20,565 matches
-
Războiului de Șapte Ani și semnarea Tratatului de la Paris, Franța a cedat aproape toată America de Nord Franceză, cu excepția a două insule mici. La rândul său, Regatul Francez a primit colonia Guadelupa, care a fost considerată mai valoroasă decât Canada. Noii conducători britanici au păstrat și protejat cele mai multe proprietăți, culturi religioase, politice, sociale și a locuitorilor vorbitori de limbă franceză. Proclamația Regală din octombrie 1763 a fost emisă de către regele George al III-lea ca urmare a achiziționării de către Marea Britanie a teritoriul canadian
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
care nu s-au alăturat rebelilor, deși sute de persoane au aderat la cauza revoluționară. În 1775, armata revoluționară americană a invadat Canada, în încercarea de a cuceri Quebec-ul britanic. Tentativa a fost oprită de Bătălia de la Quebec. Înfrângerea armatei britanice în timpul asediului din Yorktown, în octombrie 1781, a semnalat sfârșitul luptei Marii Britanii de a suprima lupta pentru independență a coloniilor. Atunci când britanicii au evacuat New York-ul în 1783, au luat mulți refugiați loialiști din Nova Scotia. Aceștia au ajuns pe
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
loialiști, cum ar fi Laura Secord. Războiul s-a încheiat cu Tratatul de la Ghent din 1814, și Tratatul de la Rush-Bagot din 1817. După război, britanicii au încercat să reprime republicanismul canadian, introdus de către americani. Rebeliunile din 1837 împotriva guvernului colonial britanic au început în Canada de Sus și de Jos. În Canada Superioară, o bandă de reformatori, sub conducerea lui William Lyon Mackenzie au lansat câteva raiduri fără succes în Toronto, London, și Hamilton. În Canada Inferioară, o revoltă de mai
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
și de Jos. În Canada Superioară, o bandă de reformatori, sub conducerea lui William Lyon Mackenzie au lansat câteva raiduri fără succes în Toronto, London, și Hamilton. În Canada Inferioară, o revoltă de mai mare amploare a început împotriva stăpânirii britanice. Rebelii englezi și francezi foloseu câteodată baze în SUA, luptînd adesea împotriva autorităților. Orașele Chambly, Sorel au fost luate de rebeli, iar Quebec-ul a fost izolat de restul coloniei. Liderul rebelilor din Montreal, Robert Nelson, a interpretat "Declarația de Independență
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
rebelilor din Montreal, Robert Nelson, a interpretat "Declarația de Independență a Canadei Inferioare", în 1838. Rebeliunea a fost înfrântă după o batălie în jurul Quebec-ului. Sute de oameni au fost reprimați, și mai multe orașe au fost puse sub ocupația trupelor britanice. După mișcare, în 1840, cele două colonii au fost unite în Provincia Unită a Canadei, de către Actul Unirii. Între războaiele napoleoneene, sute de miii de europeni au sosit în Canada, ca parte a marii migrații, între anii 1815 și 1850
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
unite în Provincia Unită a Canadei, de către Actul Unirii. Între războaiele napoleoneene, sute de miii de europeni au sosit în Canada, ca parte a marii migrații, între anii 1815 și 1850. Rezoluțiile de la Quebec din 1864 au propus unirea coloniilor britanice din America de Nord într-o singură federație. Aceste acte au întâlnit majoritatea reprezentanților din coloniile Americii Engleze (Canada) și a dus la Conferința de la Londra din 1866, ce a reglementat formția Dominionului Canadei pe 1 Iulie, 1867. Termenul de dominion a
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
Engleze (Canada) și a dus la Conferința de la Londra din 1866, ce a reglementat formția Dominionului Canadei pe 1 Iulie, 1867. Termenul de dominion a fost ales pentru a indica statutul Canadei ca o colonie cu guvernare proprie a Imperiului Britanic. Odată cu venirea la putere a Actului Americii de Nord Britanice, provinciile New Brunswick, și Nova Scotia au devenit un regat separat. În 1866, colonia Columbiei Britanice și cea a Insulei Vancouver au devenit o singură colonie, Columbia Britanică, înainte de incorporarea lor în
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
Londra din 1866, ce a reglementat formția Dominionului Canadei pe 1 Iulie, 1867. Termenul de dominion a fost ales pentru a indica statutul Canadei ca o colonie cu guvernare proprie a Imperiului Britanic. Odată cu venirea la putere a Actului Americii de Nord Britanice, provinciile New Brunswick, și Nova Scotia au devenit un regat separat. În 1866, colonia Columbiei Britanice și cea a Insulei Vancouver au devenit o singură colonie, Columbia Britanică, înainte de incorporarea lor în Confederația Canadiană în 1871. În 1873, Insula Prince
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
