19,622 matches
-
astea. Ar fi o prostie din partea mea să n‑o fac. Poate că Suze și cu mine o să avem chef o dată să dăm o petrecere cu pizza, nu‑i așa? Și în Anglia dai cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să avem chef o dată să dăm o petrecere cu pizza, nu‑i așa? Și în Anglia dai cu tunul și nu găsești așa invitații. Sunt atât de simpatice, cu feliuțe de pizza lucitoare margini, până jos. Pun zece cutii cu invitații cu grijă în coș, plus câteva felicitări superbe, apoi câteva coli de hârtie de ambalaj cu dungi din bomboane, cărora mi‑e imposibil să le rezist și mă îndrept spre casă. În timp ce vânzătoarea scanează fiecare articol, mă uit înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șansele. Nimeni nu mai vrea să știe de mine. Simt cum mă cuprinde un val de umilință, amintindu‑mi de toate mesajele telefonice pe care le‑am ascultat în dimineața asta, prin care erau contramandate politicos întâlnirile cu mine și invitațiile la prânz. Și știu că e doar vina mea, continuu. Știu asta. Dar chiar și așa... Vocea începe să‑mi tremure, trădându‑mă, și trag aer adânc în piept. Nici mie nu‑mi merge extraordinar. Ridic privirea, dar Luke nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
au luat și spunându‑și unul altuia cât au dat pe diverse. Un bărbat trece cu minitocătorul de hârtie și cu câteva cutii de miere de levănțică, o fată trage după ea un sac plin cu haine, altcineva a cumpărat invitațiile cu felii de pizza lucioase cu steluțe... Simt că mă ia cu frig, când o voce ne strigă de pe scări. — Hei, îl aud pe Tarquin. E ultimul lot. Vrei să vii să vezi? — Hai, zice Suze, stingându‑și țigara. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la Roma statuia lui era de obicei așezată la intrarea templelor, aceasta putînd să Însemne și invitația de a nu vorbi În templu, dar și de a nu vorbi despre zei altceva decît ce permit legendele. Poate că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
descalec. Dacă tot am ajuns până aici, vă duc până-n poartă. Cum doriți. Lionel, cu un oftat de ușurare - care-l îndeamnă pe bichon la un nou gest de afecțiune umedă -, își descarcă povara. Liliane se simte obligată la o invitație: — Domnule duce, ce-ați zice de o cafea? — Regret, sunt atât de stors, că n-aș fi în stare să mă port ca un prinț. — Păcat, v-aș fi tratat regește... Liliane deschide ușa apartamentului propriu și, înainte de-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea buna funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase de la depozit, de lângă soț. Neglijase casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungă, cu o masă lungă lungă la perete, acoperită cu pânză roșie și flancată de vreo zece scaune. În fund, o masa mica, plina de hârtii, un scaun în spate, unul în față. Dominic se așeză, grăbit, fără a aștepta invitația. Femeia rămăsese o clipă în picioare, vrând parcă să lichideze mai repede întrevederea, dar se așezase, în cele din urmă. Da, da, Anul Handicapaților. Tocmai ni s-a comunicat să nu mai întrebuințăm această expresie. Mă rog, O.N.U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
frică, nu, frica îi trecuse, părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea de mult, până ce Venera trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e tabloul... Poate într-o primăvară ca asta, făcut... Erați un prudent, maestre? — Ce-i cu scrisoarea, de ce o ascunzi? continuă maestrul. Ți-o fi scriind scârboșele, să te momească. Le știu eu!... Citește, hai, citește, să mă încălzesc. Citește invitația pentru la noapte, hai, citește... Într-o zi ca asta, primăvara, ați început Alegoria Prudenței? Un bărbat foarte în vârstă, în profil, privind spre stânga. Profilul dumneavoastră, sunt sigur. Numai două autoportrete se cunoșteau, cel de la Berlin și cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Horea Popescu, Valeriu Moisescu sau Cornișteanu și ajungînd la Măniuțiu, Dabija, Felix Alexa, Goga sau (chiar) Ulmu. Ar fi nu doar pioasă deoarece, repet, dacă Anul Caragiale trece, Mileniul Caragiale e etern!... Înainte, cînd deschideam cutia poștală, găseam scrisori, reviste, invitații. Acum o deschid cu frică: sunt doar pliante la Billa, Carrefour, Praktiker, Plus...și facturi. Și, nu o dată, avize de la scriitori care-mi trimit cărțile lor, somîndu-mă să scriu despre ele. N-am fost În viața mea critic literar, dar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unit viețile și destinele. Așa mă-nvață pe mine la Templu nostru și nu vreau să ies din cuvintele Învățătorului cum ni le predă predicatorul. De-asta și divorțez și mă abțin. După pronunțarea de divorț, dacă îți mai păstrezi invitația, dom’ Preda, cu dragă plăcere o facem. Până atunci, uite, stăm pe bancă, mai povestim ce și cum, că e atâtea necazuri pe Lume, ne mai odihnim sufletele și ne-ntărim în credință.“ De patru zile Smărăndița nu mai apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
