19,515 matches
-
lui Sverre și verișoara lui Inge, Kristina Sverresdotter. Tratatul de pace a avut loc pentru tot restul domniei lui Inge. Cu toate acestea, Philippus nu a respectat prevederile sale și a continuat să utilizeze titlul de rege, menținând sigiliul său regal. Relația dintre Inge și Haakon a rămas tensionată. Atunci când a devenit clar că Philippus continua să se numească rege, Haakon a încercat să se declare și el rege, însă Inge a refuzat să accepte acest lucru. În schimb, a fost
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
similară celei chinezești descoperă un nou continent spre răsărit, populat de un popor similar celui mayaș. Într-un cadru puternic ficționalizat, seria ridică problema unei istorii paralele în care nu europenii, ci chinezii ar fi descoperit America. Qiro Anturași, cartograful regal din Nalenyr, este elementul de bază al reputației căpătate de Casă Anturași ca fiind cea mai bună desenatoare de hărți din lumea cunoscută. Hărțile ei sunt folosite de negustori și prinți, iar expedițiile organizate de ea și finanțate de prințul
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
Science iar în noiembrie, același an, are o apariție de promovare la magazinul Apple din Covent Garden, vorbind despre noua sa E-book care însoțea serie de televiziune, răspunzând și întrebărilor publicului prezent. La conferința memorială "Huw Wheldon" 2010 a Societății Regale de Televiziune (RTS), Brian Cox a ținut discursul "Science, a Challenge to TV Orthodoxy", în care a examinat problemele privind acoperirea media a științei și a noutăților din domeniul științific, redifuzat ulterior și de BBC Two. La 4 martie, proiectul
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
din "Wonders of Life". La 14 noiembrie 2013, BBC Two difuzează "The Science of Doctor Who" pentru a celebra a 50-a aniversare a serialului Doctor Who și în care Cox abordează misterele călătoriei în timp, discurs înregistrat la Institutul Regal Faraday. În noiembrie 2013, BBC a anunțat că Brian Cox va prezenta "Human Universe" pentru BBC Two. Cox a primit mai multe premii pentru eforturile sale de promovare a științei. În 2002 este ales Membru Internațional al The Explorers Club
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
Ordinului Imperiului Britanic (OBE) la ceremoniile din 2010 în onoarea Reginei, pentru servicii aduse științei. La 15 martie 2011, Cox a câștigat premiile de "Cel mai bun prezentator" și "Cea mai bună emisiune de știință / Istorie naturală" oferite de Societatea Regală de Televiziune (RTS) cu "Wonders of the Universe". 10 zile mai târziu, Cox câștigă la două categorii ale Broadcasting Press Guild Awards: "Cea mai bună prestație" într-un rol non teatral, în vreme ce "Wonders of the Solar System" a fost ales
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
mult în generațiile viitoare de oameni de știință. La 5 octombrie 2012, lui Cox i se conferă un doctorat de onoare din partea Open University pentru "excepționale contribuții aduse educației și culturii". În același an, primește premiul Michael Faraday al Societății Regale "pentru munca excelentă în știința comunicării". În 2003 Cox se căsătorește cu Gia Milinovich, prezentatoare de emisiuni de știință în Statele Unite iar la 26 mai 2009 se naște primul lor fiu, George Eagle. Milinovich mai are un fiu pe nume
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
și în vestul Norvegiei, Haakon a fost proclamat rege la Øyrating în iunie 1217. Mai târziu în același an, el a fost recunoscut ca rege la Gulating în Nergen și la Haugating. În timp ce susținătorii lui Skule se îndoiau cu privire la strămoșii regali ai lui Haakon, au renunțat în cele din urmă la rezistența deschisă asupra cadidaturii sale. Pentru ca disputa ar fi putut duce la împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
1217. Manevra politică și militară rapidă a lui Skule a condus la o reconciliere între birkebeiner și bagler, reunificând regatul. Cu toate acestea, unele elemente de nemulțumire în rândul celor din grupul bagler au dus la găsirea unui nou pretendent regal, Sigurd Ribbung, lansând o nouă revoltă în 1219. Revolta a câștigat sprijin doar în unele părți din estul Norvegiei și au fost în imposibilitatea de a obține controlul din Viken și Opplandene, așa cum avuseseră anterior. În vara anului 1223, Skule
