18,899 matches
-
veni la Brad a fost învățător la Rășinari, apoi preot la Brașov și profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Brașov. La gimnaziul din Brad a predat religia și gramatica. Pentru clasele a III-a și a IV-a a tipărit "Gramatica limbii române", în care a combătut exagerările latiniștilor, susținând un sistem mai aproape de ortografia folosită în România, care ea însăși avea probleme cu trecerea textelor bisericești scrise cu caractere chirilice la alfabetul latin. În 1877 a inițiat publicarea "Programelor
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Mistrețul fioros" și, cu pseudonimul G. Ianov, articolul " Câteva idei despre predarea geografiei la copii". 1832: La începutul lui martie apare partea a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1834: În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului" se tipărește articolul lui Gogol, "Planul de predare a istoriei universale". La 27 februarie, cenzura interzice tipărirea povestirii "Banduristul sângeros", prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" ("Biblioteca pentru lectură"). 1835: În ianuarie apare volumul "Arabescuri", care, pe lângă nuvelele "Nevski Prospekt
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
în acest prim număr Gogol publică nuvela "Caleașca", fragmentul dramatic "Dimineața unui funcționar" (titlul schimbat de cenzură în "Dimineața unui om ocupat"), articolul "Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835" și câteva recenzii mărunte. Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a doua a "Serilor în cătunul de lângă Dikanka". 1842: La 9 decembrie are loc premiera comediei "Căsătoria" la Petersburg . În această perioadă, deși gloria sa atinge apogeul , starea dispoziției psihice și fizice îi este din ce în ce mai
Nikolai Gogol () [Corola-website/Science/298259_a_299588]
-
aprilie 1819, Iași - d. 23 martie 1894, Iași) a fost un editor, redactor, tipograf, traducător și prozator român, membru corespondent al Academiei Române. A înființat tipografia "Buciumul român", prin intermediul căreia a sprijinit Unirea Principatelor Române. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul "Buciumul român", pentru prima oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istorică "Plăieșul Logofăt mare", 1846. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicațiilor
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
a știut să răspundă cu promptitudine diverselor necesități culturale ale epocii. A redactat o Mică gramatică franceză pentru învățătura tinerimii moldo-române (1841), a tradus alte gramatici franceze, a alcătuit un dicționar francez-român și un altul german-român. Împreună cu D. Gusti a tipărit un abecedar, un catehism, o carte de citire, o istorie a românilor - toate, manuale frecvent folosite la vremea lor. În 1850, în colaborare cu Gh. Săulescu, Teodor Stamati, P. Casimir și D. Gusti, a înființat Tipografia „Buciumul", publicând aici, între
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
și D. Gusti, a înființat Tipografia „Buciumul", publicând aici, între altele, multe materiale prounioniste, precum și ziare, ca „Steaua Dunării". Pasionat al istoriei, Codrescu a reușit să culeagă un impresionant număr de documente referitoare la trecutul românilor, pe care le-a tipărit în 25 de volume, sub titlul Uricariul sau Colecțiune de diferite acte. Pentru aceasta, va fi ales membru corespondent al Academiei Române în 1886. Tot sub îngrijirea lui au apărut diverse culegeri de acte oficiale referitoare la politica externă a Principatelor
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
lucrarea ""Gli eroici furori"" ("Pasiunile eroice" 1585) apără iubirea platonică prin care omul se apropie de Dumnezeu. În 1586, după o dispută pe teme teologice, părăsește Franța și, după multe peregrinări, se stabilește la Helmstedt în Germania, unde reușește să tipărească mai multe lucrări. Dar și aici intră în conflict cu autoritățile religioase, de data aceasta protestante. În 1591 acceptă o invitație a nobilului venețian, Giovanni Moncenigo, și revine în Italia, la Veneția, unde dă lecții ca profesor particular, este însă
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
lui umplu librăriile și rafturile bibliotecilor. Nivelul lingușelii poate ajunge la cote care pot apărea absurde unuia din afară. De exemplu, pe timpul Revoluției Culturale, toate tipăriturile chinezești, inclusiv publicațiile științifice, conțineau citate din Mao Zedong, si toate aceste citate erau tipărite cu litere îngroșate roșii. Alt exemplu este cel al liderului naționalist chinez, Chiang Kai-Shek. Când acesta a murit, taiwanezilor li s-a cerut sa cante cântecul memorial Chiang Kai-Shek, care-l laudă pe Chiang ca fiind "salvatorul națiunii" și "cea
