19,793 matches
-
materia era privită ca principiu matern al lumii sau chiar ca o divinitate maternă”10). „Aud materia plîngînd...” înseamnă aud întreaga natură, în profunzimi, totul. A doua performanță decurge din acuitatea auzului. Unii poeți aud urcatul sevei în copaci; alții, căderea unei frunze sau a unui fulg etc. „Aud materia plîngînd...” reprezintă mai mult decît acestea, le întrece. Versul lui Bacovia sugerează atît un mod încordat de ascultare, cît și o extraordinară finețe a simțului auditiv, o ureche ce prinde imperceptibilul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
chiar decît „Atomele iau viață, le simte [poetul n. m.] cum trăiesc/ Le-aude bucuria sau lunga lor plînsoare”, din „Avînt”-ul lui Macedonski. Anticipează ca posibilă o regresiune în timp și induce o îngrijorare vecină cu exasperarea: cea a căderii din civilizație în epoca „locuințelor lacustre”. Lucrurile sînt astfel spuse încît granița dintre realitate și coșmar e aproape insesizabilă. Despre uitare Bacovia face parte dintre poeții care privesc, din cînd în cînd, spre Lethe. Un deziderat uneori („Stau...și moina
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și plouă, și ninge-/ Și ninge, și plouă”.4 ) Comun celor doi e, apoi, interesul pentru iarmaroc, un pretext (folosit și de Verlaine și Cehov) pentru a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cel mai evident în două „Balade”, care apar ca „altceva” , neașteptat, în poezia sa. în a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stil”, în Dosarul Bacovia, II, Ed. Agora, 2004, p. 229-232. 8. Opere, ESPLA, 1960, p. 283. 9. Ibidem, p. 284. 10. Opere, Ed. Minerva, p. 347. „Călugărulpoet” 1.Opere, p. 343. 2. Ibidem, p. 338. 3. Ibidem, p. 185. Pentru „Căderea Dracilor”, vezi Ion Heliade Rădulescu, Opere, Ediție critică de D. Popovici, Tomul I, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1939, p. 196-197. 4. „Medievală”, în Murmurul cuvintelor, ediția cit., p. 157. 5. Istrati merită citat în acest context
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Drimba, Editura pentru Literatură, 1967, p. 207) Heliade e și creatorul verbului plumbare, explicat de el astfel într-o notă la poemul „23 Decembriu 1843”: „A pica în jos ca plumb topit, ca pucioasa aprinsă. Plumbă fulgerul, iar nu cade; căderea se cuvine la un lucru ce, stînd drept, cade: era în picioare și a căzut, copaciul tăiat cade. Aruncă ceva în apă și plumbă pînă la fund”. („Vocabular de vorbele ce se par nouă sau străine în această poemă”, loc.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
istovire, cu „lacrimi înfocate” sau cu „lacrimi de sînge” (D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti ș.a.). Poet al plînsului intern, aproape permanent, Bacovia contrastează totuși cu cei mai mulți dintre contemporani prin sicitate. Lacrimile sale sînt rare, mari, colorate (uneori) și grele. Căderea lor impresionează: „O lacrimă cade jos, totul tace”. Pentru refuzul de a mă afunda în teorie, atunci cînd scriu despre Bacovia, îmi găsesc, nu de puține ori aliați în rîndul unor autori de altădată. Următorul citat din Secretul profesional al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca-n Alecsandri”, „e ca-n Eminescu”, „e ca-n Caragiale”, „e ca-n Coșbuc”, „e ca-n Sadoveanu”. în poezii, Bacovia folosește doar o singură dată cuvîntul „vid”: „în curînd, încet va cădea în vid/ Tot”. („Monosilab de toamnă”) „Căderea în vid” (o formulă reținută de la lecțiile de fizică) e contrariul „excelsior”-ului, o senzație pe care o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (trad. rom. 1996, p. 7). Fără îndoială, moartea e un pericol; cel mai mare. Meditînd constant la ea, Bacovia o îmblînzește, ajunge să nu se mai teamă de dînsa. Moartea e ca „o cădere“. Aidoma copiilor, cei mai mulți dintre poeți nu se tem să-i pronunțe numele. Uneori chiar bravează, invocînd-o prea des. De altminteri, fără spectrul ei, impulsul de a scrie ar fi mai redus. Voluntar sau împins de „mediu”, Bacovia practică, în tinerețe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avut inițiativa de a face acest gest. Or, cu autorul Plumbului lucrurile au stat altcumva. Cu două excepții („Plumb” și „Poemă finală”, unde e loc de refugiu), la el se