18,313 matches
-
sau "Rein-Juden-Fett" (grăsime evreiască pură). Inscripția era imprimată în relief, folosind fontul german Blackletter; la care diferența dintre I și J, constă doar în lungimea literei. Practic, R.I.F. era prescurtarea de la "Reichsstelle für industrielle Fettversorgung" (Centrul Național pentru Aprovizionarea cu Grăsime Industrială), agenția guvernamentală germană responsabilă cu producția și distribuția de săpun și detergenți în vreme de război. Săpunul R.I.F. a fost un surogat ieftin al săpunului de calitate, care nu conținea absolut nici un fel de grăsime de origine umană sau
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
Național pentru Aprovizionarea cu Grăsime Industrială), agenția guvernamentală germană responsabilă cu producția și distribuția de săpun și detergenți în vreme de război. Săpunul R.I.F. a fost un surogat ieftin al săpunului de calitate, care nu conținea absolut nici un fel de grăsime de origine umană sau animală. Raul Hilberg menționează că legenda săpunurilor R.I.F. ar fi apărut pentru prima dată în Lublin, în Polonia, pe la începutul lui octombrie 1942. Șeful SS, Heinrich Himmler a primit un raport în care se spunea că
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
se abțină de la procesarea cadavrelor, datorită faptului că doreau să ascundă numărul deportaților decedați. În timpul Proceselor de la Nuremberg, Sigmund Mazur, un laborant asistent de la Institutul Anatomic din Danzig (Gdansk), a depus mărturie că a participat la fabricarea de săpun din grăsime de origine umană, afirmând că dintr-o cantitate de 70 - 80 kg de grăsime obținută din 40 de cadavre s-au obținut 25 kg de săpun și că săpunul a fost reținut de către profesorul Rudolf Spanner. Printre martori se numărau
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
În timpul Proceselor de la Nuremberg, Sigmund Mazur, un laborant asistent de la Institutul Anatomic din Danzig (Gdansk), a depus mărturie că a participat la fabricarea de săpun din grăsime de origine umană, afirmând că dintr-o cantitate de 70 - 80 kg de grăsime obținută din 40 de cadavre s-au obținut 25 kg de săpun și că săpunul a fost reținut de către profesorul Rudolf Spanner. Printre martori se numărau niște prizonieri de război britanici care lucraseră la construcția lagărului și Dr. Stanisław Byczkowski
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
producția la scară redusă a săpunului, posibil să fi fost doar niște experimente, în lagărul de concentrare de la Stutthof, în apropiere de Danzig/Gdansk. Majoritatea istoricilor însă, consideră că ideea că naziștii ar fi fabricat pe scară industrială săpun din grăsime provenită de la cadavre umane, a fost, de fapt, un element al “folclorului” în jurul crimelor naziste, o “legendă urbană”. Istoricul Israel Gutman a apreciat că producerea de săpun din produse de origine umană „nu a fost făcută niciodată pe scară largă
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
apreciat că producerea de săpun din produse de origine umană „nu a fost făcută niciodată pe scară largă” În "Hitler's Death Camps: The Sanity of Madness" Konnilyn Feig ajunge la concluzia că „la Stutthof naziștii au folosit cu adevărat grăsime omenească pentru producerea de săpun” ,însă într-o cantitate limitată. Istoricul Holocaustului Robert Melvin Spector scrie că „analiza acesteia pare logică, dat fiind faptul cunoscut că S.S. a folosit orice se putea obține de pe urma deținuților săi”, inclusiv păr, piele și
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
S.S. a folosit orice se putea obține de pe urma deținuților săi”, inclusiv păr, piele și oase. În 2006, un calup de săpun păstrat la Curtea Internațională de Justiție de la Haga a fost trimis pentru analiză lui Andrzej Stołyhwo, expert în chimia grăsimilor la Universitatea de Tehnologie din Gdansk, în Polonia. El a tras concluzia că o parte din grăsimea conținută de această mostră de săpun este de proveniență umană. Acest calup de săpun fusese prezentat anterior ca probă în Procesele de la Nürnberg
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
un calup de săpun păstrat la Curtea Internațională de Justiție de la Haga a fost trimis pentru analiză lui Andrzej Stołyhwo, expert în chimia grăsimilor la Universitatea de Tehnologie din Gdansk, în Polonia. El a tras concluzia că o parte din grăsimea conținută de această mostră de săpun este de proveniență umană. Acest calup de săpun fusese prezentat anterior ca probă în Procesele de la Nürnberg, dar nivelul tehnologic din acea vreme nu permitea stabilirea provenienței grăsimii din săpun. Cadavrele utilizate la fabricarea
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
