18,500 matches
-
împărțirea veniturilor minei între proprietarii ei, prilej cu care se pomenește de un privilegiu mai vechi pentru exploatarea minieră dată de regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) pe seama acesteia, urmând ca să se obțină de la regele Matei Corvinul (1458-1490) o copie a privilegiului pierdut. În anul 1438, un document vorbește de possessio Oláhbánya, denumire care, evident, ne trimite cu gândul la componentă etnică românească a așezării. Această delimitare menționată în document putea să apară atunci când mai exista o mină similară de care trebuia
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
și numește Banya (mină,baie). Exploatarea aurului făcută și în epoca română este continuată, posibil cu întreruperi, încă din secolului al XIV-lea. Aparținând de domeniul cetății Iară, este firesc ca să întâlnim mențiunea de Jarabanya, adică ”mină Iarei”. Probabil că privilegiul dat de regele Sigismund de Luxemburg, la fel ca și cel acordat într-o perioadă apropiată Băii de Arieș, confirmată printr-o curioasă similitudine apoi pentr ambele mine de regele Matei Corvinul, să fi adus unele drepturi și reglementări legate
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
o semicolonie. În 1829, rușii au semnat cu turcii Tratatul de la Adrianopol. Prin acest tratat, Imperiul Rus primea o serie de avantaje: noi teritorii cu ieșire la Marea Neagră, dreptul de liber tranzit al vaselor comerciale ruse prin Dardanele și noi privilegii comerciale în Imperiul Otoman. Războiul de Independență al Greciei s-a încheiat la scurtă vreme după aceasta, elenilor fiindu-le recunoscută independența prin semnarea tratatului de la Constantinopol din 1832. Chiar în perioada în care Războiul pentru Independența Greciei se apropia
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
au început în 1856, la cârma Imperiului Rus fiind succesorul lui Nicolae I, Alexandru al II-lea. Prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856, planul celor „Patru Puteri” propus ceva mai înainte a fost acceptat de toate părțile. În ceea ce privește privilegiile Rusiei în Principatele Dunărene, acestea au fost transferate Marilor Puteri, ca grup. De asemenea, prezența vaselor militare ale tuturor națiunilor în Marea Neagră a fost exclusă pentru totdeauna, în condițiile în care flota Imperiului Rus din regiune fusese distrusă. În plus
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
categoria intelectualilor de elită, autentici. Unul dintre cele două planuri ale romanului este drumul formării unui tânăr, acesta fiind Felix Sima. Cariera lui Felix se împlinește în mod strălucit (devine doctor), dar căsătoria nu-l va încadra în armonia cosmică, privilegiu pe care-l au numai cuplurile bazate pe iubire. Moșierul este un aristocrat care își caută ieșirea din blazare prin lux și rafinament spiritual. Trăiește și el un sentiment complex de paternitate, căruia i-a găsit un paliativ în familia
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
dintre moștenirea biologică și cea culturală în formarea identității sexuale și în atribuirea rolurilor în societate? De ce activitatea casnică nu este considerată și evaluată ca muncă ? Care sunt diferențele între instituția maternității și sentimentul matern? Experiențele specific femeiești dau un privilegiu epistemic femeilor ? Sub titulatura „studii despre femei” s-a conturat un teren larg de cercetări inter-, trans- și mu1ti-discip1inare în care au fost folosite diverse subiecte, metode și perspective teoretice. Intrând în polemică cu cercetarea și teoriile tradiționale, studiile despre
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
unei categorii de experiențe ale femeilor (Miroiu, 1999) Abordările politologice feministe sunt supuse atât criticilor extene cât și celor interne. O critică frecventă constă în aceea că profesiile și pozițiile publice cu grad mare de răspundere sunt considerate poveri, nu privilegii, dar, după cum remarcă Frazer (1998), este bizară o asemenea replică. Dacă astfel de poziții sunt poveri, nu și privilegii (bunuri), cum se face că ?. Protestele care îmbracă astfel de forme sunt socotite de rea credință. Ele se înscriu în vasta
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
interne. O critică frecventă constă în aceea că profesiile și pozițiile publice cu grad mare de răspundere sunt considerate poveri, nu privilegii, dar, după cum remarcă Frazer (1998), este bizară o asemenea replică. Dacă astfel de poziții sunt poveri, nu și privilegii (bunuri), cum se face că ?. Protestele care îmbracă astfel de forme sunt socotite de rea credință. Ele se înscriu în vasta categorie a teoriilor vulnerabilității și protecției: vulnerabile fiind, femeile trebuie protejate de „” și de stresul profesiilor concurențiale. Formula cadru
Teorie politică feministă () [Corola-website/Science/325266_a_326595]
-
