19,706 matches
-
am privit îndelung, dar nu-mi dădeam seama cum se folosesc. Am ales una cu o formă mai ciudată și m-am dus la vânzător. Avea o lungime de vreo cinci centimetri, era din oțel inoxidabil, dar nu-mi puteam imagina unde se bagă unghia și cum se taie. Când am ajuns la vânzător, a pus deoparte mixerul pe care-l desfăcea și mi-a arătat cum se folosește unghiera. — Vă rog să fiți atent. Sunt trei etape: una... două... trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în stomac. M-am rezemat de spătarul scaunului și am privit tavanul mașinii, gândindu-mă la mâncare. Mi-au trecut prin minte tot felul de bunătăți, dar locul lor a fost luat imediat de șuruburile de pe tăvițele albe. Mi le imaginam plutind în sos alb, garnisite cu creson. Arătau delicios. Fata a ieșit din bibliotecă la șase și un sfert. E mașina ta? m-a întrebat. — Am închiriat-o. Ce părere ai? — Păi, nu te vedeam în așa ceva. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
artificială, sateliții spion, organe artificiale, roboți... O mulțime de necunoscute. Tot ce-ți pot spune este că m-am trezit în plin război al informațiilor. Calculatoarele ajung să pună stăpânire pe eul oamenilor. Să pună stăpânire? — Cel puțin așa-mi imaginez eu... că o să-și facă de cap o dată ce pun mâna pe informații. A venit chelnerul și ne-a pus în față bibanul și risotto. — Chiar nu înțeleg zise fata, desfăcând peștele de pe oase. Biblioteca e un loc foarte liniștit. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spray de păr în mijloace de transport în comun. Individul avea o vază de fier la el și i-a dat pur și simplu cu ea în cap. Cum naiba de avea așa ceva la el? — Chiar nu știu. Greu de imaginat o asemenea situație. — Nu ți se pare că a avut parte de o moarte cam stranie? În autobuz... — Îmi pare sincer rău. După ce s-a copt pizza, a împărțit-o în două și a venit lângă mine pe canapea. — Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
câte puțin... — M-am născut aproape de mare. A doua zi după taifun mergeam întotdeauna pe plajă și scotoceam printre lucrurile aduse de valuri: sticle, saboți, pălării, cutii de ochelari, până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi prin ele, așteptam cu nerăbdare următorul taifun. Am stins țigara în scrumieră și am pus paharul gol pe masă. — Sunt ciudat de curate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frecat mâinile ca să mi le încălzesc și le-am scos din nou ca să le încerc. Le-am luat pe rând. De data aceasta am reușit să bag a treia cheie până la capăt și să o răsucesc. Nu-i greu de imaginat zgomotul asurzitor pe care l-a scos metalul în liniștea aceea desăvârșită. Cred că s-a auzit până-n oraș. Am lăsat cheia în broască, am privit în jur, dar nu mi s-a părut nimic suspect. Nu se distingea nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fața podului de vest și ar fi însemnat să pierd foarte mult din prețiosul timp câștigat. Mă încălzisem de atâta mers și sudoarea îmi curgea pe frunte. — Urmele ne dau de gol, spuse Umbra privind în spate. Mi-l și imaginam pe Paznic alergând prin zăpadă ca un diavol. Fără nici un efort. Era mult mai solid decât mine, și n-avea nici greutate în spinare. Trebuia neapărat să înaintăm cât puteam de mult înainte ca el să descopere că noi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el. Luni dimineața! Am închis ochii și-am încercat să-mi amintesc numele fraților Karamazov. Mitea, Ivan și Aleoșa. Mai era și bastardul Smerdeakov. Oare câți oameni din lumea asta știu numele acestor personaje? Am ridicat privirile spre cer. Mă imaginam într-o bărcuță ce plutea pe întinsul ocean. Vântul nu bătea, valuri nu erau. Mă aflam singur, în derivă. Joseph Conrad susținea că o bărcuță care plutea stingheră pe vastul ocean avea o calitate cu totul aparte. Lord Jim în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arteziană. Nu știu de ce, dar mi-au amintit de fosta mea colegă de liceu... cea care se măritase cu revoluționarul și