18,277 matches
-
insula Spetses patru ani mai târziu, când mama ei s-a căsătorit cu Dimitrios Lazarou-Orlof. Bouboulina a avut opt frați vitregi. Ea s-a căsătorit de două ori, prima oară cu Dimitrios Yiannouzas și mai târziu cu bogatul armator și căpitan de navă Dimitrios Bouboulis, luându-i numele de familie. Bouboulis a fost ucis în luptă împotriva piraților algerieni în 1811. Având vârsta de 40 de ani, Bouboulina i-a preluat averea și afacerile comerciale și a mai construit alte patru
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
seara zilei de 27 iulie, aproape de miezul nopții, toate crestele erau în mâna românilor. Două companii din Regimentul 22, rătăcite de o călăuză trădătoare, sunt vârâte într-o râpă, în mijlocul unor puternice poziții dușmane bine întărite. Dar comandantul lor e căpitanul Coravu, cuceritorul satului Mărăști. El se așeză în fruntea celor două companii și pornește la asaltul dealului Teiului, cu cel dintâi val de asalt, cu câte o grenadă în fiecare mână și cu buzunarele pline. Soldații celor două companii sunt
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
avertizau frecvent echipajele drifterelor să-și abandoneze navă înainte de a deschide focul. În unele cazuri, echipajele drifterelor alegeau să lupte: "Gowan Lee" a deschis focul asupra navelor austo-ungare. Navă a fost grav avariată, dar a rămas pe linia de plutire; căpitanul ei——a fost ulterior decorat cu Crucea Victoria pentru acțiunile sale în timpul luptei. În baraj erau 47 de driftere în noaptea de 14 mai; austro-ungarii au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
Bucătarului”" din Câmpulung, s-au retras în parte spre Pojorâta și în parte spre Munții Rarău - de unde fie s-au repliat spre Vatra Dornei, fie au trecut granița spre România. Ulterior, un batalion de legionari aflat mai întâi sub comanda căpitanului Roman și mai apoi a căpitanului Cernăuțean, a intrat în compunerea Diviziei 54 Infanterie k. u. k.
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
în parte spre Pojorâta și în parte spre Munții Rarău - de unde fie s-au repliat spre Vatra Dornei, fie au trecut granița spre România. Ulterior, un batalion de legionari aflat mai întâi sub comanda căpitanului Roman și mai apoi a căpitanului Cernăuțean, a intrat în compunerea Diviziei 54 Infanterie k. u. k.
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
taie firul (cu diametrul de 0.,07 mm) cu foarfeca, nedumerit omul de știință duce firul în laboratorul său din Sofia. După ce atârnă o masă de 5 tone de fir acesta încă rezistă. Lozev avea acest fir de la unchiul său, căpitanul Proinov, care a găsit obiectul în 1912 la hogii turci din în timpul războaielor balcanice. Firul ajunge la Moscova unde este cercetat de academicianul Lavrenti Pavlovici și de profesorul Grigoriev. Aceștia ajung la concluzia că este un mesaj lăsat pe Pământ
Enigma Văii Albe () [Corola-website/Science/336869_a_338198]
-
studiat astfel la universitățile din Graz și Innsbruck, iar după terminarea studiilor a intrat în serviciul public, începându-și cariera în Ministerul de Interne (1894) și continuând apoi ca secretar al guvernatorului din Graz. În anul 1907 îl regăsim drept căpitan districtual de Judenburg (un post, pe care îl întreținuse deja de mai mulți ani), apoi, din 1908, transferat în aceiași funcție la Bregenz. În anul 1910 a fost avansat acolo la rangul de consilier guvernamental. Pe 15 ianuarie 1912, juristul
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
lupta până când au rămas fără muniție și au fost obligați să capituleze. Trupele olandeze din nordul orașului au fost alarmate de zgomotul avioanelor care se apropiau. La cartierul general al garnizoanei se afla în acel moment un singur ofițer - un căpitan - care a început organizarea militarilor și distribuirea de muniție. El a trimis mai multe subunități pentru apărarea podurilor, celor trei stații de cale ferată și apropiere și pentru respingerea germanilor a căror debarcare fusese raportată în diferite zone ale orașului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și numele comandantului poate fi considerat un document legitim de negociere a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest timp, Göring dăduse deja ordin "Kampfgeshewader" 54 (KG 54) - în componența căruia intra 90 de bombardiere Heinkel He 111 - să decoleze de la bazele din jurul orașului Bremen. Comandantul grupului de bombardment, "Oberst" Walter Lackner, și-a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