observa o evitare a „subteranei” și o spaimă de orice cădere. în „Infernul” lui Bacovia, sumă a decepțiilor, angoaselor, durerilor morale, coborîrea ar însemna scormonirea, avivarea lor. Poetul nu insistă în această direcție. Dimpotrivă (chiar citatul din ,,Panoramă’’, care i-a sugerat criticului afirmația, o arată), a evitat, s-a distanțat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gray, poet înnăscut, a nimerit într-o epocă de proză”. (p. 248) Analiza aceasta se potrivește, în mare parte, și la explicarea sterilității lui Bacovia, poet cu resurse, probabil, ceva mai întinse decît a arătat. Un senzitiv, cu înălțări și căderi, el a fost mereu frînat de proza societății în care s-a născut și a trebuit să trăiască. în afară de mijlocul primului deceniu postbelic (de după Primul Război Mondial) nici o altă epocă nu l-a stimulat. Cînd, spre sfîrșitul vieții, s-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu spun de ce. Chiar și cele mai apreciate lucrări Memoriile lui Hadrian, Piatra filozofală, diversele volume ale autobiografiei sale de abia dacă mai sunt citite astăzi și sunt rar studiate în școli și universități. Unii sunt de părere că această cădere în desuetudine a fost provocată de cercurile academice care susțin că nu au descoperit nimic iconoclast în opera ei. Reputația ei a avut de suferit mai mult din cauza unor critici feministe care o acuză de trădarea cauzei feministe prin proslăvirea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Stalin. Se sfârșește războiul din Coreea. William Burroughs, Junkie. 1954 Rebeliunea algeriană împotriva Franței Amis, Norocosul Jim. Compun Șostakovici și Messiaen 1955 Regim de independență în Tunisia Duras, Piața; Robbe Grillet, Voyerul 1956 Intervenția anglo-franceză în Suez Genet, Balconul; Camus, Căderea 1957 Devalorizarea francului francez Camus câștigă Premiul Nobel pentru Literatură. Apare Cvartetul Alexandria de Durrell 1958 De Gaulle este ales președintele Franței Duras, Moderato Cantabile An Vârsta Viața 1959 56 Lecturi extinse pentru Piatra filozofala 1960 57 Lecturi 1961 58
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Mondial, influența țărilor coloniale în primul rând, și a Uniunii Sovietice și Chinei în al doilea rând a dus la adoptarea de norme și instituții în numeroase țări din lumea a treia, imitarea fiind în unele cazuri foarte fidelă. De la căderea comunismului în estul Europei a existat un grad ridicat de nesiguranță în multe țări privind modelul de urmat, atât în Europa de Est în sine (inclusiv Rusia) cât și în lumea a treia. Pe de o parte a existat tendința de a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Commonwealth-ului și în special India, și un număr de state latino-americane, deși cele din urmă au avut tendința de instabilitate. Câteva democrații liberale sunt și în Africa, Orientul Mijlociu și estul Asiei. Variații semnificative au existat atât înainte cât și după căderea comunismului est-european. Spania, Portugalia și Grecia au intrat (sau au reintrat) în grupă, în timp ce mai multe țări latino-americane (de exemplu Chile) au încetat să mai fie democratice, cel puțin pentru o perioadă, în anii 1970 și 1980. Unele sisteme politice
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
un singur partid. Totuși, această deplasare a fost într-o anumită măsură contracarată, mai ales în Africa, la începutul anilor '90, prin introducerea sistemelor pluripartidiste; acest lucru s-a întâmplat în mare parte pentru a câștiga sprijinul țărilor vestice după căderea comunismului. Totuși, schimbarea a fost în multe cazuri mai mult formală decât reală, deoarece unii lideri ai vechilor partide dominante au continuat să controleze viața politică pe baza acelorași principii normative ca în trecut. Pe de altă parte, sistemele cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