care dispăruse după ce a născut doi copii. Ea n-avea cum să-și mai ducă copiii în parc. Îmi imaginam că avusese motivele ei să facă ceea ce a făcut, dar m-am simțit copleșit de un sentiment de tristețe la gândul că dispăream și eu în foarte scurt timp. Sunt convins că ea nu ar fi acceptat ideea unei asemănări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai rămăsese decât praful acela alb, plutitor. Mi-am cumpărat un pachet de țigări și apoi am telefonat la mine acasă. Nu mă așteptam să răspundă cineva, dar îmi doream ca acesta să fie ultimul lucru făcut în viață. Îmi imaginam foarte clar cum sună telefonul în gol. Contrar așteptărilor mele, fata în roz a răspuns la al treilea apel. — Mai ești acolo? am întrebat surprins. — Cred că glumești! Am plecat și m-am și întors. N-aveam de ce pierde prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreodată. Nici dacă l-ar fi ajutat toate oștile împărătești. Cântecul lui Bob Dylan mi-a amintit de fata de la firma de închiriat mașini. Și ea mi-a făcut o impresie excelentă. Ar merita un pic de fericire. Mi-o imaginam îmbrăcată cu sacoul companiei la care lucra - verde, culoarea gazonului de pe terenul de baseball -, bluză albă, cravată neagră. O și vedeam ascultându-l pe Bob Dylan, cu gândul la ploaie. M-am gândit și eu la ploaie. Nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
multă vreme. Se vedeau doar aburii din gură, care înghețau instantaneu. N-are rost să te opresc, zise ea. Poate că n-o să mori aici, dar nici n-o să trăiești. Viața din pădure e mult mai cumplită decât îți poți imagina. Se deosebește mult de cea din oraș. O să te spetești muncind ca să poți supraviețui și iarna e cumplit de lungă și grea. Dacă apuci să intri în pădure, de-acolo nu mai ieși. Va trebui să rămâi pe vecie captivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avut timp să se plictisească în acele vremi”. Casian Maria Spiridon N.n. - Un afiș avea 24 de rânduri, de fapt o chemare. In primele 20 de manifeste cu aproximație, data demonstrației era fixată pentru 16 decembrie la orele 18. Îmi imaginez o echipă de conspiratori dotați cu scări de 4-5 metri, căldărușe cu vopsele, pensoane, scriind lozinci de felul JOS COMUNISMUL, JOS DICTATURA, VREM LIBERTATE! și câte cele! și o alta, a Primăriei, (securității), din autoturnuri stergând fațadele din diferite părți
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
încununată de un eșec lamentabil și ridicol , mai precis nu s-a mișcat nimic , dar ABSOLUT NIMIC! Data de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca orice zi, banală: cu barabule, takamury, bere Zimbru, vată termofilă ... N.n. Histrionii au imaginat prin anii ’90 - ’91 scenariul căuzașului de marmură trecut prin clinica unor fantasme . Dominați de patologia celebrității, obsesia glandulară le-a dat elanul să difuzeze mistificări leniniste,(tromboane”) și vorba ceea , unde merge mia merge și suta . Printr-o insistență
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
predă lecții cinice de spoliere celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui cinuri. Pragul ultim al ignominiei lui Păturică este imaginat de autor a fi trădarea și uciderea lui Tudor Vladimirescu în schimbul isprăvniciei pe două județe. Dar roata norocului intră impetuos pe panta ei declinantă odată cu revenirea în scaunul țării a unui domn pământean, care face dreptate și pedepsește aprig pe
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
65. Procentele substanțelor 64 Zaharuri: d-ribofuranoză, d-fructoză, g glucitol, d-glucoză, taloză, zaharoză, d glucoză, polizaharide. 65 Cunoscînd faptul că majoritatea reacțiilor de tip „redox" din celule decurg în anaerobioză, fiind procese de dehidrogenare prin intermediul transhidrogenazelor, autorii amintiți au imaginat o metodă de evidențiere a unor enzime din această grupă din propolis. Principiul metodei constă în determinarea cantitativă a substanțelor donatoare de hidrogen MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 28 donatoare de hidrogen obținute în condițiile stricte ale metodei, reprezintă și mărimea