vedere al olandezilor. Generalul Schmidt i-a cerut traducătorului său să redacteze un nou document, mai cuprinzător decât primul, oferindu-le olandezilor răgaz până la 16:20 să se conformeze. El a semnat documentul cu numele complet și gradul militar. În timp ce căpitanul Backer se deplasa spre liniile olandeze de către "Oberstleutnant" von Choltitzt, bombardierele germane și-au făcut apariția dinspre sud. Soldații germani de pe Noordereiland, dintre care cei mai mulți nu aveau informații cu privire la negocierile comandanților locali, au intrat în panică. Ei se temeau să
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Seara, germanii au ajuns la Overschie, unde a avut loc o scurtă luptă - subunitatea olandeză de aici nu aflase încă de încetarea focului. În timpul acestei lupte a fost ucis un soldat SS. Între timp a avut loc o întâlnire între căpitanul Backer (reprezentantul oficial al comandatului olandez, colonelul Scharroo) și o delegație germană condusă de "Generalleutnant" Student. În timpul acestei întâlniri urmau să se ia decizii cu privire la aspectele finale ale capitulării. Scharroo refuzase să participe datorită a ceea ce el socotea că este
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
-se, în același timp, printre cei care au supralicitat cel mai bine spiritul aventurier al legionarilor cehoslovaci. Fiind repartizat la Regimentul 7 Infanterie, a luat comanda Batalionului III. Mai târziu, după încadrare și un proces de instrucție, a fost promovat căpitan. La începutul lunii ianuarie 1918 a predat un curs de tactici de infanterie pentru comandanți de companii și batalioane la Pîreatîn, întorcându-se la regiment, la începutul lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
ferate transsiberiene, împotriva forțelor bolșevice care îl înconjurau de 20 de zile, până i-au venit alte forțe în ajutor. Bătălia s-a dovedit a fi un moment crucial pentru joncțiunea trupelor cehoslovace dintre Omsk și Krasnoiarsk. În iunie 1918 căpitanul Kadlec a fost promovat în funcția de șef de Statul Major al Grupului de Est (Omsk Est) al trupelor cehoslovace. De aici a demisionat în iulie același an pentru a prelua comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Tudose (Irimie Ortac), Giony Popovici (ajutorul de primar Vasile Mazu), Florian Potra (generalul Argintar), Gabriela Baciu (Aglaie Argintar), Șoimița Lupu (Daria Mazu), Gabriel Costea (Emil Mazu), Corneliu Revent (doctorul Barboni), Cătălina Murgea (Frosa Barboni), Victoria Cociaș-Șerban (Amalia Mazu), Cornel Scripcaru (căpitanul Cataramă), Valentin Popescu (hingherul) ș.a. Filmul are o durată de 99 de minute și a avut premiera la 19 iunie 1989. Filmul "Noiembrie, ultimul bal" a obținut în 1989 patru premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): premiul pentru interpretare
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
Cristian Munteanu. Distribuția a fost formată din Alexandru Repan (Lai Cantacuzin), Mirela Gorea (Daria Mazu), Gina Patrichi (Aglae Argintar), George Constantin (generalul), Dorina Lazăr (Frosa Barboni), Constantin Dinulescu (Rudi Barboni), Ștefan Mihăilescu-Brăila (Grigore Mazu), Corado Negreanu (maiorul Ortac), Dan Damian (căpitanul Cataramă), Nicolae Luchian-Botez (Matei Dumbrava), Mia Macri (bătrână), Dan Condurache (Emil Mazu), Mihai Mereuță (moș Iordache), Sorin Gheorghiu (Alexandru Marcus), Mitică Popescu (naratorul) ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Rodica Leu (regia de studio), Timus Alexandrescu (regia muzicală) și
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
J. H. Harrington a ales colțul format de Park Street și Chowringhee Road (locația actuală) pentru a se construi acolo clădirea societății. Terenul a fost acordat societății pe 15 mai 1805. Planul original pentru noua clădire a fost realizat de căpitanul Thomas Preston. Arhitectul francez, Jean Jacques Pichon (sau Jean Jacques Pissaun) a făcut anumite modificări ale proiectului și a construit o clădire cu două etaje. Costul construirii acestei clădiri a fost de 30.000 de rupii. Prima întrunire trimestrială a
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