creării omului (i.e. bărbatului), trecând prin antichitatea vechilor greci, pentru care femeia era considerată un bărbat “mutilat”(Aristotel), până la enorm de influenta teorie freudiană a personalității, comportamnetul uman a fost întotdeauna explicat și teoretizat plecându-se de la experiențele și, implicit, privilegiile societale masculine. La începutul secolului XX, Freud creatorul teoriei psihanalitice a comportamentului uman, în ciuda faptului că majoritatea pacientelor sale erau femei, considera că norma este masculinul. Astfel, una din fazele critice ale dezvoltării personalității umane este numită “stadiul falic”, când
Androcentrism () [Corola-website/Science/325260_a_326589]
-
aveaînsă consimțământul baronilor. Cam în aceeași perioadă, Eberhard s-a căsătorit cu Liutgarda. La moartea tatălui său, Eberhard i-a preluat succesiunea, însă imediat după aceea a intrat în conflict cu regele Otto I "cel Mare", care s-a opus privilegiilor acordate lui Arnulf de către antecesorul său, regele Henric I "Păsărarul". În două campanii din anul 938, primpvara și toamna, Otto l-a înfrânt pe Eberhard și l-a surghiunit. În loc l-a impus pe unchiul lui Eberhard, Berthold, pe atunci
Eberhard de Bavaria () [Corola-website/Science/325282_a_326611]
-
Caesarea, alături de unele colonii mai mici (cu autonomie redusă) în Cairo, Alexandria și desigur în Constantinopol, în acesta din urmă împăratul bizantin Alexiis I Comnen acordându-le drepturi de comerț speciale. În toate aceste locații, pisanilor li s-au garantat privilegii și scutiri de taxe, solicitându-i în schimb sprijin militar naval în caz de atac. În secolul al XII-lea cartierul pisan din partea de răsărit a Constantinopolului ajunsese la circa 1.000 de locuitori. Vreme de câțiva ani din acest
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
secolului al IX-lea, în condițiile unei crescânde autonomii a comunității locale pe măsură ce puterea bizantină în Italia se reducea din cauza incursiunilor longobarzilor și sarazinilor. Sursa primară pentru istoria Gaetei în perioada sa ducală o constituie "Codex Caietanus", o colecție de privilegii care păstrează în mare detaliu istoria celor din Gaeta, mult mai bine decât este cazul pentru statele de coastă vecine, precum Ducatul de Neapole, Republica Amalfi, și Ducatul de Sorrento. Totuși, spre deosebire de aceste state-surori, Gaeta nu a fost niciodată un
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
fapt care a corodat autoritatea ducală în timp. În anul 962, Gaeta s-a pus sub conducerea lui Pandulf Cap de Fier de Capua, principele longobard de Capua. Cu toate acestea, în 963 doar conducătorii municipali sunt menționați în textul privilegiilor. În 976, împăratul german Otto al II-lea și papa Benedict al VII-lea erau suzeranii recunoscuți ai Gaetei. Era vorba de o răsturnare completă de situație, dat fiind că asumarea titlului ducal de către împăratul occidental venea să o înlocuiască
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
dă ungureni>1 Ungurenii care coborau cu oile se mai numeau și poenari (cei din părțile Sibiului), bârsari sau mocani (cei din țara Bârsei). În anul 1418, coborârea ungurenilor este atestată și în documente. Mihai, fiul lui Mircea, consimte ca privilegiul acordat de tatăl său ciobanilor din Cisnădie- acela de a paște oile în regiunile muntoase ale țării Românești- să fie prelungit 2. Ungurenii poenari s-au stabilit pe văile Topologului, Argeșului, Vâlsanului, Teleormanului și mai la vale, pe Valea Strâmbei
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
autoimpusă de comunitatea mediatică este la rându-i laxă, generală, lipsită de profunzime și adesea ignorată. Motivele pentru care statul reacționează în acest fel sunt cunoscute și intuibile, câtăvreme reprezentanții lui sunt politicieni dominați de interese, conservatori în privința pozițiilor și privilegiilor puterii, dominatori sau acaparatori. Sunt identificabile și o serie de motive pentru care etica jurnalistică este marginalizată sau ignorată în însuși sânul comunității media: Un rol important în corijarea acestor neajunsuri și în educarea sistemului media îl pot avea mediul
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
a reușit să respingă atacurile avarilor asupra Friuli, însă nu a putut să limiteze crescânda influență a francilor în regat. La moartea lui Arioald, legenda spune că, printr-o procedură identică celei a mamei sale Theodolinda, regina Gundeberga a avut privilegiul de a-și alege singură noul soț și rege. Alegerea a căzut asupra lui Rothari, în acel moment duce de Brescia și arian. Rothari a domnit între 636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
totodată succesorul lui Arnulf Eberhard și fiul lui Henric "Păsărarul", Otto "cel Mare". Eberhard s-a dovedit mai puțin norocos decât tatăl său, încât a fost nevoit în 938 să fugă din Bavaria, pe care Otto a acordat-o (cu privilegii reduse) unchiului lui Arnulf, Berthold I. De asemenea, Otto a numit un conte palatin în persoana lui Arnulf, frate al lui Eberhard, ca reprezentant al puterii regale centrale. La moartea în 947 a lui Berthold, Otto a acordat ducatul propriului