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
intensități. Fundalul acestor conflicte era faptul că legile de succesiune norvegiene erau neclare, condiția socială și conflictele dintre diferențele aristocratice între biserică si rege. Apoi au aparut două grupuri principale, acestea fiind Bagler și Birkebeiner. Rivalitatea dintre grupuri privea fiul regal, care a fost înființat în calitate de lider al partidului în cauză, pentru a se opune guvernării regelui din partea contestatară. Sverre și Haakon au fost liderii grupului Birkebeiner. Haakon este menționat pentru prima dată ca unul dintre liderii armatelor tatălui său, într-
Haakon al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331242_a_332571]
-
și în vestul Norvegiei, Haakon a fost proclamat rege la Øyrating în iunie 1217. Mai târziu în același an, el a fost recunoscut ca rege la Gulating în Nergen și la Haugating. În timp ce susținătorii lui Skule se îndoiau cu privire la strămoșii regali ai lui Haakon, au renunțat în cele din urmă la rezistența deschisă asupra cadidaturii sale. Pentru ca disputa ar fi putut duce la împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
Cu toate acestea, regele Magnus a murit înainte ca acest lucru să se întâmple iar Eric a devenit singurul rege și a fost încoronat în Bergen în vara anului 1280. În timpul minorității sale, regatul a fost condus de către un consiliu regal format din baroni proeminenți și de mama sa, regina văduvă Ingeborg. După ce Eric a ajuns la vârsta majoratului în 1282, acest consiliu regal încă avea influența majoră asupra domniei sale. Fratele său, Haakon, i s-a dat în 1273 titlul de
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
încoronat în Bergen în vara anului 1280. În timpul minorității sale, regatul a fost condus de către un consiliu regal format din baroni proeminenți și de mama sa, regina văduvă Ingeborg. După ce Eric a ajuns la vârsta majoratului în 1282, acest consiliu regal încă avea influența majoră asupra domniei sale. Fratele său, Haakon, i s-a dat în 1273 titlul de Duce al Norvegiei, și din 1280 a condus o zonă mare din jurul orașului Oslo în Norvegia de est și Stavanger, în sud-vest, fiind
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
de orașul Schleswig. Niels s-a aventurat în fostul oraș al lui Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și avangarda sa au fost uciși înainte de a putea ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Când regele Niels a murit, domnia de 60 de ani a fiilor lui Svend al II-lea al Danemarcei s-a încheiat atunci când Eric al II-lea al Danemarcei a devenit rege.
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
științific la Centre d’anthropologie philosophique de l’Institut supérieur de Philosophie (Université de Louvain). În 2002, lucrarea să "La dialectique de l’intuition chez A. N. Whitehead. Sensation pure, pancréativité et onto-logisme" este încununată de către Secția Litere a Academiei Regale din Belgia. [Vezi Jean Ladrière, Marc Richir, Jacques Taminiaux, « Rapports des Commissaires », Académie Royale de Belgique, Bulletin de la Classe des Lettres et des Sciences Morales et Politiques, 6e série, Tome XI, Bruxelles, 2000, pp. 122-126.] În 2000, M. Weber creează
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el nu a avut nici o șansă să dețină puterea regală adevărată. În 1331, Christopher a încercat să folosească conflictul dintre Contele Gerhard și Johan pentru a adera însă totul s-a încheiat cu o înfrângere militară la Dannevirke. În conformitate cu termenii acordului dintre conți, lui Christopher i s-a permis să
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
al Suediei (1497 - 1501) în Uniunea de la Kalmar, și Duce de Schleswig și Holstein. Cele trei obiective politice cele mai importante ale sale au fost de a restaura Uniunea de la Kalmar, reducerea dominației a Ligii Hanseatice și construirea unei puteri regale daneze puternică. El a fost născut la Aalborghus, în Aalborg și a fost fiul lui Cristian I al Danemarcei și a Doroteei de Brandenburg, fiica Margrafului Ioan de Brandenburg. În 1478, s-a căsătorit cu Cristina de Saxonia, nepoata lui
