. Agresarea unei părți a întregului duce la destabilizarea acestuia, dar echilibrul se poate restabili, capi destinul ciobanului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută prin căderea În vinovăție. Tragicul este efortul restaurării damnatului, a eroului căzut. Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută prin căderea În vinovăție. Tragicul este efortul restaurării damnatului, a eroului căzut. Prin chinuri și suferințe el speră că-și va redobândi starea originară, de dinaintea căderii. Orice personaj tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ideile, intențiile și actele noastre nu pot fi separate de conștiința morală; bă În cazul păcatului, ideile, intențiile, actele umane nu pot fi socotite ca separate de legea divină, ele fiind o „vinovăție față de Dumnezeu”. Efectele păcatului constituie starea de „cădere” morală și spirituală a omului din condiția de puritate primară În calitatea sa de „creație a lui Dumnezeu”. Efectele vinovăției, după K. Jaspers, sunt următoarele: crima este o vinovăție pedepsită; vinovăția politică atrage după sine răspunderea În fața statului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ființei mele. Ceea ce este mult mai grav. Se poate vedea, din cele de mai sus, câtă importanță au acțiunile psihomorale negative și care este efectul lor asupra naturii persoanei, a celui care le face. Ele duc la o stare de „cădere a omului”, prin impurificarea dată de absorbția răului și Înlocuirea de către acesta a Binelui. Ființa umană virtuoasă se pervertește. Apăsată de păcat sau vinovăție, ea va trăi chinuită de complexe și remușcări. Ce trebuie făcut În aceste situații? Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reparație. Astfel, ele sunt forme prin care spiritul, Întorcându-se către sine și recunoscându-se vinovat, dorește să se elibereze de vinovăție. Ele exprimă un efort interior de restaurare al persoanei, un act compensator sau, mai exact, de răscumpărare. 29 CĂDEREA FIINȚEI UMANE (PATOLOGIA PSIHOMORALĂĂ Delimitarea domeniului Termenul de patologie este, de regulă, consacrat medicinii. El asociază suferința cu o tulburare. Bolnavul suferă datorită unei tulburări, care poate fi de ordin anatomic-lezional sau de ordin fiziologic-funcțional. În psihiatrie, suferința bolnavului este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tentația răului și menținerea binelui. 5Ă O altă categorie de factori, care pot genera tulburări psihomorale, este de ordin psihotraumatizant. Efectul lor nociv se va constitui Într-un tip special de manifestări pe care l-am putea numi „Înrăirea individului”, căderea În starea de ființă primară. Care sunt acești factori? Toți cei care pot determina o tulburare a dezvoltării și a existenței normale a eului, și anume: frustrări, complexe, În special de inferioritate și de culpabilitate, carențe emoționale, o situație oedipiană
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
reînvestirea persoanei cu valorile morale alterate sau pierdute. Ele reprezintă garanția redobândirii atât a echilibrului sufletesc interior, cât și a stării de puritate morală a ființei umane. Psihoterapia morală are ca scop schimbarea ființei prin scoaterea acesteia din starea de cădere pe care o dă pierderea valorilor morale ale umanului. Această schimbare trebuie să reprezinte o reîntoarcere a omului la situația sa originară. Este un act de purificare apocatastazică (D. Stăniloaeă. Aceasta este posibil de a fi realizată prin apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și deschiderea ei către valorile pe care le-a pierdut. Prin aceasta, modelul moral oferă căile de trecere, de depășire de sine și de proiecție a ființei Într-un alt registru al existenței. Este momentul ieșirii persoanei din starea de cădere și reintrare acesteia În viața morală. Egoismul care mă Închide În cercul narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Într-un alt registru al existenței. Este momentul ieșirii persoanei din starea de cădere și reintrare acesteia În viața morală. Egoismul care mă Închide În cercul narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acestei căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
1998 CLAUDIA PETRESCU Asistent cercetare, ICCV În perioada regimului comunist, serviciile de asistență socială au fost concentrate în instituții de tip rezidențial (cămine pentru copii, cămine pentru bătrâni), unde condițiile de viață nu erau tocmai prielnice unei vieți umane. După căderea regimului comunist, autoritățile publice au încercat ca prin măsurile pe care le adoptă să modifice această situație, dar nivelul atins nu este nici pe departe mulțumitor, atât din cauza resurselor insuficiente alocate, cât și a menținerii îngrijirii de tip rezidențial în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a menținerii îngrijirii de tip rezidențial în cazurile total neindicate, cum sunt cele ale copiilor. Din acest motiv, pentru România rămâne încă un obiectiv major dezinstituționalizarea serviciilor destinate copiilor și diversificarea serviciilor de asistență socială pentru populație. În perioada de după căderea regimului comunist am asistat la o serie de schimbări în structura sistemului de asistență socială, unde s-a trecut treptat de la hegemonia sistemului cu servicii oferite integral de către stat la un sistem în care coexistă formule diverse de finanțare și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
este reglementată prin Legea nr. 23/1969. Este cel puțin surprinzător faptul că această lege este încă în vigoare (amendamentele aduse nu schimbă în mod esențial cadrul de executare a pedepselor), în pofida faptului că au trecut deja 16 ani de la căderea regimului politic în contextul căruia a apărut. Textul pe care-l vom analiza este proiectul legii privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. * * * După 1990, modul dominant în care s-a configurat reacția
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a unui soroc ce nu mai poate fi, sub nici un chip, schimbat. Mai multe fapte diverse l-au anunțat: fata moartă de ftizie, visătorul care s-a împușcat, nebunul care răcnea în grădina publică, precum și cîteva semne naturale: vîntul și căderea masivă („cu droaia”) a frunzelor. Din cauza lor, totul apare ca ireversibil. Fatal, toamna va reduce contactele umane. Vizibili vor fi numai popa și soldatul, oameni ai datoriei și ai urgențelor, ale căror prezențe te duc cu gîndul la întîmplări grave
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]