19,941 matches
-
Ticki ca să-l văd. Trebuia să vină înainte de orele șapte, pentru a merge împreună la teatru... Am fost puțin jenați să ne regăsim în anturajul familiei, cu toate că această familie începe să devină din ce în ce mai mult o a doua familie pentru mine. Mâine - o zi agreabilă, sper, plină de el: de dimineață și până-n noapte, iar apoi - din noapte până-n dimineață... Sărbătoare! Pe Mircic (Mircea Marosin) și pe Ion (Omescu) i-am cunoscut relativ târziu, după ce s-au întors din închisoarea de cinci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Or, eu aveam douăzeci și șapte. De ce este nevoie pentru asta? — De o cerere scrisă de mână. O duc eu și o depun la secre tariat chiar astăzi... Iar examenul de admitere pentru regie film va fi poimâine după-masă, așa că mâine aveți timp să pregătiți și o poezie... — și asta e tot? — Tot! Încă o ocazie de joacă... A doua zi am învățat pe de rost două poezii, cele mai scurte pe care le aveam la îndemână, amândouă de Walt Whitman
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frumos și de mai bine. 4 august 1953 Am fost ieri la spectacolul dat de către mimii francezi Marcel Marceau și J. Ségal... În acest peisaj festivalesc, mai cu seamă, tovărășia „tinerilor amici“ începe să mă apese. Îi suport din ce în ce mai greu. Mâine, de pildă, am intenția să plec chiar la ora la care i-am convocat... Nu! În vara anului 1953 nu era loc de toceală, de studii ori de bune intenții... Era, vorba vechiului film sovietic, „toată lumea râde, cântă și dansează
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
azi este marți și încă n-am reușit să plecăm în munți. În ultimul timp a fost frig și pe munte a nins. Abia astăzi s-a înseninat puțin și s-a încălzit din nou. Dacă timpul nu se strică, mâine plecăm. Scrisoarea voastră cu rezultatele examenelor n am primit-o încă. O voi găsi probabil atunci când mă voi întoarce la Câmpulung. În caz că am reușit, voi fi nevoit să mă întorc imediat la București. Iar dacă nu, atunci, după excursia pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care însă nu îndrăzneam să vorbesc cu Mihai, dat fiind că el nu vedea cu ochi buni această nouă reprofilare a mea. Pe înserat am ajuns la cabana Capra neagră. Am cinat și ne-am culcat cu grija zilei de mâine. Primul autobuz spre Câmpulung pleca dimineața și trebuia să ne sculăm foarte devreme. Era încă întuneric când am pornit din nou la drum. Mergeam în tăcere prin pădurea misterioasă, neîndrăznind parcă a-i tulbura liniștea... și numai când am ieșit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de faptul că aș dori să-l revăd pe Mihai cât mai degrabă, dar mă împiedică teama de a nu deranja, dat fiind că astăzi este ziua de naștere a mamei sale. Nu știu ce să fac, cu atât mai mult că mâine voi avea o zi grea... 4 octombrie 1953 Ieri am petrecut o seară de ciudată și calmă melancolie alături de Mihai. Mi-a spus că abia acum resimte nostalgia acelui sfârșit de vacanță care pe mine m-a făcut aproape să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
singură. La ora nouă eram din nou la Brașov (acum circulă și autobuzul care ne aduce până în poarta casei). La Brașov am luat micul dejun la restaurantul vegetarian. Mă simt excelent. Ziua e minunată. Astăzi ne mutăm și ne instalăm. Mâine ne vom odihni. Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din cartea ta poștală de astăzi am aflat câte ceva despre sănătatea ta și despre regimul tău medical. și, drept să-ți spun, am rămas tare nedumerită. Dragul meu băiat, e târziu, trecut de ora unsprezece. Ion se pregătește de examen. Mâine se decide dacă va fi ori nu zidar calificat. Cartea după care se pregătește e foarte groasă - 485 de pagini. și, fără să mănânce, fără să bea, încearcă să o ia cu asalt. Dumnezeu să te aibă în paza lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la București 16 august 1954 Dragă Mămică, Abia astăzi am primit prima ta carte poștală din 12 august. E foarte neplăcut că Tata e bosumflat. Încearcă să-l împaci. Eu mă simt foarte bine. Am uitat că am fost bolnav. Mâine plecăm într-o excursie de două zile în munți - Piatra Mare, aceeași pe care nu ne-am putut urca acum 16 ani din cauza ploii. Acum însă timpul e minunat. Pe tot timpul șederii noastre - 13 zile -, nici o zi înnourată, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmă am găsit-o prin pivniță: un geamlâc care dădea în curtea Teatrului Municipal. Întoarcere pe zăpada proaspătă care cădea... 22 ianuarie 1955 Încep să revin la o existență mai normală. O bucurie: reușita la examenul de actorie! Azi și mâine mai am treabă, dar mai puțină. Ieri-seară, împreună cu Florino la concertul de muzică veche italiană al Artei Florescu: un fel de muzică de curte foarte frumoasă, dar scrântită până la urmă cu un Puccini dubios... A fost totuși frumos. Sfârșit, m-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe buze. Aceasta era prima scrisoare care i se oferea pe tavă și, întâmplător, cea mai importantă, cea mai dureroasă, dat fiind că implica distrugerea unor prieteni, a unor ființe tot atât de nevi no vate ca și dânsul. Dacă ceda acum, mâine îi va fi pusă sub ochi o altă scrisoare, și apoi o alta, la nesfârșit. Dat fiind că scrisorile nu fuseseră dis truse, cum ceruse el. „Drumeț, gândule, nu te mai încumeți a străbate prin stânci. Ia-ți zborul spre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu fără motiv pre toți vă iubesc zău așa câinele lui are botul parșiv și vestonul croit din iarbă rea și-o cataramă de tinichea noaptea când felinarul ninge blând salt și suflare una sunt de-atâta iubire zăcea-vei mâine mătrășit în burtă de câine Regele de la sat „se-nclina nițeluș“, împleticindu-se după cum se-mpleticea și ținutul. Trăiai în acest ținut, care se autodevora până ce ajungea să te devoreze și pe tine, până ce ajungeai să mori de pe urma ta însuți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cuvântul potrivit pentru „Milchdistel“, la fel am căutat mai târziu cuvinte pentru frica ce-o simțeam cu toții laolaltă. Am vrut să arăt cum e prietenia când nu-i deloc de la sine înțeles că mai apuci seara de azi, dimineața de mâine ori săptămâna ce vine: „Pentru că ne era frică, Edgar, Kurt, Georg și cu mine eram în fiecare zi împreună. ședeam împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
indică limpede că ei nu aparțin acestor locuri. Eu însă am sosit în această țară, apartenența mea se cere discutată. Din ce moment anume ceea ce ai trăit se socotește trecut? și de când anume cele ce urmează se cheamă viitor? De mâine sau din anul următor? Sau abia în zece ani? De fapt, încă de la prima mea carte am scris, din orașul de unde priveam satul aflat la 30 km depărtare, despre trecut. Distanța în spațiu era mică, ce-i drept, dar panta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Privirea, ea pâlpâie pe fața ta. Privirea Străină pe care-ai adus-o cu tine e veche. Nou la ea nu-i decât faptul că se face remarcată printre privirile intacte ale celorlalți. N-o poți opri de azi pe mâine, și poate că nu vei putea face asta niciodată. Persoanele intacte percep însă foarte rapid această Privire a ta. Își închipuie că ea s-a format aici și acum, și socotesc că ele și mediul lor sunt cauza. Nu rareori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de scăpare, ajungi să percepi peisajul ca pe o materie trufașă ce te sfidează cu ascendentul ei temporal: pietre străvechi, nesfârșita reîntoarcere a frunzei și a ierbii. Toate fără de memorie, nepăsătoare la ce-a fost ieri și la ce vine mâine. Frumoasa locuțiune „nervura frunzei“ nu se referă la nervul omului, prin „vâna frunzei“ nu curge nici un strop din sângele arterei carotide sau temporale. Cine caută să se procopsească c-un dram de „fericire insulară“ nu trebuie să-și închipuie așa ceva