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
regent ereditar, însă era o cauză prin care Consiliul norvegian nu l-a recunoscut imediat. Prin urmare, la moartea tatălui său în mai 1481, poziția lui Ioan era de necontestat în Danemarca, în timp ce în Norvegia, Consiliul și-a asumat autoritatea regală, urmând un interregnum. Nu a existat nici un pretendent rival la tronul norvegian, însă Consiliul a fost determinat să domenstreze că statul norvegian era un regat suveran. Pe 13 ianuarie 1483 a avut loc o întâlnire între Consiliile din Danemarca, Suedia
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
Haakon, cât și trei fiice care au murit în copilărie. Opoziția față de guvernarea lui Magnus a condus Norvegia la o înțelegere între rege și nobilimea norvegiană, având loc la Varberg pe 15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu în același an, a fost declarat fiul mai mare al lui Magnus, Eric, care avea să
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală Håtuna din Uppland și dus la Castelul Nyköping. În 1308, Eric și Valdemar au fost forțați de către regele danez să-l elibereze pe regele Birger, iar aceștia au făcut acest lucru în condiții umilitoare. Când regele Birger a fost liber
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
aceștia au făcut acest lucru în condiții umilitoare. Când regele Birger a fost liber, el a căutat ajutor în Danemarca, iar cerata a izbucnit din nou. Birger a rămas rege doar cu numele, a fost nevoit să renunțe la domeniul Regal, schimbându-l pentru estul regiunii Uppland, Närke, fostul ducat al fratelui său Eric, Södermanland, Östergötland, Gotland și Castelul Viborg. În 1312, Ducele Eric s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
cu toate dinastiile rivale din Suedia, producând în cele din urmă un moștenitor care le lega pe toate. Când regele anterior, Eric, a murit fără moștenitori, fiul surorii sale și fiul lui Birger, erau cei mai potriviți să dețină tronul regal. Membrii casei au domnit ca regi în Suedia până în 1364. Din 1319 până în 1387 ei au fost și regii Norvegiei. Aproape toate monarhiile ulterioare din Suedia, Norvegia și Danemarca sunt descendenți ai Casei de Bjelbo. Valdemar a fost fiul prințesei
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
socrul ducelui Valdemar, a fost executat în 1306, în semn de reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală Håtuna din Uppland și dus la Castelul Nyköping. Magnus a fost declarat rege la vârsta de 15 ani, în 1331. Acest lucru a provocat o rezistență în Norvegia, unde o lege din 1302 făcea clar faptul că regii trebuie să
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
urmând o a doua rebeliune a nobililor norvegieni în 1338. Opoziția față de guvernarea lui Magnus a condus Norvegia la o înțelegere între rege și nobilimea norvegiană, având loc la Varberg pe 15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu în același an, a fost declarat fiul mai mare al lui Magnus, Eric, care avea să
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
achiziționarea coroanei daneze prin căsătoria Contelui Ulf cu Estrid Svendsdatter a Casei de Knýtlinga, fiica lui Svend I al Danemarcei și sora lui Knut cel Mare. Genealogii de mai târziu au urmărit familia de la liderul Styrbjörn, un descendent al familiei regale suedeze, care la rândul lor se coborau de la legendarul rege Sigurd Hring, considerat ca fiind mitic de către cei mai mulți istorici moderni. Svend s-a născut în Anglia, ca fiu al norvegianului Ulf Jarl și a soției sale, Estrid Svendsdatter, fiica regelui
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
După ce s-a încheiat o adunare, el a mers printre oamenii care îl felicitau. A avut o repuație de om puternic care se făcea ușor plăcut și care ducea o viață privată destul de risipită. Deși era un susținător a puterii regale puternic centralizate, el pare să se fi comportat ca un diplomat pentru a evita orice conflict cu mangații. Avea reputație de a fi un om nemilos cu hoții și pirații. În marea majoritate a domniei regelui Niels, țara a avut
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]