19,941 matches
-
borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie rușine, mai ales că pe străzile Atmosferei, Norocului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i plăcea ceapa; totuși, ceapa îi părea acum că are un miros ațâțător, de subsuoară tânără de femeie. Domnul Gușatu gătea tocăniță de berbec pentru ziua următoare, cu sentimentul condamnatului la foame veșnică. Oare avea să mai apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oră, din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de astăzi nu mai e ziua de ieri, e ziua de mâine. Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul programului, un bețiv sună la primărie și, cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se așteaptă la ce-i mai rău din partea lor, zice: „Bre, faceți cum vreți, da’ să știți că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am fost și am rămas colegi! Dar timpul trece peste toate Și vine vremea ca să pleci, Să rămâi nu se mai poate, Așa e viața...dragi colegi! Spre alte zări sunt cei căzuți, Sunt taine ce nu le dezlegi Că mâine fi-vom cei pierduți Din câți am fost atunci colegi! Fost-au bucurii... și fapte Ce mai tarziu le înțelegi, Dar când se apropie o noapte Ne amintim c-am fost colegi! De va fi timpul neputința Și spiritul uitat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]
-
neputincios ca medic și care se apropie de trezirea conștiinței care Îi va aduce cealaltă vocație, definitivă - a notat aceste cuvinte memorabile: „Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
obișnuiți cerea sume uriașe pentru mîncarea ca vai de capul ei pe care le-o vindea. N-am plătit nici o para În tot timpul cît am rămas acolo, iar omul ne-a copleșit cu ospitalitatea sa. „Azi e rîndul vostru, mîine va fi al meu“, era maxima sa preferată; nu era din cale-afară de originală, dar nouă ne era foarte utilă. Am Încercat să luăm legătura cu medicii din Petrohué, dar aceștia, odată Întorși la muncă, nu prea mai aveau timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
le iau În nume de rău boala, ca și cînd ar fi o insultă personală adusă celor care trebuie să-i Întrețină. Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
curînd posibil. Deci, cam pe cînd ajunge la tine scrisoarea asta, eu mă voi fi pregătind de plecare. Dacă vrei să-ți Încerci norocul, poți să-mi scrii la Cucuta, Santander del Norte, Colombia sau, foarte rapid, aici În Bogotá. MÎine mă duc să văd meciul dintre Millonarios și Real Madrid, pe cele mai ieftine locuri, deoarece e mai ușor să ajungi la un ministru decît la compatrioții noștri. Represiunea libertății individuale e mai mare aici decît În orice altă țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În alte continente subjugate, precum Africa sau Asia. Această schimbare socială foarte profundă necesită schimbări profunde și În mentalitatea oamenilor. Individualismul În sine, acțiunea izolată a unei singure persoane Într-un mediu social, trebuie să dispară din Cuba. Individualismul de mîine trebuie să fie utilizarea corespunzătoare a Întregului individ, spre beneficiul absolut al comunității. Dar chiar și cînd toate acestea ajung azi la urechile oamenilor, chiar și cînd ceea ce spun este bine Înțeles și chiar și atunci cînd toată lumea e dispusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