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine.") (Horatiu) Parcă-l văd pe Marele Maestru Concertant aplecându-se umil înaintea furnicii, cerșindu-i cu disperare în glas un bob de grâu, pe care însă nu-l va primi. O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși s-a isprăvit... Cri-cri-cri toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!" (G. Topîrceanu) Concertul s-a terminat. Acum, Titi, du-te lângă frații tăi și culcă-te. E târziu, iar mâine trebuie să mergi la școală. Ai dreptate, Serioja. Și a plecat. Iar eu m-am dus și m-am cuibărit pe salteaua de paie la spatele fratelui meu Radu. Doamne, oare pentru cei mereu nedreptățiți, care-și duc existența cenușie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și aș muri de dorul vostru... Fiți cuminți, și să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu să se întoarcă tatăl vostru de la închisoare, unde stă absolut nevinovat de șase ani de zile. Haideți, dragii mei, mergeți și pregătiți-vă lecțiile pentru mâine. Și a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu simț de răspundere, corect, pentru a nu-i da posibilitatea severului administrator să aibă nici cel mai mic motiv de reproș privind calitatea muncilor efectuate. Se făcuse ora cinci postmeridian. Ambele truditoare încetau lucrul. O vor lua "da capo" mâine la ora șapte dimineața. Puteau merge liniștite la bucătărie de unde-și primeau rația zilnică de mâncare așa cum stabiliseră cu directorul spitalului. Dar la început a fost penibil. Întâmplarea i-a lăsat în suflet o amărăciune atât de persistentă, încât cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau acolo jos, trântiți și tolăniți unii peste alții, aduceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acum promovați în grad și funcție la "EXCEPȚIONAL", cu galoane și petlițe de plutonieri-majori. O meritau, domnule, ce mai! Păcat că nu aveau la îndemână un aparat de fotografiat care să imortalizeze această imagine, unicat în istoria omenirii, despre care mâine va scrie toată presa din lume cu litere de-o șchioapă și despre care se va vorbi la toate posturile de radio și televiziune... "...Patru infractori periculoși, patru teroriști însoțiți de un câine feroce, patru dușmani ai poporului de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-se cu victoria zdrobitoare asupra unei familii necăjite și neajutorate pe care o înmormântase sub uriașul troian de zăpadă... Și adormeam. Dormeam somnul chinuit și înfricoșat al celor condamnați irevocabil de o justiție partinică, nedreaptă și imanentă, nefiind siguri dacă mâine vom ajunge să spunem "Bună dimineața!" răsăritului de soare. În această acalmie sepulcrală numai orchestra personală a fratelui nostru mai mare, Mircea, manifestând un optimism contagios cu efecte limitate și perisabile, emitea, în spațiul claustrat în care ne aflam, modulațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și colorate ale chihlimbarului descoperite de neobosiții arheologi dornici să ne aducă în prezent fragmente din trecutul bine conservat. "Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea; ca mâine peste inimi va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe bieții moldoveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Moș Danilov îl aștepta sub vișinul umbros, pe scăunelul de vânătoare. Tata a tras căruța lângă grămada de gunoi, le-a dat iepelor să ronțăie ceva și s-a apropiat de bătrân. Văsălie, ți-am găsit de lucru începând de mâine dimineață. Numai că gazda asta nu se împacă și cu dormitul. Tu dacă vrei, rămâi la mine și mai facem un pat. Ce zici? Nu-i nevoie de pat, îți mulțumesc din toată inima. E vară, e cald, pot dormi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]