tras concluzia că o parte din grăsimea conținută de această mostră de săpun este de proveniență umană. Acest calup de săpun fusese prezentat anterior ca probă în Procesele de la Nürnberg, dar nivelul tehnologic din acea vreme nu permitea stabilirea provenienței grăsimii din săpun. Cadavrele utilizate la fabricarea săpunului se presupune că proveneau din Königsberg, Bydgoszcz și din lagărul de concentrare Stutthof. În „Cartea Neagră a evreimii rusești”, scrisă în colaborare de scriitorii sovietici Ilya Ehrenburg și Vasily Grossman, informația apare într-
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
RJF în centrul cavității de pe una din fețe. Atunci cînd unul din prizonieri s-a plâns magazionerei de calitatea proastă a săpunului, care nu făcea spumă suficientă, aceasta i-a spus că aceasta se datorează faptului că este fabricat din „grăsime pură de evreu” ("Rein Juden Fett"). Atunci când acesta a întrebat neîncrezător: „chiar din grăsime de om?”, aceasta i-a răspuns: „Nu, doar de evreu”. Săpunul uman este pomenit în romanul „Anii câinelui”, a treia carte din „Trilogia Danzig”, scrisă de
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
a plâns magazionerei de calitatea proastă a săpunului, care nu făcea spumă suficientă, aceasta i-a spus că aceasta se datorează faptului că este fabricat din „grăsime pură de evreu” ("Rein Juden Fett"). Atunci când acesta a întrebat neîncrezător: „chiar din grăsime de om?”, aceasta i-a răspuns: „Nu, doar de evreu”. Săpunul uman este pomenit în romanul „Anii câinelui”, a treia carte din „Trilogia Danzig”, scrisă de Günter Grass: "„... grămezi de oase, puse la purificat, erau topite împreună, pentru a obține
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
se menționează că în timpul războiului, naziștii nu au fabricat numai săpun din cadavre, ci și lumânări: "„Numai lumânările și săpunul erau de fabricație germană. Aveau aceeași fantomatică opalescență. Britanicii nu aveau de unde ști că lumânările și săpunul erau făcute din grăsimea evreilor, țiganilor, comuniștilor și altor inamici ai statului.”" În romanul lui Solomon Perel „Europa, Europa”, autorul pomenește de folosirea săpunului RIF la dușurile din taberele Hitlerjugend. Personajul principal, evreu, se plânge că săpunul nu face suficientă spumă ca să poată ascunde
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
luptătorii contra Germaniei naziste. „Mitul săpunului” este o piesă de teatru din 2009 despre fabricarea săpunului din cadavrele victimelor nazismului. O reprezentație din 2012 a fost filmată, fiind însoțită și de un scurt documentar intitulat „Nu voi face clăbuci”. Utilizarea grăsimii umane, obținută prin liposucție, pentru a fabrica săpun, este descrisă în “Fight Club”. Zofia Nałkowska este o scriitoare poloneză și membră a Comisiei pentru investigarea crimelor naziste. Una din povestirile din volumul Medaliony (Medalioane), vorbește despre un bazin plin de
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
atașament bolnăvicios față de o cutiuță misterioasă, pe care o păstra ca pe o comoară, ceea ce a stârnit curiozitatea celorlalți copii. Într-un târziu, aceștia descoperă că această comoară, veriga de legătură cu trecutul recent, este o bucățică de săpun din grăsime umană. Anna Olswanger este autoarea cărții premiate "Shlemiel Crooks". Povestirea din 1911 a lui Ambrose Bierce dezvoltă subiectul unui ulei medicinal extras din cadavre. În această satiră macabră, uleiul de proveniență umană este considerat superior uleiului obișnuit extras din cadavre
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
uleiului obișnuit extras din cadavre de câini, fabricarea acestuia fiind considerată strict din punct de vedere financiar.</ref></ref> Filmul spaniol “Romasanta” din 2004, documentează cazul ucigașului în serie Manuel Blanco Romasanta (Julian Sands), care ar fi făcut săpun din grăsimea victimelor sale. Ca și în restul țărilor beligerante, și în România au circulat zvonuri privind presupusa proveniență a săpunului R.I.F. Prima referire scrisă cu privire la fabricarea săpunului din cadavre de evrei apare în cartea jurnalistului evreu Marius Mircu, “Pogromurile din Basarabia
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
victime transformate în săpun. Nu este un fenomen specific României, astfel de monumente ridicate în memoria evreilor transformați în săpun există peste tot în Europa, în cimitirele evreiești. Deși s-a dovedit că săpunul R.I.F. nu conține nici un fel de grăsime, pe fondul grozăviilor comise în Holocaust, inclusiv reciclarea părului, colectarea efectelor, a coroanelor dentare ale victimelor etc, zvonul despre săpunul evreiesc a rămas multă vreme viu în conștiințele oamenilor și a fost reluat periodic.