electrotehnică a rămas totuși cu un salariu sub nivelul meritelor lui. În jurul zilei în care avea să înceapă procesul meu și al celorlalți preoți din lot, am fost dus la anchetă noaptea pe la ora 24 și mi s-a spus: „Mâine vei intra în proces, să încetezi cu ironiile tale și să declari greșelile tale”. Le-am răspuns: „Dar ce greșeli am făcut?” „- Popa dracului, stai de 2 ani de zile în anchetă și nu știi ce-ai făcut, n-ai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vin americanii?” Le-am răspuns: „Tot poporul român zice că vin americanii ca să ne elibereze de comuniști, de aceea aduceți tot poporul alături de mine în boxa tribunalului”. Mi-au răspuns: „Bine, bine, poporul este simplu dar tu ești om cult; mâine să nu faci ironii cum ți-i obiceiul căci dacă nu te liniștești te judecăm în lipsă”. Pe la sfârșitul anchetei făcute de securiști, într-o zi am fost dus la anchetă de către un ofițer, un maior de la Tribunalul Militar București
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o lună întreagă. La sfârșitul lunii, pe când el se juca pe genunchii mamei și păru-i auriu, purtat de un vântuleț cald, era luminat de ultimele raze ale soarelui ce începea să apună, mama îi spuse: Copilul meu, știi că mâine este Sărbătoarea Maicii Domnului, și că va trebui să faci un dar mai frumos Maicii noastre cerești? - Și ce lucru trebuie să-i dau? întrebă copilul. Vrei să-i dau trandafirul frumos ce ne umple casa de un plăcut miros
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se predă catehismul, au cerut să vină parohul. În absența parohului, s-a prezentat subsemnatul, care am întrebat, dacă au o lege nouă care interzice catehizarea copiilor. Milițianul a răspuns: „Eu sunt legea!” Am răspuns: „Dacă d-ta ești legea, mâine voi întreba la Bacău și voi raporta, cum că o duminică înainte ai intrat în biserică cu chipiul pe cap, terorizând copiii”. Pentru moment lucrurile s-au calmat. Al doilea incident a fost în aceeași perioadă: rugându-ne în biserică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cavoul era gata. Timp de 5 ani am fost la dispoziția parohului de Valea Mare. Menționez că aveam bucătărie separată de parohie mâncând acasă și lucrând la dispoziția parohului. Dacă am plătit impozitul pe clădiri parohul s-a speriat că mâine am să spun că această casă e a mea făcând acolo un cuib franciscan. A chemat la răspundere pe cel ce a primit de la mine impozitul pe clădiri acuzându-l de colaborare cu mine pentru a pune stăpânire pe casă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
decât atât, am presimțământul că treburile Spaniei se vor aranja și ele cât de curând. În dimineața asta am avut curajul să merg la Maria Pavlovna. A fost foarte bună cu mine. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. De mâine vom reîncepe lecțiile de canto. Plecând de la M.P. am avut simțământul foarte precis al faptului că trebuie întotdeauna să dăm celorlalți cât mai mult posibil, fără să cerem niciodată nimic în schimb... 11 iulie 1952 Prima mea lecție de canto
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am răspuns Infantelui și m am dus să expe diez scrisoarea la poștă. Intrat la Monsenior, am pus mâna pe Banchetul lui Platon și am citit vreo patruzeci de pagini. În ceea ce privește programul meu, nu l-am respectat nici măcar pe jumătate. Mâine, poate, voi face mai bine... 8 iulie 1952 Am o tendință îngrozitoare de a mă atașa de gratuit, de inde terminat și de a evita precisul și utilul. Decis în sfârșit să-mi respect programul, în loc să încep prin a lucra
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Să știe oare ceva pe socoteala mea? Mamei i se pare că are aerul s-o insinueze. Dar ce temei se poate pune pe suspiciunile Mamei?! Am lucrat puțin la Magna Summa, iar acum îmi propun să citesc Gregor Casca. Mâine nu știu ce-o să fac... Aragón către León 8 februarie 1952 Mi-am propus să Vă scriu săptămâna aceasta... Mi a trebuit un efort serios pentru a respecta această promi siune. Aveam atâtea lucruri să spun, atâtea lucruri să-mi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unuia din amicii noștri, care, știi bine, plecase de-acasă fără să lase vreo adresă. Speram să văd lumină la ferestrele lui