ani mai târziu, în 1914, Manhattan, New York este o lume dieselpunk/steampunk. O alianță militară globală a fost fondată -Allied Resistance Earth Squadron (A.R.E.S.) - pentru a opri viitoarele invazii marțiene. Un grup nou de tripozi militari tereștri este organizat: căpitanul acestuia este Eric Wells, colegii săi din subordine sunt locotenentul american Jennifer Carter, caporalul irlandez Patrick O'Brien, sergentul canadian Abraham Douglas și locotenentul malaezian Raja Iskandar Shah. A.R.E.S. este comandat de generalul rus Sergei Kushnirov (care și-a pierdut
War of the Worlds: Goliath () [Corola-website/Science/337156_a_338485]
-
comandantul eșalonului - colonelul Popescu, a decis să debarce trupa pe peron cu arma la picior pentru a demonstra intențiile pașnice ale detașamentului și în același timp a hotărât trimiterea unei delegații, care să negocieze libera trecere. Strecurat până la detașamentul ardelenesc, căpitanul Vescan a comunicat ofițerilor români faptul că soldații sunt prinși în capcană, sfătuindu-l fără succes pe colonelul Popescu să atace imediat gara pentru a o ocupa. După ce un ofițer rus a apărut pentru a cere predarea eșalonului, a fost
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
și genealogistul Emanoil Hagi Moscu, precum că ar fi fost autorul masacrului voluntarilor ardeleni din noaptea de 6 ianuarie 1918 din gara Chișinău. Aceste acuze au fost formulate aducându-se ca probă corespondența din ianuarie 1918 a lui Pântea cu căpitanul Anatol Popa din Bălți, împușcat ulterior de trupele române. Într-unul din pasajele din respectiva corespondență, ex-adjunctul a afirmat: În apărarea lui Pântea, a cărui atitudine din ianuarie 1918 a fost caracterizată de către revista „Patrimoniu“ s-a ridicat însă istoricul
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Socec (n.1868, d. 1952), fiica cunoscutului librar și editor Ioan V. Socec, cu care a avut doi fii: Pârvu Boerescu (1888-1978) și Neagu Boerescu (1889-1946). A decedat la 11 februarie 1915, în București. Sublocotenent, în Geniu (1875), Locotenent (1879), Căpitan (1882), Maior, în Infanterie (1888), Locotenent-colonel (1893), Colonel (1898), General de brigadă (1906), General de divizie în rezervă (1913). După absolvirea Școlii militare de ofițeri, Constantin Z. Boerescu a luat parte ca sublocotenent în Compania a 4-a din Batalionul
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
în 22 decembrie al aceluiași an a fost numit să ocupe funcția de șef al Garnizoanei din Sân Pedro de Macorís. În 1922 el a fost transferat la Cibao și, în timp ce era în Sân Francisco de Macoris, a fost promovat Căpitan fără a trece prin gradul de Locotenent, ceva nelegal în rândurile în armatei, dar explicabil prin "serviciile" oferite de către Trujillo ocupației americane. Această ascensiune a fost însoțită de reorganizarea "Gărzii Naționale", care mai târziu a devenit Poliția Națională Dominicana, în
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS "Windsor" a intrat în port după cădrea întunericului și a reluat operațiunile de evacuare. După ce a reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a intrat în port în jurul orei 01:30. Cum pe chei nu se
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a intrat în port în jurul orei 01:30. Cum pe chei nu se vedea nici un om, căpitanul a lansat apeluri prin intermediul unui megafon. Din diferite ascunzători au ieșit soldații britanici, care au fost înghesuiți în toate spațiile disponibile. În cadrul acestei ultime misiuni, "Vimiera" a reușit să transporte la [[Dover]] în jur de 1.400 de oameni. aproximativ
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Flochon. În 2002, cercetași de la Olympique Lyon l-au descoperit atunci când avea opt ani. Cu Lyon a început să joace că atacant, după că mijlocaș și în cele din urmă că o fundaș. A purtat de multe ori banderola de căpitan în rândurile tineretului din Lyon. Pe 30 iunie 2016, Lyon ajunge la un acord cu fc Barcelona pentru transferul jucătorului cu o valoare de 25 de milioane de euro, ceea ce face oficial pe 12 iulie. El a semnat un contract
Samuel Umtiti () [Corola-website/Science/337319_a_338648]
-
Xabier Prieto Argárate, cunoscut ca (29 August din 1983, Sân Sebastián, Guipúzcoa, Spania) este un jucător de fotbal și căpitan al Real Sociedad, club istoric din Prima Divizie din Spania. Precedent de la ikastola Sânto Tomas Lizeoa, și-a început cariera la Hernani împrumutat de la Real Sociedad, ce îl semnase fiind tânăr. După trecerea pe la Real Sociedad B, unde a jucat
Xabi Prieto () [Corola-website/Science/337338_a_338667]