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
mondial de pelerinaje. În jurul mormântului său, ard mereu candele și lumânări aprinse de recunoștința credincioșilor. Pe pereții bisericii stau atârnate mii și mii de ex-voturi, lăsate de cei care au fost ajutați. Un buletin numit: "Mestitorul Sfântului Anton" ce se tipărește în 75.000 de exemplare lunar, răspândește în lumea întreagă vestea minunilor și a harurilor dobândite la mormântul lui binecuvântat. Minunile făcute de Sfântul Anton sunt atât de felurite, încât cu greu se poate hotărî în ce nevoi a ajutat
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
înconjoară Pământul în timpul unei zile. Elevul sau, Johannes Kepler, a folosit multe din observațiile lui Brahe în formularea legilor sale („Legile lui Kepler”) asupra mișcării planetelor. În amintirea lui Brahe, unul din craterele de pe Lună se numește "Craterul Tycho". a tipărit la Uraniborg și opere ale elevilor săi pe care le supervizează, precum: Acum, la 400 de ani de la moartea lui, doi oameni de știință - unul danez (Kaare Lund Rasmussen) și celălalt ceh (Jan Kucera) = au infirmat ipoteza decesului ca urmare
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
baladesc medieval al poeziei și muzicii. A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul "Cîntecul amintirii" (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, "Călătorie la capătul nopții", în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
ambasadorului Henderson la Berlin după o absență din motive medicale. Chamberlain a răspuns cu un discurs ținut la Blackburn în 22 februarie, sperând că țările își vor rezolva diferendele prin negocieri, și a fost mulțumit când a văzut comentariile sale tipărite în ziarele germane. Cum situația părea să se îmbunătățească, dominația sa în Camera Comunelor era fermă, și era convins că guvernul avea să câștige lejer alegerile de la sfârșitul lui 1939. La 15 martie, Germania a invadat provinciile cehești Boemia și
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
mână pentru fiecare pagină. Cea mai veche carte tipărită este "Diamantul Sutra", un text al Perfecțiunii Înțelepciunii, găsită în 1907 de arheologul Sir Marc Aurel Stein într-o peșteră lânga Dunhuang, în nord-vestul Chinei, la sfârșit scriind că a fost tipărită la 13 al celei de-a patra luni a celui de-al nouălea an al Xiatong (adică la 11 mai 868), cu 587 ani înainte de Biblia lui Gutenberg. Actualmente această carte poate fi văzută la British Library din Londra. Inventatorul
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
mai 868), cu 587 ani înainte de Biblia lui Gutenberg. Actualmente această carte poate fi văzută la British Library din Londra. Inventatorul chinez Pi Sheng a creat o presă mobilă din pământ ars aproximativ în anul 1046, dar nu avem exemple tipărite de la el. Caracterele erau puse într-o tavă unde erau aliniate cu ceară caldă, apoi presa cu o scândură până ajungeau toate la același nivel, iar când ceara se răcea folosea tava de litere pentru a tipări pagini întregi. Doar
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
nu avem exemple tipărite de la el. Caracterele erau puse într-o tavă unde erau aliniate cu ceară caldă, apoi presa cu o scândură până ajungeau toate la același nivel, iar când ceara se răcea folosea tava de litere pentru a tipări pagini întregi. Doar Johann Gutenberg a popularizat presa de tipărit cu litere mobile din metal în secolul XV, astfel cărțile devenind mai accesibile. Aceasta însă a deranjat status quo-ul, ducând la remarci precum "Tiparnița va permite cărțile să ajungă în
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
un acid care făcea un fel de foc lent, care ducea la distrugerea hârtiei. Tehnici mai vechi foloseau role din calcar pentru a neutraliza acidul din pulpă. Bibliotecile de azi folosesc deacidifiare în masă pentru colecțiile lor mai vechi. Cărțile tipărite între 1850 și 1950 sunt în risc, cele mai noi fiind tipărite pe hârtie fără acid (alcalină). Îngrijirea corespunzătoare a cărților ține cont de posibilitatea schimbărilor chimice asupra coperții și textului. Cel mai bine sunt păstrate în lumină redusă, să
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
distrugerea hârtiei. Tehnici mai vechi foloseau role din calcar pentru a neutraliza acidul din pulpă. Bibliotecile de azi folosesc deacidifiare în masă pentru colecțiile lor mai vechi. Cărțile tipărite între 1850 și 1950 sunt în risc, cele mai noi fiind tipărite pe hârtie fără acid (alcalină). Îngrijirea corespunzătoare a cărților ține cont de posibilitatea schimbărilor chimice asupra coperții și textului. Cel mai bine sunt păstrate în lumină redusă, să nu fie sub acțiunea directă a luminii solare, la temperatură joasă și
