19,515 matches
-
de orașul Schleswig. Niels s-a aventurat în fostul oraș al lui Knut Lavard, pe 25 iunie 1134, în ciuda advertismentelor. El a fost întâmpinat de cler, însă el și avangarda sa au fost uciși înainte de a putea ajunge la palatul regal, locuitorii orașului întrocându-se împotriva sa. Eric a fost proclamat rege la adunarea de la Scania, la St. Liber Hill, iar Lund a devenit capitala sa. Kesja s-a întors în Danemarca unde a fost proclamat rege la adunarea Urnehoved din Schleswig
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
ea, acesta a adunat aliații din nordul Germaniei pentru a-l ajuta să atace. Forțele combinate au învins-o pe regină în bătălia de la Lo Heath. Ea și fiul ei Eric, au fost capturați și fortați să cedeze toate proprietățile regale din sudul Iutlandei, pentru a le asigura libertatea. Margareta la- eliberat pe Arhiepiscopul Erlandsen din închisoare gândindu-se că va fi recunoscător, însă el a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el nu a avut nici o șansă să dețină puterea regală adevărată. În 1331, Christopher a încercat să folosească conflictul dintre Contele Gerhard și Johan pentru a adera însă totul s-a încheiat cu o înfrângere militară la Dannevirke. În conformitate cu termenii acordului dintre conți, lui Christopher i s-a permis să
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
mercenarii germani. Christopher a fost întemnițat la Castelul Alholm din Lolland, unde a murit un om ruinat în anul următor. Ascensiunea la tron a fost la fel de strictă ca cea a lui Christopher. Au existat unele prevederi, cum ar fi castelele regale din Scania care trebuiau demolate, iar toți nobilii au primit dreptul de a-și fortifica gospodăriile lor. Cel mai important acord a fost așa-numitul "Constitutio Valdemariana", care promitea ca în viitor, aceași persoană nu ar fi putut fi conducător
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
este o casă regală europeană de origine germană. Aceasta este una dintre cele mai influente case ale Europei, cu ramuri care au condus Danemarca, Rusia, Grecia, Norvegia, Schleswig, Holstein, Oldenburg și Suedia. Actuala regină a Danemarcei, regele Norvegiei și fostul rege al Greciei, precum și
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
încoronat regele Norvegiei în Trondheim. La 29 august, a fost semnat un tratat de uniune între Danemarca și Norvegia în Bergen. Norvegia avusese mereu o monarhie ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai puțin o realitate, de vreme ce la ultimele succesiuni regale, cererile ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie electivă. Tratatul prevedea ca Danemarca și Norvegia să aibă același rege și să fie ales
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
ea i-a născut o familie numeroasă. Copiii lui Vibeke erau inamicii copiilor lui Kirsten Munk, iar ura dintre cele două familii n-a fost fără influență asupra istoriei viitoare a Danemarcei. În primii săi ani de domnie, "Rigsraadet" (consiliul regal) a fost principalul centru de putere al politicii daneze. Totuși, Frederic deținea mai multă putere decât cea instituită de către "Haandfæstning" și în cele din urmă a reușit să îndepărteze din "Rigsraadet" doi dintre cei mai influenți membri în 1651: cumnatul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
regele a fost convins de către Ole Rømer să introducă calendarul gregorian în Danemarca-Norvegia în 1700, observațiile și calculele astronomului s-au pierdut în foc. Regele a fost timid și introvertit și a rămas la fel și în public. Noul cuplu regal a trăit o viață retrasă și, deși pioși, au fost înconjurați de splendoarea luxuriantă. În spatele perdelelor lor închise a avut loc una dintre cele mai tiranice și represive vremuri ale Danemarcei. Pentru primii zece ani de guvernare, el s-a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
cu Caroline s-a terminat printr-un divorț. Struensee a fost arestat și executat în același an. Christian a semnat arestarea lui Struensee cu indiferență, sub presiunea mamei sale vitrege, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel. Carolinei i s-a retras titlul regal însă nu și copiilor. În cele din urmă aceasta a părăsit Danemarca și a trăit în exil. A murit de scarlatină la 11 mai 1775 la vârsta de 23 de ani. Începând cu anul 1772, Christian a fost rege numai
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
direct sau indirect în toate marile evenimente: mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821, Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor de la 1856, domnia lui Alexandru Ioan Cuza fiind prima etapă în constituirea și modernizarea statului român. Ultima sală este dedicată familiei regale a României și celor două evenimente majore ce le-au permis românilor să-și împlinească visul secular: Războiul de Independență de la 1877 - 1878 și Primul Război Mondial (1916 - 1918). Orașul la final de secol XIX - început de secol XX, pe
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
este un muzeu județean din Pucioasa, amplasat în Str. Primăverii nr. 1. În centrul orașului Pucioasa, la intersecția străzii principale, numită cândva Strada Regală cu Bulevardul Castanilor, se află Muzeul de Etnografie, adăpostit în "Casa Dobrescu". "Locuință înaltă cu parter masiv din piatră și etaj susținut pe grinzi de lemn, cu acoperiș înalt din șindrilă, cu dos mai scund spre nord și cu prispă
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
direct sau indirect în toate marile evenimente: mișcarea lui Tudor Vladimirescu din 1821, Revoluția de la 1848 și Unirea Principatelor de la 1856, domnia lui Alexandru Ioan Cuza fiind prima etapă în constituirea și modernizarea statului român. Ultima sală este dedicată familiei regale a României și celor două evenimente majore ce le-au permis românilor să-și împlinească visul secular: Războiul de Independență de la 1877 - 1878 și Primul Război Mondial (1916 - 1918). Orașul la final de secol XIX - început de secol XX, pe
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
urmărind o reconstituire cât mai aproape de adevăr, fie punând accentul pe frumusețea lor dată de simplitate sau de compoziții ornamentale. Tabloul satului e completat cu fotografii document, realizate în perioada interbelică de marele iubitor al țăranului român, fotograf al Curții Regale a României, Adolph Chevallier. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având .