a fost ales pentru a indica statutul Canadei ca o colonie cu guvernare proprie a Imperiului Britanic. Odată cu venirea la putere a Actului Americii de Nord Britanice, provinciile New Brunswick, și Nova Scotia au devenit un regat separat. În 1866, colonia Columbiei Britanice și cea a Insulei Vancouver au devenit o singură colonie, Columbia Britanică, înainte de incorporarea lor în Confederația Canadiană în 1871. În 1873, Insula Prince Edward, colonia maritimă ce a optat pentru a nu intra în Confederație în 1867, a fost
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
guvernare proprie a Imperiului Britanic. Odată cu venirea la putere a Actului Americii de Nord Britanice, provinciile New Brunswick, și Nova Scotia au devenit un regat separat. În 1866, colonia Columbiei Britanice și cea a Insulei Vancouver au devenit o singură colonie, Columbia Britanică, înainte de incorporarea lor în Confederația Canadiană în 1871. În 1873, Insula Prince Edward, colonia maritimă ce a optat pentru a nu intra în Confederație în 1867, a fost admisă în Canada. În același an, John A. Macdonald, cel dintâi prim-
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
influența lor, după război, sub conducerea lui William Lyon Mackenzie King, care a servit ca prim-ministru, cu trei termeni separate între 1921 și 1949. Ca urmare a Primului Război Mondial, Canada a devenit mai pronunțată și mai puțin dependentă de autoritatea britanică; țara a devenit membru independent al Ligii Națiunilor. În 1923, premierul britanic David Lloyd George, a făcut un apel în mod repetat guvernului canadian pentru sprijinul în criza Chanak, parte a unui război între Marea Britanie și Turcia. Canada a refuzat
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
a servit ca prim-ministru, cu trei termeni separate între 1921 și 1949. Ca urmare a Primului Război Mondial, Canada a devenit mai pronunțată și mai puțin dependentă de autoritatea britanică; țara a devenit membru independent al Ligii Națiunilor. În 1923, premierul britanic David Lloyd George, a făcut un apel în mod repetat guvernului canadian pentru sprijinul în criza Chanak, parte a unui război între Marea Britanie și Turcia. Canada a refuzat. Departamentul de Afaceri Externe, fondat în 1909, a fost extins și a
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
guvernului canadian pentru sprijinul în criza Chanak, parte a unui război între Marea Britanie și Turcia. Canada a refuzat. Departamentul de Afaceri Externe, fondat în 1909, a fost extins și a promovat autonomia canadiană; Canada era redusă la dependența de diplomații britanici, dar utilizând propriul serviciu de externe. Astfel și-au început cariera o serie de diplomați importanți cum ar fi Norman Robertson și viitorul prim-ministru, Lester Pearson. Din 1921 până în 1926, guvernul liberal a lui King a dus o politică
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
demonstrat independența în fața Marii Britanii. Războiul a restaurat viața economică a Canadei și încrederea sa în sine. În timpul războiului, Canada a devenit mai apropiată de S.U.A. Americanii au căpătat controlul virtual asupra Yukonul-ui. King — și Canada — au fost ignorați de către premierul britanic Winston Churchill și guvernul său în ciuda rolului său major în producerea de alimente, materiale de construcții, muniții și de bani pentru economia Marii Britanii, a antrenării de soldați pentru Commonwealth și a gardei pe care o reprezenta pentru submarinele germane, aducând
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
unitar. Alegerile federale canadiene din 1940 au fost desfășurate normal, și s-au soldat cu o victorie a liberalilor. Construirea Forțelor Aeriene Regale Canadiene a fost o mare proprietate; a fost fondată pentru a fi separată de către Forțele Aeriene Regale Britanice. Tratatul Aerian al Commonwealthului britanic, semnat în decembrie 1939, cu Canada, Marea Britanie, Noua Zeelandă și Australia având un program ce antrena piloți pentru aceste patru națiuni în cel de-al doilea război mondial. După începuturile războiului cu Japonia, în decembrie 1941
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
1940 au fost desfășurate normal, și s-au soldat cu o victorie a liberalilor. Construirea Forțelor Aeriene Regale Canadiene a fost o mare proprietate; a fost fondată pentru a fi separată de către Forțele Aeriene Regale Britanice. Tratatul Aerian al Commonwealthului britanic, semnat în decembrie 1939, cu Canada, Marea Britanie, Noua Zeelandă și Australia având un program ce antrena piloți pentru aceste patru națiuni în cel de-al doilea război mondial. După începuturile războiului cu Japonia, în decembrie 1941, guvernul canadian, în cooperare cu
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