și, într-adevăr, era lumină acolo. Am dat să urc, dar apoi, răzgân dindu-mă, am amânat vizita pe mâine, căci eram prea grăbit să ajung la tine. Când am dat din nou colțul străzii tale, l-am zărit din nou pe militar. De data aceasta însă l am recunoscut: era ultimul tău prieten și te aștepta... M-am întrebat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că, scăzând 1, tu îmi scrii la numărul 59 în loc să-mi scrii la 68, cum trebuie... Mai sunt încă două zile... Nu mi-ai scris. Până azi am tot așteptat. De acum însă, nu mai aștept... Vei veni astăzi sau mâine... Am oleacă de pică împotriva ta, cu toate că știu că foarte curând îmi va fi rușine numai la gândul că am fost în stare să-ți port pică! Totdeauna prefer să fiu eu cel vinovat, nu tu! De fapt, îți port
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așteptare, te sărut cu drag, al tău Pi Er Pierre, din București, Auguștilor la Rucăr 4 august 1952 Dragii mei, Astăzi este luni, 4 august. M-am plimbat cu Jeny Cohn prin parc și m-am ocupat de treburi gospodărești. Mâine, pe 5 august, plec, noaptea, în munți. Iar poimâine - miercuri, 6 august - este ziua nunții voastre, nu mai știu a câta aniversare. Felicitări! Acasă la noi totul este în ordine... Mă hrănesc bine: borș cu smântână, ficat prăjit, clătite, sifon
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
malul lacului Podragu, care se află la o înălțime de 1995 de metri. Facem baie în lac, ne plimbăm cu pluta, ne bronzăm pe stânci. Pentru că împrejur sunt numai iarbă și stânci. Copacii cresc mult mai jos. Timpul este superb. Mâine pornim mai departe. Astăzi am privit apusul soarelui de pe munte. Apunea sub noi... Peste o săptămână vom fi probabil la Porumbacu și s-ar putea să ne oprim acolo pentru câteva zile. Eu sunt în continuare sănătos și mă simt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
putut găsi decât un bilet de 5 lei - jos, pe când celelalte comandate dinainte sunt de 3 lei, sus. ți le trimit pe toate patru, urmând să vă descurcați. Dacă nu-l vrei pe cel de 5, dă-mi un telefon mâine înainte de 8 și jumătate.) Îmi pare rău că nu te pot vedea. Mâine-seară mă voi duce probabil la ai mei să le duc biletele lor - așa că ne vom revedea pesemne abia la concert. Pa. Mihai Pierre lui Mihai Ești un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ajutat să înțeleg valoarea singurătății, importanța ei, necesitatea ei. M-ai făcut s-o cunosc. — Fou, que te reste-t-il?! — Ma folie! Verb „a fi“ Cel de ieri sunt și Cel de astăzi... Cel de astăzi voi fi și Cel de mâine... Cel de mâine nu voi fi însă cum am fost Cel de astăzi. Pe nesimțite - s-a schimbat ceva... Sunt cum am fost. Sunt cum voi fi. Dar nu voi fi cum am fost... Aceasta este taina: imperceptibila și continua
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
valoarea singurătății, importanța ei, necesitatea ei. M-ai făcut s-o cunosc. — Fou, que te reste-t-il?! — Ma folie! Verb „a fi“ Cel de ieri sunt și Cel de astăzi... Cel de astăzi voi fi și Cel de mâine... Cel de mâine nu voi fi însă cum am fost Cel de astăzi. Pe nesimțite - s-a schimbat ceva... Sunt cum am fost. Sunt cum voi fi. Dar nu voi fi cum am fost... Aceasta este taina: imperceptibila și continua schimbare a identităților
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și am rămas ore întregi... 8 mai 1953 În sfârșit, am predat astăzi traducerea la editură, după o în târ ziere de 38 de zile. Seara am fost cu Mihai și cu Alice la cinema. 9 mai 1953 Mihai pleacă mâine în turneu. Preparative. Vom petrece seara împreună cu familia, la Rădulești. O seară bună. Reîntorși acasă la el, am stat de vorbă târziu în noapte. Încă n-a apucat să plece și îmi și lipsește... O anumită nerăb dare de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]