19,809 matches
-
nu se mai restituia. La 12 septembrie 1704, Mihail Racoviță „confirmă scutirile acordate de unii domni anteriori unor mănăstiri printre care și Cetățuia”<footnote Ibidem, vol. III, documentul 274, p. 230 footnote>. Această scutire o adeverește și Misail mitropolitul Sucevei, episcopii de Roman, de Rădăuți și de Huși și marii boieri atât în documentul de la 12 septembrie 1704, cel de la 25 septembrie 1704, cât și cel din 16 octombrie 1704 <footnote Ibidem, documentul 275, p. 233 și documentul 276, p. 237
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sancționa orice delict sau infracțiuni, în afară de furturi și de omucideri. Un beneficiu în plus era și scutirea tuturor locuitorilor din satele mănăstirilor de cai de olac, de podvezi și de toate angaralele. La 16 octombrie Mihail Racoviță a hotărât împreună cu episcopii și boierii țării ca unele mănăstiri printre care și Cetățuia să fie scutite de dări către domnie și să rămână închinate Sfântului Mormânt<footnote Ibidem, documentele 278-279, pp. 242-245 footnote>. În iunie 1705 Antioh Cantemir voievod, la solicitarea Patriarhului Dosithei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sunt cete îngerești care zboară. Conca absidei nordice În cele patru timpane este ilustrată Dumnezeiasca Liturghie, o temă obișnuită și în vechea pictură moldovenească, după cum urmează: altarul, plecarea cortegiului și sosirea cortegiului (în partea de sud-est); Epitaful dus îngeri și episcopi (sud-vest); cortegiul în mers (nord-est și nordvest). Masa altarului este sub un baldachin și înconjurată de îngeri în haine lungi; impresionant este și cortegiul format din îngeri, arhierei și sfinți. În centrul compoziției este epitaful purtat de îngeri. Aceste scene
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care i-a primit foarte bine. Dosithei a legat o strânsă prietenie și cu vistiernicul Gheorghe Duca care din acel moment îi va fi de mare ajutor în viitor. Tot atunci delegația s-a întâlnit și cu Dosoftei pe atunci episcop de Roman, fiind un bun cunoscător al limbii grecești. La 23 septembrie 1666, Dosithei este ales Mitropolit al Cezareii și în calitatea de exarh al mănăstirilor închinate Sfântului Mormânt vine iarăși în Moldova fiind oaspetele lui Gheorghe Duca. Patriarhul Nectarie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în Iașii Moldovei, cu cheltuiala a prea întru toate strălucitului, a prea piosului și prea măritului Domnitor Domnul Domn Io Duca Voievod a toată Moldovlahia. Cu îngrijirea și îndreptarea a prea învățatului Ioan Molivdul Perintianul, de prea iubitorul de Dumnezeu Episcop al Hușilor chir Mitrofan în anul 1683 ”<footnote Ibidem footnote>. Spre sfârșitul anului 1683, din cauza tulburărilor politice atât tipografia grecească de la Cetățuia cât și cea moldovenească și-au suspendat activitatea. A fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași, fiindcă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
că e pe cale de a se nimici cu totul, iar zlapazul din partea de apus era sfărmat și putred”<footnote Ibidem, f. 71 și f. 74. footnote>. Cetățuia se îndrepta încet și sigur spre ruină din cauza lipsei de fonduri. În 1880 episcopul Melchisedec, vizitând mănăstirea făcea aprecierea că ,,astăzi această mănăstire reprezintă cea mai tristă priveliște: curtea presărată cu pietre și plină de dudău, încât îi este cuiva frică a îmbla prin ea. Casele egumenești se dărâmau, plouă în ele; cu toate