rămână în următorii ani, cu dezvoltarea sistemului medical, apariția pensiilor de bătrânețe și a pensiilor veteranilor. Criza financiară a Marii Recesiuni a lăsat dominionul Newfoundland să desființeze guvernul și să devină o provincie sub un guvernator brtitanic. În 1948, guvernul britanic a inițiat referendumul din Newfoundland cu trei alegeri: a rămâne o colonie, a se reîntoarce la statutul de independență sau a adera la Canada. Newfoundlandezii au decis să adere la Canada ca o provicie, ceea ce s-a întâmplat în 1949
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
a face loc trăsurii kaiserului Wilhelm al II-lea care a vizitat orașul, în zona de lângă Poarta Jaffei, o parte din șanț a fost astupată cu pământ și a fost înlăturată și o mică parte din zidul din apropiere. Autoritățile britanice mandatare din Palestina au fost primele care au început să dea citadelei o utilizare pașnică și au înființat în interiorul ei un mic muzeu. În anii 1921-1932 ele au organizat acolo mai multe expoziții, cunoscute azi ca „Expozițiile Turnului David”, în
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
17 iulie 1945. Tatăl său se află în exil de la invazia Iugoslaviei în 1941; în ciuda înfrângerii ocupanților germani, el nu a putut să se întoarcă în Iugoslavia, liderul comunist Tito a preluat puterea și a împiedicat revenirea familiei regale. Guvernul britanic a cedat temporar suveranitatea asupra suitei Iugoslaviei așa încât prințul moștenitor să se poată naște pe teritoriu iugoslav. A fost botezat la Westminster Abbey. Nașii săi au fost: Regele George al VI-lea și Prințesa Elisabeta, astăzi regina Elisabeta a II
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
sănătate și motive financiare, așa că Alexandru a fost crescut de bunica să maternă. El a fost educat la Institutul Le Rosey, Academia Militară Culver, la Gordonstoun, la Millfield și școala de ofițeri Mons și a urmat o carieră în armată britanică. Petru al II-lea, care nu a abdicat niciodată, a murit în Statele Unite în 1970. Alexandru decide totuși, să nu ia titlul de rege, dar niciodată nu a făcut nici o declarație publică de renunțare la drepturile sale dinastice la tronul
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
la Villamanrique de la Condesa, în apropiere de Sevillia, Spania, el s-a căsătorit cu Prințesa Maria da Gloria de Orléans-Braganza. Ei au avut trei fii: Căsătorindu-se cu o romano-catolică, Alexandru a pierdut locul în linia de succesiune la tronul britanic, pe care îl deținea că descendent al reginei Victoria prin al doilea fiu al său, Alfred. De asemenea, el era descendent al reginei Victoria și prin fiica ei cea mare, Victoria. Fiii săi au rămas în linia de succesiune la
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
care îl deținea că descendent al reginei Victoria prin al doilea fiu al său, Alfred. De asemenea, el era descendent al reginei Victoria și prin fiica ei cea mare, Victoria. Fiii săi au rămas în linia de succesiune la tronul britanic. Alexandru și Maria da Gloria au divorțat în 1985. La 20 septembrie 1985, Prințul Moștenitor Alexandru s-a recăsătorit civil cu Katherine Clairy Batis, fiica lui Robert Batis și a Annei Dosti, și religios a doua zi la biserică ortodoxă
Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/326391_a_327720]
-
din 10 octombrie 1957 a fost cel mai grav accident nuclear în istoria Marii Britanii, primind gradul 5 din 7 pe Scala Internațională Nucleară. Cei doi piloni au fost construiți în grabă ca parte a proiectului britanic de bombă atomică. Pilonul nr.1 a fost funcțional din octombrie 1950, iar cel de-al doilea din iunie 1951. După cel de-al doilea război mondial, guvernul britanic, care nu dorea să fie lăsat în urmă, a început un
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
doi piloni au fost construiți în grabă ca parte a proiectului britanic de bombă atomică. Pilonul nr.1 a fost funcțional din octombrie 1950, iar cel de-al doilea din iunie 1951. După cel de-al doilea război mondial, guvernul britanic, care nu dorea să fie lăsat în urmă, a început un proiect de costruire a unei bombe atomice cât mai repede posibil. Reactoarele au fost construite într-un timp scurt, lângă satul Seascale(Cumberland) și erau cunoscute ca Pilonul Windscale
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
energia potențială, poate produce spontan multă călură. După ce a fost construit și pus în funcțiune, Pilonul Windsacale 2 a experimentat o creștere bruscă de căldură în nucleu care a fost atribuită energiei Winger. Acest lucru a alarmat oamenii de știință britanici, așa că a fost căutată o măsură de siguranță care elimina energia. Singura soluție viabilă a fost cea de călire a reactorului de granit, prin care era încălzit la 250 de grade Celsius, cu ajutorul combustibilului nuclear, pentru a permite atomilor de
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]