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
al XX-lea bibliotecile au făcut față unei rate de publicări din ce în ce mai mari, acest efect făcând parte din explozia informațională. Inventarea Internetului și a publicării electronice (v. Tehnoredactare computerizată) a făcut ca multe din informațiile noi să nu mai fie tipărite în cărți, ci puse la dispoziție de exemplu online, printr-o bibliotecă digitală virtuală, pe CD-ROM sau în formă de cărți electronice, virtuale (engleză: "e-books"). Aceasta a mărit gradul de complexitate pentru edituri și biblioteci, în timp ce totuși publicațiile pe hârtie
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
packagers (n.r. - cei care împachetează), sunt la fel ca producătorii din film și televiziune: în loc de show-uri, produc cărți pentru edituri, corporații, organizații nonprofit și altele. În primul secol de existență a imprimeriilor, adică între 1450 și 1550, s-au tipărit 35.000 de titluri. În anul 1913, doar în Germania apăreau 35.078 de cărți, iar în Japonia 44.566. După război, mai exact în 1931, își anunța supremația Rusia cu 38.405 titluri și venea tare din urmă India
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
din urmă India, cu 16.000. Statele Unite se situau undeva pe la mijlocul plutonului, cu 12.230 în 1913 și 10.607 în 1931. Anglia - 14.688 de volume, iar Franța - 9.822. În a doua jumătate a secolului XX s-au tipărit în lume 36 de milioane de titluri. În anul 2010 se publicau anual un milion de cărți, ceea ce înseamnă că la fiecare 35 de secunde apare o nouă carte. Cea mai vândută operă literară din lume este Micul prinț, un
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
și până la Paul R. Ehrlich. Faptul că Asimov a luat apărarea aplicațiilor civile ale energiei nucleare chiar și după incidentul de la centrala Three Mile Island, a dus la deteriorarea relațiilor sale cu unii dintre colegii săi liberali. Într-o scrisoare tipărită în "Yours, Isaac Asimov" el declara că, deși prefera să trăiască "într-un loc neprimejdios" decât lângă un reactor nuclear, ar prefera o casă lângă o centrală nucleară decât într-o mahala din Love Canal, sau lângă "o centrală a
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
și sfârșim cu mâhnire. Să vă dea vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeți nici un rău arătându-se pe biata noastră țară.”" A publicat în revista literară bilunară Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, , a fost tipărită în fruntea numărului 1 al Convorbirilor critice, având, în facsimile, autografe atât textul, cât și semnătura Caragiale. În articolul bilanț "", M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: Doi ani mai târziu a publicat nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
o felicitare foarte elogioasă și prietenească. La banchet, maestrului i s-au oferit câteva daruri simbolice: o călimară de bronz, un ceasornic de buzunar, o pană de argint și un tablou pictat de I.V. Voinescu. În acea zi, a fost tipărit un număr de revistă festiv și unic, pe opt pagini, cu titlul "Caragiale". Pe copertă avea un desen de N. S. Petrescu și o caricatură de Constantin Jiquidi, iar textele - proză și poezii - au fost semnate de cei mai de
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
place", "Lumea este o scenă și oamenii sunt doar actori". În 1623, John Heminges și Henry Condell, doi dintre prietenii lui Shakespeare, de la King's Men, au publicat , o colecție a pieselor lui Shakespeare. Acesta conținea 36 texte, inclusiv 18 tipărite pentru prima dată. Multe dintre piese apăruseră deja în cărți tipărite "" (realizate din foi de hârtie împăturite de două ori, pentru a rezulta patru foi mai mici, respectiv opt pagini). Nu există nicio dovadă că Shakespeare ar fi aprobat aceste
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
1623, John Heminges și Henry Condell, doi dintre prietenii lui Shakespeare, de la King's Men, au publicat , o colecție a pieselor lui Shakespeare. Acesta conținea 36 texte, inclusiv 18 tipărite pentru prima dată. Multe dintre piese apăruseră deja în cărți tipărite "" (realizate din foi de hârtie împăturite de două ori, pentru a rezulta patru foi mai mici, respectiv opt pagini). Nu există nicio dovadă că Shakespeare ar fi aprobat aceste ediții. Alfred Pollard a numit unele dintre ele "versiuni rele", din cauza
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]