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ar fi dorit să intre în viața monahală de acolo. Voia Domnului a fost să devină călugăr la Cetățuia și nu la Frăsânei”<footnote Ibidem, p. 27 footnote>. Tunderea în monahism „s-a făcut în prezența Mitropolitului Irineu Mihălcescu, a episcopilor Valerie Botășăneanu și Antim Nica, precum și a monahilor de la Cetățuia”<footnote Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Editura Trinitas, Iași, 2002, nota 449, p. 349 footnote>. În 1959 regimul comunist din România, prin Decretul 410, din 28 octombrie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la școala monahală timp de 3 ani. În anul 1951 a plecat la armată, iar după trei ani și jumătate s-a întors la Bogdana. Din anul 1956 a făcut ascultarea de paraclisier la biserica Episcopiei Romanului. În anul 1958 episcopul Teofil l-a călugărit. L-a avut ca naș pe părintele Iustinian Crețu. În anul 1960 a fost hirotonit diacon, dar bucuria slujirii i-a fost risipită de hotărârea luată de statul comunist care a trimis în lume călugării tineri
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Țării Românești”<footnote Marcu Beza, Urme românești în orientul ortodox, București, 1935, p. 20 footnote>. Însemnarea de pe marginea de jos a miniaturii, ni-l prezintă pe Sfântul Evanghelist Ioan dictând lui Prohor. Apoi, este menționat că a fost dăruită de Episcopul Gavriil al Filipopolei ,,prea luminatului și iubitului de virtute domn și stăpân, Domnul Domn, Io Duca Voievod a toată Moldovlahia, în anul 1670, noiembrie 3, indicționul 9”<footnote Ibidem, planșa de la paginile 32-33 footnote>. Îmbrăcămintea din argint cizelat a evangheliei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
găsește în vistieria Patriarhiei Ierusalimului Cărjă arhiereasă ce se găsește la Mănăstirea Xeropotam Două chivoturi ce se găsesc în vistieria Sfântului Mormânt La Mănăstirea Xeropotam se păstrează o cârjă arhierească donată probabil Cetățuiei de către Gheorghe Duca pentru slujbele săvârșite de episcopii care o vizitau. Nu este descrisă de cine a fost lucrată sau din ce metal este făcută. În vistieria Sfântului Mormânt mai sunt și două chivoturi asemănătoare, din metal aurit, cu următoarea inscripție: ,,Preasfântului și tămăduitorului mormânt de către preacuviosul protosinghel
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prin lege, rînduieli domestice obișnuite. Biserica o lăsase mai moale cu protestul; nu se agitase prea tare; ba, destui clerici se arătau tot mai cuprinși de păcat; chiar și pe copii Îi găseau buni pentru a-și potoli poftele, niște episcopi americani tocmai fuseseră dovediți. Degeaba căzuse cîndva pucioasă peste Sodoma, omul Își vedea mai departe de ale sale, Dumnezeu era departe, iar viața era una singură. Din rai sau din iad nu se Întorsese nimeni să spună că mai exista
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e sărbătoarea națională a Spaniei), la Universitatea din Salamanca (rămasă în teritoriul naționalist), al cărei rector pe viață, remintesc, Unamuno era, a avut loc o adunare festivă la care au asistat notabilitățile locale, poetul oficial al Falangei, José María Pemán, episcopul de Salamanca, și soția lui Franco, Carmen Polo de Franco. Atmosfera din Aula Magna (Paraninfo) era însă tensionată de prezența generalului Millán Astray, mare mutilat de război, comandantul Legiunii și locțiitor al lui Franco, însoțit de escorta mecanic vociferantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
esență că generalul Millán Astray, mutilat de război ca și Cervantes, dar nu la înălțimea spirituală a acestuia, vrea să mutileze Spania și o afirmă jignitor chiar în fața Rectorului acelei Universități, despre care se știe că e basc, și în fața episcopului de Salamanca, născut la Barcelona, „și care este, vrând, nevrând, catalan“. Asistența extremistă se manifestă zgomotos, generalul strigă (într-un consens cu toate totalitarismele, inclusiv cu cel bolșevic, simptomatic resurgent în Piața Universității bucureștene, în 13-15 iunie 1990): „Trăiască moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