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]
-
de sortimente de iaurturi cu Bifidus Actiregularis, acoperind toate preferințele consumatorilor: iaurt simplu, iaurturi cu cereale integrale și fructe, iaurturi de băut cu sau fără fructe, gama de mic dejun, cu topper de cereale, cât și iaurt dietetic cu 0% grăsime. Iaurtul probiotic Activia conține fermentul Bifidus Actiregularis, care a fost selectat în urmă cu aproximativ 30 de ani dintr-un produs lactat tradițional și este utilizat exclusiv de Danone. Studiile clinice au demonstrat în mod repetat că bacteriile Bifidus Actiregularis
Cum luptăm cu stresul, bolile și îmbătrânirea prematură () [Corola-website/Journalistic/101253_a_102545]
-
de 3-4 ani (masculii mai devreme), la o lungimea de 17-30 cm. Are importanță economică relativ redusă, fiind foarte rar în apele României. Carnea acestui pește este cea mai puțin gustoasă dintre toate speciile genului și are primăvara 2,6% grăsimi, iar toamna până la 4,3%.
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
mortalitate la bărbații între 20 și 39 de ani a fost extrem de mare, au murit mai mult de 66%; bărbații metabolizează proteinele mult mai repede, în timp ce femeile nu au nevoie de un aport caloric la fel de mare. Femeile acumulează mai multă grăsime, ceea ce încetinește declinul fizic cauzat de malnutriție și prea multă oboseală. Deasemenea în acea epocă bărbații făceau munci mult mai grele și periculoase și, în această particulară circumstanță, bărbații au fost nevoiți să croiască drum caravanei tăind copaci și înlăturând
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
sau mangal pentru alimentarea motoarelor pe benzină sau tălpile din lemn pentru încălțăminte. Cafeaua a fost înlocuită orz prăjit și cicoare. Iar zahărul cu zaharină. Săpunul era greu de găsit, iar gospodinele au reînceput să îl prepare în casă din grăsime și sodă caustică. Germanii opreau aproape 80% din producția de alimente franceză, ceea ce a dus la adâncirea crizei. Producția fermelor franceze a scăzut la jumătate datorită lipsei de combustibil, fertilizatori și mână de muncă. Chiar și așa, germanii opreau 50
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Pirinei, Tatra, Carpații românești. Pe verticală urcă până la altitudini de - m. În România viețuiește marmota alpină, în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul. Marmotele sunt apreciate atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea lor, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii, și a colicilor etc. Specia cea mai cunoscută în Europa este marmota alpină ("Marmota marmota") care trăiește în munți, în timp ce în America de Nord, e cunoscută "Marmota monax", denumită în mod obișnuit
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
intre în hibernare. Galeriile de iarnă converg spre un cuib (camera de iernare) care atinge 1 m diametru, căptușit cu ierburi uscate. Marmota hibernează 5 luni și jumătate. Toamna ea mănâncă enorm de mult pentru a-și constitui rezervele de grăsime care îi vor permite să supraviețuiască. Pentru a nu-și arde rezervele prea repede, ea trăiește „la ralanti”. Temperatura corporală scade la 7°C, iar bătăile inimii încetinesc, la circa 4 sau 5 pulsații pe minut. Marmota se trezește la
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
aproximativ o lună după nașterea (prin luna iulie) puii ies la suprafață din galerii și trec la hrana vegetariană. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3 ani (la "Marmota monax" la 2 ani). Marmotele au o importanță economică semnificativă: grăsimea și carnea lor sunt consumate de către oameni, iar blana lor este valoroasă. Numărul mic de indivizi al populațiilor de marmote alpine din țara noastră nu pune problema industrializării acestora. Local marmotele pot dăuna culturilor agricole, însă pagubele sunt de obicei
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
diverze arome, ca de exemplu diacetil (aromă de unt) și diferite alte condimente artificiale. Parțial, sosul este colorat cu coloranți alimentari ca Capsantina sau caroten. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis, în 1995, că acest sos, cu toate că conține grăsime vegetală în loc de unt, poate fi numit „sos olandez”.
Sos olandez () [Corola-website/Science/334287_a_335616]
-
personal al acestuia, respectabilul Montmirail. Originar, maestrul a servit-o cu un sos redus de vin alb cu unt, șalote caramelizate, tarhon și suc de lămâie. Bucata de mușchi de 400-600 de grame (din mijlocul fileului în sus), eliberată de grăsime și zgârciuri, se prepară întreagă. Friptura se unge cu ulei și se prăjește scurt 1-2 minute (depinde de grosimea cârnii) în jur pe fiecare parte la foc iute pe grătar, pentru a păstra cât mai mult din sucul și dulceața
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]