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
în sine, recunoscut, nu are nimic devalorizant, cum nici invers, arhaicitatea nu conferă superioritate în mod absolut și, parcă, natural. Fiecare popor intra în istorie în timpul sau, își are timpul sau și, deci, șansa să. Mai devreme nu este un privilegiu și nici mai tîrziu o privațiune. O cultură este majoră sau minoră nu neapărat după vârsta, nici după „dimensiuni”. Mai înainte, în ordinea importanței, trebuie să treacă alt criteriu, „calitativ-structural” (Lucian Blaga, Trilogia culturii, p. 262). În urmare, poate fi
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
restaurate de sub văruială. Din analiza materialelor de construcție s-a putut determina diferitele etape de transformare ale bisericii precum și apariția sau renovarea unora din elementele arhitectonice ce o compun. Prima atestare documentară a lăcașului de cult se regăsește într-un privilegiu acordat de Matei Corvin în anul 1474 celor care apărau fortificația. Inițial biserica prezenta trei nave inegale în înălțime care au fost modificate pe parcursul timpului astfel încât în prezent ele sunt aduse toate la același nivel. Navele laterale sunt lungi de
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
cuvinte. Adică, expresiile ,de la care” și ,prin care” postulează, în același timp, deosebirea de natură și inegalitatea ce există între persoanele Sfintei Treimi, Tatăl având o natură deosebită și superioară de cea a Fiului. Aetius atribuia lui Dumnezeu Tatăl ca privilegiu deosebit expresia ,de la care”, adică desemnează pe Creator, Fiului expresia ,prin care”, adică desemnează pe colaborator sau instrumentul. Adepții lui au fost numiți anomoieni. În sec. al V-lea, Bisericile popoarelor armean, asirian, copt și alte câteva Biserici locale n-
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Sozzini a plecat în Polonia, devenind un personaj-cheie în cadrul mișcării. Pe vremea aceea, exista un nobil polonez pe nume Jan Sienieński care urmărea să ofere noii biserici ceea ce el numea „un loc liniștit și retras” propice progresului. Profitând de un privilegiu special acordat de regele Poloniei, Sienieński a fundat orașul Raków, care, mai târziu, a devenit centrul socinianismului din Polonia. Sienieński le-a acordat locuitorilor orașului Raków o serie de drepturi, inclusiv dreptul la libertatea de închinare. Meșteșugari, medici, farmaciști, orășeni
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
dezvoltat sub aproape toate aspectele. Populația a crescut la 1.321 familii în 1752. Ponderea manufacturii a crescut în economie. Numărul meseriașilor a crescut de la 90 în 1746, la 299 în 1774. S-au organizat în bresle și au căpătat privilegii de la autorități. Prima breaslă înregistrată oficial era una a blănarilor germani (1702). Până în 1845, numai în oraș erau înregistrate 44 de bresle cuprinzând 65 meserii diferite. Atelierele prelucrau mai ales materii prime furnizate de “sectorul agricol” al orașului, care încă
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
peste 20 de ani (1763 - 1783) și s-au efectuat de mii de șerbi. Încă din secolul al XVIII-lea, locuitorii Aradului au încercat să obțină statut de oraș liber regesc, dar numai în 1826 au reușit să aibă acest privilegiu. În 1834 împăratul Francisc a înmânat autorităților locale diploma certificând acest titlu. Noua stare a creat mediul optim pentru dezvoltarea economică. Mai întâi, numărul de negustori a crescut la 686 în 1870. Activitatea industrială a rămas relativ modestă în prima
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
o serie de cărți și documente legate de prezența sârbească în zona Aradului. După cucerirea Aradului de către armatele imperiale comandate de prințul Eugen de Savoya, în oraș au fost așezați grăniceri sârbi. Colonizarea sârbească a avut loc ca urmare a privilegiilor ilirice acordate de împăratul Leopold I sârbilor ortodocși. Construirea lăcașului de cult pentru ei a fost finanțată de căpitanul Iovan Popovici Techelia. Biserica închinată Sfinților apostoli Petru și Pavel și-a câștigat actuala înfățișare între anii 1790-1822, fiind mărită de către
Biserica Sârbească din Arad () [Corola-website/Science/322699_a_324028]
-
fost numit ambasador în Spania. A murit la Menton, în Franța, în timp ce se îndrepta către Spania pentru a ocupa postul de ambasador. Urna conținând cenușă lui Lunacearski a fost repatriata la Moscova și depusă la necropola din zidul Kremlinului, un privilegiu rar în epoca sovietică. În timpul Mării Terori, între 1936-1938, numele lui Lunacearski a fost șters din istoria Partidului Comunist, evocarea activității sale fiind interzisă. A fost reabilitat la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, multe organizații și străzi fiind
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]