gen atât de dreapta (partide autoritare conservatoare), cât și de stânga (partide populiste și comuniste). Totuși, acest proces este dificil și adesea nereușit: este posibil ca aceste partide să nu fie cu adevărat acceptate de societate, după cum o ilustrează cazul căderii sistemelor comuniste și a multor partide din lumea a treia. Legitimarea prin dezvoltare naturală Să privim aceste procese mai în detaliu. În primul rând, procesul de legitimare a partidelor prin dezvoltare naturală are loc cu ajutorul unuia sau mai multora dintre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să evolueze către guvernări civile de exemplu, prin crearea de partide. Odată cu sfârșitul anilor '80, declinul lor a fost atât de rapid încât până la jumătatea anilor '90 au mai rămas doar câteva astfel de regimuri, majoritatea în Africa Subsahariană. Totuși, căderea poate fi temporară, deoarece experiențele anterioare au indicat o ciclicitate a suișurilor și coborâșurilor unor astfel de regimuri. Tabel 10.1 Sistemele de partide existente în lume în 1994 niciun partid un singur partid un partid dominant mai mult de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Dintre acestea, doar Israel, India, Japonia, Sri Lanka și Costa Rica au avut un sistem cu adevărat funcțional și continuu cu mai mult de un partid, deși Columbia este foarte aproape de a se califica printre ele, din moment ce, de la sfârșitul anilor '50, după căderea dictaturii lui Odria, sistemul bipartidist al acestei țări nu a fost aproape deloc stingherit (se baza de o bună bucată de vreme pe un acord de împărțire a puterii între cele două partide, de-a lungul timpului). În alte cinci
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la putere a partidului de opoziție, la instituirea ulterioară a unui sistem cu un singur partid și la lovitura de stat militară; sau în Ghana, unde forțele armate au ajutat mai întâi la instalarea unui sistem de partide pluralist după căderea lui Nkrumah în 1966, dar au fost ulterior instrumentele abolirii rapide a acestui sistem în două ocazii succesive. În linii mari, sistemul cu mai mult de un partid are în mod evident rădăcini slabe în Africa Subsahariană. În acea zonă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ocazii succesive. În linii mari, sistemul cu mai mult de un partid are în mod evident rădăcini slabe în Africa Subsahariană. În acea zonă, faptul că a reapărut în unele țări se datorează mai mult mediului predominant în lume după căderea comunismului în Europa de Est decât unei schimbări autentice în tiparele comportamentului politic. Dovada acestei concluzii poate consta în faptul că procesul schimbării este adesea extrem de lent și variabil în multe țări din Africa. Într-adevăr, în mai multe cazuri mișcarea spre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acest moment, iar multe aspecte ale acestor legături pot fi descrise doar în termeni generali. Majoritatea partidelor în lume nu au fost stabile. Doar în regiunea atlantică și în majoritatea țărilor din Commonwealth a existat un nivel ridicat de stabilitate. Căderea comunismului în Europa de Est a spulberat și ea opinia că sistemele cu un singur partid puternice erau inerent stabile. Partidele joacă într-adevăr un rol important în recrutarea elitei politice, atât în forurile legislative, cât și, într-o măsură mai mică
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
noi documente constituționale la sfârșitul dictaturilor din aceste țări, în 1974. Constituțiile nu sunt mai îndelungate nici în afara Europei de Vest. Toate statele comuniste au avut constituții noi odată cu instaurarea comunismului, iar un alt set de constituții au apărut la căderea acestuia. Majoritatea statelor din lumea a treia erau creații postbelice, după cum se știe, dar țările din America Latină datează din prima parte a secolului al XIX-lea, iar constituțiile lor nu au funcționat mai bine decât cele europene. Problema constă în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și '80 a existat o renaștere a rolului drepturilor, cazul cel mai izbitor fiind poate acela al Declarației de la Helsinki, care a condus la o presiune considerabilă asupra statelor comuniste europene și care poate fi privită ca instrumentul indirect al căderii acestor regimuri. Organizarea guvernărilor Adesea, constituțiile "declară" drepturi, dar funcția lor principală este de a organiza guvernarea. Începând cu secolul al XVIII-lea, constituțiile au fost privite ca mecanismul principal prin care ideile unor teoreticieni politici precum Locke, Montesquieu, Rousseau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]