19,957 matches
-
beznă. O auzea doar și-ncepu să tremure, își închipui pentru o clipă că e într-un mormânt, îngropat de viu. — Tu mai ești aici? întrebă cu o voce sugrumată de spaimă, că eu am orbit! Tot aluneca într-un gol negru și fierbinte, tras în jos de o noapte în care nu pâlpâia vreo lumină, iar căderea nu se oprea. Veterinara îl cuprinsese cu brațele și-l lipise de ea, îi auzea suflul și cuvintele sparte de o izbucnire de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și câmp, arată ca o chelie în toată priveliștea! Vorbea cu îngrijitoarea, care tocmai intrase în tura de noapte, pregătită să spele holul și toaletele. Femeia se opri pentru o clipă și fixă cu privirea, prin ferestrele restaurantului, fâșia de gol, apoi nu spuse nimic, doar oftă. „Trebuie să afle Godun“, se gândi dintr-odată și chiar o apucă înspre casă, hotărât să îi spună. În livingul mare, de la parter, se vedea lumină și Omar ciocăni la ușă, iar ușa, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și-ncepu să dârdâie din tot corpul și să-i implore: Sunt nevinovată, vă jur, nu eu am ucis-o pe mama voastră, ci v-am mângâiat și v-am îngrijit cât erați în scutece! Ghazal se lăsă ca în gol pe pavelele curții și ultimul lucru pe care îl văzu au fost mâinile celor doi băieței, trăgând scaunul morții de sub tălpile Shahlei. Când orbi de tot înțelese că orbirea era o noapte perlată și de scânteieri de noroc: uneori îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție. Câtă vreme ești ipocrit, Inchiziția îți dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui, să nu te dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depășit o limită până la care ea îți tolerează părerile, te declară eretic. Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vârâse o Remesea. O aprinsese și în odaie se răspândise mirosul aromat al tutunului. Stere nu știa cum să înceapă. I-a povestit ce-a făcut de când plecase de la el. Jupânul asculta liniștit, fumând. Când terminase, privise multă vreme în gol, fără să spună nimic. Stere tăcuse încurcat. Târziu, Pandele rostise cu lene: - După câte înțeleg eu, ți-ai făcut și casă... - Da, casă de zid, cârciumă în față, odăi de dormit, magazii, tot, o mulțime de parale m-a costat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se făcu că trece pe o parte și se azvârli. Pungașul se plecă. Pumnul călifarului căzu în gol. O clipă îl avu în mină. Putea să-l împungă dintr-o parte, dar oboseala nu-l părăsise încă. Parcă nu mai avea vlagă în el. Bozoncea se îndreptă de șale și râse, înfricoșat: - Scăpași, ucenicule... Dar știa că și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fragilizează, e alterat, bulversat, răsturnat chiar. Coeziunea și coerența reperelor care Îi dădeau individului sentimentul de unitate (cu transcendența, cu natura, cu trecutul, cu ceilalți și nu mai puțin cu sine Însuși) s-au fisurat până la a se spulbera. Cer gol, haos și, În cele din urmă, vid. Cauza de fond a dispersiei și aneantizării eului, care Îi spulberă identitatea, e tocmai cerul gol și acel „Got ist tot” formulat vizionar de Nietzsche. Dar și cerul lăuntric Începe să se golească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
află că nu aș schimba nici un cuvânt din această dedicație de acum șaptesprezece ani și că e prima oară când șaptesprezece ani nu au schimbat ceva. Să rămână astfel În pagină, semn al prieteniei noastre, mereu aceeași În noi, fără goluri și nori! N-am fost Întotdeauna la fel de fericit ca tine, coloană puternică printre ruinele mele. Șaptesprezece ani! Știi cum numește mizerabilul de Tacit - nesuferit mie, pentru că are Întotdeauna dreptate - acest lung răstimp despre care ar fi poate mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
timp; la cât de bine știu ce e mai bine pentru tine, tu ce să le mai zici? (Îi mai și țin minte, mai bine decât tine, pe toți cei cu care te-ai culcat și sunt dispuși să umple golurile din istoria ta care povestea că vor rămâne necunoscute posterității). —Și ce piesă se pune? — Visul unei nopți de vară, la teatrul Cross. —Pe bune? Făcu ochii mari. —Helen a dat o probă pentru piesa aia! N-ar fi frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rece, era, cel puțin, mai proaspăt decât în canal, în ciuda gazelor de eșapament de pe Pentonville Road. Am luat-o încet către Islington, pe lângă locul de joacă plin de copilași care urlau și mame care tot fumau și se priveau în gol, cu tristețe, pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în cele din urmă, în cârciuma de la colțul străzii Penton, cu interiorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mortăciune, terminai eu propoziția. Nu, nu e. Cred că sunt copilul din flori ai lui Scully și Mulder 1. Poate că într-o viață anterioară am fost un crocodil și i-am ascuns pe toți și acum mă dau de gol. Ca ceapa. N-are nici un sens. — Are mai mult sens decât un episod obișnuit din Dosarele X, spusei eu, făcând pe spirituala, fără a primi cea mai mică reacție. Îmi cam lipsea Hugo, care m-ar fi privit cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai era așa de dornică să afle identitatea cadavrului din canal. —Bună, zisei eu, dându-mi seama că puteam să stau eu în ușă mult și bine înainte ca ea să mă remarce. Stătea la biroul ei, uitându-se în gol la