convinge, pentru că vă lipsește rațiunea. Socotesc inutil a vă îndemna să vă gândiți și la Spania. Am spus.“ Fusese pe punctul de a fi împușcat pe loc sau arestat. A fost salvat însă de prezența soției lui Franco și a episcopului și, într-o tăcere mormântală, a părăsit sala condus de cei doi. A doua zi avea să fie destituit din toate funcțiile, inclusiv din cea de consilier municipal, iar din 13 octombrie, va fi arestat la domiciliu, unde avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea fiind anterioare Revoluției, case în care au dormit trei veacuri. Pe strada aceea nu pot urca, slavă Domnului, automobilele colecționarilor de kilometri. Și acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în spate, învelită în iederă. Apoi, sărmanul meu cititor tragic s-ar duce să contemple cascada pe care o formează râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cizmar cu ochelari, au găsit un toboșar și un gornist, au găsit o bătrână cu palton și fular, au găsit un bătrân cu pipă, au găsit o veneră și un apolo, au găsit un domn cu joben, au găsit un episcop cu mitră, au găsit o cariatidă și un atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier și un brutar, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Suze e un geniu. Știe tot felul de chestii de‑astea. Părinții ei au trimis‑o la optsprezece ani la Miss Burton Academy, care e o școală cu pretenții, unde te învață lucruri de genul cum să vorbești cu un episcop sau cum să te dai jos dintr‑o mașină sport dacă ești în mini. Mai știe și cum să facă pe zâna ca să iasă basma curată când e prinsă la‑nghesuială. Împart repejor o foaie de hârtie în mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și să i-o pună doctorului pe masă. Undeva, deasupra sa, de parcă veneau direct din cer, auzi bătăile pendulei din biroul șefului, colonelul Ghiță. Patru bătăi, lungi, vuitoare, sumbre, cum bătuse clopotul din dealul Episcopiei când a fost să moară episcopul ăl bătrân. „Când s-a ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar știam că sunteți îngrijorat de economiile dumneavoastră. Aveți acolo, în cutia metalică din beci, treisprezece mii de dolari și nu vă hotărâți ce să faceți cu ei. I-ați pune în bancă, dar nu i-ați declarat când trebuia episcopului și acum e mai greu să-i justificați. Să precizez: banii dosiți de la renovarea bisericii, nu cei câștigați cinstit din afacerile cu cereale. Vă îngrijorează deprecierea asta groaznică. Am și comentat, sper că vă amintiți, procesul tot mai accentuat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze vocile, cu ochii țintă la puștile de tir și cele câteva automate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la mine. Să mă arestați. Poate aveți ordin chiar să mă și împușcați. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
personal de la securitate și l-a îngropat creștinește în țărâna sfântă, strămoșească. Răpostul părinte Macovei, vărul Prea Sfântului Valerian care este alături de noi, i-a făcut toate cele cuvenite la întoarcerea în sânul familiei. Precizez că alături de noi este și episcopul vicar Irineu, nepotul părintelui Macovei, care însă a rămas sus, la episcopie, să se roage și să vegheze cum evoluează evenimentele.“ Se întoarse, cu o abia vizibilă plecăciune, spre Valerian. Îi făcu semn cu ochiul. Continuă, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nepotul părintelui Macovei, care însă a rămas sus, la episcopie, să se roage și să vegheze cum evoluează evenimentele.“ Se întoarse, cu o abia vizibilă plecăciune, spre Valerian. Îi făcu semn cu ochiul. Continuă, ca și cum i-ar fi vorbit numai episcopului: „Vă dați seama ce trăim acum? Acum, când a sosit momentul să-i cinstim cum se cuvine pe martirii noștri, care s-au jertfit pentru visul lor de a trăi în democrație?! Iată, avem și noi democrație, de-acuma! Arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cât a putut. N-a omorât pe nimeni. Dimpotrivă, a scris niște cărți despre ce-i de p-aicea. A slujit județul. Mai aducea și împărțea diplome și medalii la Cântare. De ce să-ncepem chiar cu el? Mai e și episcopul de față... N-are decât să-l judece ai lui, când o aprecia ministerul.“ Înclină din cap ca și cum îl aprobă pe Burtăncureanu. Acesta și prinse gestul din zbor. Izbucni în râs: „Hai, dom’ Nisip, zău așa. Stați afară-n gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]