niciodatè! femeile! Sè fie oare acum în stare sè-mi ofere șansă sè mè rèzbun pe Vlad, mi s-ar oferi mie, din dragoste pentru soțul ei? Sè fie pentru ea atât de importantè iertarea mea? de aceea sè fi acceptat invitația mea la restaurant?! doar pentru a obtine iertarea soțului ei?! Sau pentru cè, încè, se mai gândește la mine? Mi-ar fi ușor acum s-o fac sè se reîndrègosteascè de mine, întotdeauna mè va iubi că pe o umbrè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușa de la birou, cè tot n-am aflat numele adevèrat al soției mele, m-am însurat cu un înger, Angel! It doesn’ț matter! What’s real anyway?! Take care! Ai grijè! You too! Bye! My darling, you! XII Accept invitația directorului la petrecerea pe care o dè acasè de ziua lui, o accept că pe un fel de recompensè moralè pentru proiectul avantajos de cercetare pe care l-am conceput pentru Institutul nostru, proiect ce va beneficia de o finanțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bine dacè i-aș mèrturisi despre propunerea Bèncii, ca sè nu creadè despre mine cè lucrez pe la spatele lui, Dar nu acum, rèspunzându-mi el, mai tarziu! Îmi aștept oaspeții! Bine! Are o casè frumoasè directorul, încèperea în care se adunè invitații e destul de mare, mè simt puțin stingherit între atâția oameni ceva mai în vârstè decât mine, singurul pe care-l cunosc de aici este directorul nostru adjunct, M-am îmbrècat la costum și cravatè, știind cè va fi o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de vedere comercial, vestind atât de colorat și vesel sfârșitul anului, mè umple de o tristețe neînțeleasè, Ioana m-a întrebat ce planuri am de revelion, Nu am planuri, i-am rèspuns, în ceea ce o privea, ea intenționa sè accepte invitația la cabanè a vèrului ei, dându-mi detalii amènunțite despre cabanè, despre cât de aproape e de lac, strèduindu-se sè parè entuziastè la gândul zèpezii de la munte și a peisajului de basm alb fèrè de care sèrbètorile de iarnè nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai tem de nici un plutonier major, am descoperit plècerea de a conduce și de a ieși în afara orașului, în lungi cèlètorii cu mașina, Matei e plecat cu tirul! le spune Ioana pèrinților ei atunci când Matei absenteazè de la alegerea culorilor pentru invitațiile de nuntè, de la stabilirea, cu precizie, a numèrului de mèsline, precum și gramajul sau varietatea altor componente de bazè din meniul de la restaurant sau de la calculul înèlțimii etajelor din planul arhitectonic al tortului miresei, Matei e plecat cu tirul! pèrinții miresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cinema pentru a profita de o imagine tridimensională. O îmbrățișează pe Daisy, iar ea se topește de plăcere. — Mă bucur că ați putut veni, exclamă el entuziast. N-ați avut probleme la intrare, nu? Nu, a fost bine. Mulțumim de invitație. Ea e prietena mea, Rebecca. Încântat de cunoștință, zice și-mi întinde mâna, uitându-se la Daisy. Nu-l pot condamna. Aș vrea să cunoști pe cineva, i se adresează. Liam! Vino puțin, te rog! Apucă pe cineva de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreodată o rezervare. Ușa se deschide brusc și Finn intră în birou. Toți îl privim pe furiș. Merge foarte hotărât și e clar că are un scop precis. Îl și vedem îndreptându-se către biroul lui Barney și aruncându-i invitația în față, cu un comentariu caustic, însă, spre surprinderea noastră, vine direct la mine și la Davey. —Trebuie să vă spun ceva. —Ce? — Promiteți că nu mai spuneți nimănui? Mă uit la Davey și facem un gest afirmativ. Finn e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebui să scăpăm de foștii noștri iubiți, nu să-i facem geloși. Asta nu ține de programul de recuperare. Davey tușește cu subînțeles și face semne spre intrare. Mă uit în spate și îl văd pe Barney venind. —Ați primit invitațiile? ne întreabă cu tupeu. — Da, răspundem sec eu și Davey, în timp ce Finn îl privește fără nici o expresie pe chip. — Vom petrece un weekend de pomină. Nessa de-abia așteaptă să vă cunoască mai bine, exclamă Barney, de parcă n-ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Amândurora le place unul de altul; se potrivesc... Trebuie să mă iau la trântă - ca să le pot alunga - cu imaginile care-mi răsar în minte, cu imaginile luminoase cu Daisy și Davey strălucind de fericire în fața altarului și cu toți invitații dând generos apă la șoareci. Davey e cu o idee mai scund decât Daisy, dar, din fericire, este genul de bărbat pe care nu-l deranjează să aibă o mireasă mai înaltă decât el. Mai ales că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Da, experților, aceasta e! Pe aici n-ai unde să faci recurs. Fraților, unde stă unul, e loc și pentru un peregrin rătăcit, că doar nu cere de mâncare. Așa îi zise Milionarul și trase și el o dușcă la invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de deuteriu: un romantism desuet, toate, absolut toate, funcționau cu grâu. Prin dezintegrare, desigur. Aprinderea se făcea cu benzina dintr-o brichetă. Oamenii de știință căutau acum să atragă de partea lor investitori în fabricarea acestor minuscule piese cu rezervor. Invitație nu prea luată în seamă de bursă, pentru că industria de brichete era de multă vreme în recesiune, mai ales de când nimeni altul decât un brăilean descoperise aprinderea chibritului, țigării, ochiului de aragaz și motoarelor cu ardere internă sau cu injecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic. Ce fel de întrunire e asta dacă nu se vorbește ceva? Vă poftesc, domnilor! zisei cu calm, aproape poruncind invitația. Câteva mișcări în scaune și cineva zise: Îl așteptăm pe Govar. A... Govar. Da. Asta explică multe. Știam de dinainte de el, dar cei din fața mea nu trebuiau să știe asta. Ascultă, zise același elev, aplecându-se peste masă ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]