peretele din față, cu privirea fixă și pierdută undeva departe. La auzul vocii mele, s-a repezit să-și pună ochelarii care-i atârnau de gât, dar îi luă ceva timp până când și-i așeză cum trebuie pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zisei eu, mai vitează decât mă simțeam în realitate. Ar fi trebuit să mi se pară destul de ciudat cu partea de sus a costumului trasă peste pantalonii dungați, dar din moment ce nu-mi stătea mintea la altceva decât la cum arăta gol, gândul că e atât de aiurea îmbrăcat nu m-ar fi ajutat în nici un fel să prind curaj. S-ar putea. Mă privii îngândurat. — Nu ești supărată pe mine, nu? —Neah. — Nu mă eviți? —Dimpotrivă. —Buuun. Pentru că speram să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să fi tras un pui de somn cu capul pe birou și să nu fi observat măcar că a intrat cineva în birou. De unde știi? zisei eu. Hugo ridică mâinile în semn de pace. Nu, dragă, nu m-ai dat de gol. După cum am mai spus, eu eram călare pe coș. Cel care s-a întâmplat să-l alimenteze pe Philip cu băutură era impresarul meu, Ronnie, unul care nu se dă deloc înapoi de la băuta de după masă. M-a sunat ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat acum ținta. Ar trebui să fii mulțumită. Asta dacă nu cumva ești geloasă, bineînțeles. —Geloasă? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea nimic în comun, nici de departe nici de aproape, cu căsătoria surorii mele. Și care, totuși, era singurul care o mai putea împiedica. Astaghfirullah. Ne-a deschis chiar el. Nu-l mai văzusem până atunci fără turban. Parcă era gol și de două ori mai firav. Nu ieșise toată ziua din casă, căci de două vineri îl durea într-o parte. Avea șaptezeci și nouă de ani, ne-a spus el, și socotea că trăise de ajuns, „dar asta judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căutătură atât de furioasă, încât celălalt se făcu livid, simțind că i se clatină capul pe umeri. De altfel, mai curând privirea aceea și pălirea celuilalt au fost cele ce m-au făcut să pricep că tocmai fusese dat de gol un lucru extrem de grav. Într-adevăr, în anul acela, sultanul Selim voia să lase să se creadă că pregătirile sale de război erau îndreptate împotriva sufiului Persiei; îl invitase chiar pe stăpânul de la Cairo să i se alăture în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să atragă asupra ei mânia lui Selim. Deși era încă foarte slăbită, Nur s-a ridicat dintr-un salt, de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis urât. Pe chipul ei livid nu se vedeau decât ochii, care priveau în gol. — Amintește-ți de piramide! Câți oameni au murit pentru a le construi, oameni care și-ar fi putut petrece ani buni de viață cultivând pământul, mâncând, împerechindu-se! Apoi ar fi murit de ciumă, fără să lase vreo urmă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am spus doar, strigam în sinea mea! De două ori o surprinsesem pe Nur spunându-i fiului ei că este Bayazid, fiul lui Aladin otomanul, și o certasem zdravăn, explicându-i că la vârsta lui putea să se dea de gol. Fără să-mi spună că n-am dreptate, ea replicase că trebuia ca băiatul să știe cine este și să fie pregătit să-și asume soarta, că se temea că ea va dispărea într-o zi fără să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
compania lui messer Francesco Guicciardini. — Nu eram nici eu prea departe. Îmi inspectam trupele pe drumul spre Milano. Când m-am întors, emisarul otoman plecase. Și dumneata la fel, mi se pare. Zâmbi complice. Pentru a evita să dau de gol secretul misiunii mele, am preferat să tac și să-mi feresc ochii de ai lui. A continuat: — Am aflat că de la Paris pornise de curând spre Constantinopol un mesaj prin care turcilor li se cerea să atace Ungaria spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urăște. Și iată-l vorbindu-vă ca și cum ați fi fost vechi amici. —Rav Aluf, dintre toți, tu ar trebui să știi răspunsul la întrebarea asta. Premierul se lăsă pe spate în scaun, însă prefera să privească încă mai degrabă în gol decât la vreunul din colegii săi. —Kobi e omul care am fost cu mult timp în urmă. Ministrul apărării se foi în scaun, aruncându-i o privire generalului. Așa îmi spuneau prietenii. În armată. Eram o unitate valoroasă, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se gândise că relația cu Edward va exorciza monstrul, dar în cele din urmă fusese înghițită de el. Ridicând capul, privi afară, la întunericul Ierusalimului, știind că era ceva tipic pentru ea să stea nemișcată și să se uite în gol în felul acela toată noaptea. Perspectiva îi surâse și i se abandonă vreme de aproape o oră. Însă într-un sfârșit, ieși la iveală un alt sentiment, acela că i se dăduse șansa de a se elibera de oribilele evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pacea. Ceva îi spunea lui Maggie că „americană“ nu era cuvântul potrivit în această situație. Am venit să-mi exprim considerația pentru soțul dumneavoastră și condoleanțele pentru teribila pierdere pe care ați suferit-o. Femeia se uita în continuare în gol, vizibil insensibilă la cuvintele lui Maggie și la toată zarva din jur. Maggie rămase acolo, aplecându-se și uitându-se pe fereastră cât putu de mult, până când, în cele din urmă, puse o mână peste a ei, i-o strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]