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
și a fantasticului. Astfel, în Catedrala, lumina determină angoasa mistică, populând trăirea cu mii de suferințe ale omenirii, experimentate în același timp și în vis. Să nu uitați vinul de Condado este descrierea și analiza visului unui deținut care își imaginează lumea din afară, iar b Mare, B mic prezintă războiul prin prismă onirică, intervenind aici și elementul ludic, desfășurat ca o serie de obsesii ale înfruntării. Hanimore, povestirea ce dă titlul volumului, aduce în prim-plan iubirea inefabilă, asociată în
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
din anii ’40 în proza românească. O proză barocă, mitologizantă, în interiorul unor narațiuni parabolice. Ideea de a actualiza miturile este în spiritul epocii (Jean Cocteau, Jean Anouilh, Jean Giraudoux). Niobe sugerează cruzimea geloziei divine și singurătatea tragică a femeii. D. imaginează, în marginea mitului, un scenariu epic mai apropiat de necesitățile prozei moderne. Cei doisprezece copii ai mândrei Niobe capătă în acest fel o anumită identitate: unul este negustor, altul (Alfenor) își inițiază elevii în cultul solar, Lamippe și Melia, gemene
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
jurnalul mincinos” al unei călătorii fabuloase. Înainte de a căuta aur, Iason caută un zeu unic în care să creadă. Ajunși la Templul Cabirilor și al Tuturor Zeilor, argonauții participă la o dezbatere despre „Zeul inexistent”, zeul ideal, așa cum și-l imaginează oamenii. Armenida vede în el un zeu casnic, pedagogic, model pentru copii. Asiana, sora ei, îl gândește ca pe un „Domn al inimilor rănite și îmbucătățite”, mai apropiat, așadar, de viziunea creștină, un altul (Euphnes) îl imaginează ca o întruchipare
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
așa cum și-l imaginează oamenii. Armenida vede în el un zeu casnic, pedagogic, model pentru copii. Asiana, sora ei, îl gândește ca pe un „Domn al inimilor rănite și îmbucătățite”, mai apropiat, așadar, de viziunea creștină, un altul (Euphnes) îl imaginează ca o întruchipare perfectă a metafizicii („părintele și rațiunea lucrurilor ultime, a celor fără cauze”). Marele Preot recomandă însă taina, tăcerea etc. Stilul acesta vine, evident, de la filosofi și scriitorul îl va folosi în aproape toate narațiunile din Euridice pentru
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Volumele Oglinzi fermecate (1930), Ceasul de veghe (1937) și Glod alb (1940) au fost bine primite de critica epocii. Format în vecinătatea lui Tudor Arghezi, D. scrie o poezie aerisită, cu imagini insolite, construind pasteluri vitaliste. Melancolizând ușor, versurile lui imaginează spații stilizate, de o somptuozitate discretă, atinsă, uneori, de miasmele citadinismului. Versurile scrise după 1940 sunt tributare clișeelor propagandei antiromânești duse de regimul sovietic bolșevic. Krasnodon (1950), poem amplu în genul celor compuse de Dan Deșliu, respecta cu strictețe retorica
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire din epocă, transcrie, într-un limbaj brutal, o senzualitate violentă, instinctul nud (Spasm, Deflorare, Demoni). Jean
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
în cea dintâi carte, Dragomir valahul (1927). Povestea fantezistă a unei nefericite aristocrate ruse urmărită de bolșevici în România prilejuiește autorului și o superficială evocare a societății rusești înainte și după revoluție (Zvetlana, 1930). Animat de vagi intenții etice, romancierul imaginează întâmplări care să dezvăluie realități sociale și morale susceptibile de critică. Dar drama unei tinere provinciale, prinsă în vârtejul desfrâului din marele oraș, este relatată plat, cu amănunte banale și vulgare, în București, orașul prăbușirilor (1931). Oricât de justificate ar
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]