Muzeul de Etnografie din Piatra-Neamț () [Corola-website/Science/331360_a_332689]
-
moartea sa, ea a domnit singură timp de opt luni, până la moartea proprie. În timpul domniei lor, Navara a fost învinsă de către Ferdinand al II-lea al Aragonului, în 1512, ducând la pierderea teritoriului său la sud de Pirinei, inclusiv capitala regală, Pamplona. Ferdinand, fiul lui Ioan al II-lea și a celei de-a doua sa soție au fost o ramură coborâtă din monarhii aragonezi. Caterina și Ioan al III-lea au rămas în Navara de Jos, o mica parte a
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
fiul lui Ioan al II-lea și a celei de-a doua sa soție au fost o ramură coborâtă din monarhii aragonezi. Caterina și Ioan al III-lea au rămas în Navara de Jos, o mica parte a fostului teritoriul regal inițial care se afla în partea de nord a Pirineilor, care a fost unit cu alte țări ale Franței, care a fost sub controlul lor. Ioana al III-lea a domnit împreună cu soțul ei, Antoine, până la moartea sa și apoi
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
Piața Durbar (în nepaleza वसन्तपुर दरवार क्षेत्र) din Kathmandu este piața din fața vechiului Palat Regal, fostă reședința a familiei monarhice. A fost una din cele trei piețe regale din Valea Kathmandu în Nepal, care sunt astăzi protejate de UNESCO. Piața Durbar a fost înconjurată de mai mult de 50 de pagode, temple și palate, dintre
Piața Durbar din Kathmandu () [Corola-website/Science/334082_a_335411]
-
Piața Durbar (în nepaleza वसन्तपुर दरवार क्षेत्र) din Kathmandu este piața din fața vechiului Palat Regal, fostă reședința a familiei monarhice. A fost una din cele trei piețe regale din Valea Kathmandu în Nepal, care sunt astăzi protejate de UNESCO. Piața Durbar a fost înconjurată de mai mult de 50 de pagode, temple și palate, dintre care cele mai multe au fost făcute din lemn, care conform unor rapoarte, în timpul cutremurului
Piața Durbar din Kathmandu () [Corola-website/Science/334082_a_335411]
-
probabil că voiu face, cu protagoniștii din romanul de acum, "Viața la Țeară", un al doilea, "Viața la Oraș", sau ceva asemenea”.<ref name="Bucuța 10/1935">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 127.</ref> Ideea continuării acțiunii nu s-a pierdut, iar, în perioada cât "Viața la țară" a fost publicat în foileton, Zamfirescu l-a anunțat iarăși pe critic într-o scrisoare
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
iarăși pe critic într-o scrisoare din 14/26 septembrie 1894 că se gândește să scrie o continuare intitulată "Viața la oraș".<ref name="Bucuța 12/1935">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 12, 1 decembrie 1935, p. 604.</ref> Punerea în practică a intenției a fost amânată însă până la finalizarea publicării romanului " Viața la țară" în revista "Convorbiri literare". Zamfirescu împărtășea rezervele criticilor cu privire la nefinalizarea unor acțiuni secundare
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
în care personajul principal urma să fie tânărul Mihai Comăneșteanu, îndrumat în viață de învățăturile primite în copilărie de la baciul Micu.<ref name="Bucuța 1/1936 96-98">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, pp. 96, 98.</ref> „Rezervele d-Voastre, cu privire la desfășurarea lăturalnică a caracterelor secundare, le împărtășesc și eu, ba încă atât de mult le împărtășesc încât am început să lucrez la ridicarea lor
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
lui Maiorescu, dezvăluindu-și intenția de a prezenta detaliat și subiectiv conflictul social între clasa boierească și burghezia în plină formare.<ref name="Bucuța 1/1936 96">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 96.</ref> Romanul "Tănase Scatiu" a fost scris în 1895 la Roma, unde autorul îndeplinea funcția de secretar al Legației Române. Scrierea urma să poarte inițial titlul " Viața la oraș", dar
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
să se finalizeze în noul roman, iar autorul afirma că el îi vedea pe țărani interesanți doar ca o masă colectivă,<ref name="Bucuța 1/1936 98-99">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, pp. 98-99.</ref> refuzând să-i individualizeze ca „țărani de carnaval” ca Ioan Slavici și „ființe histerice și românești” ca I.L. Caragiale. Finalul violent al romanului i-a fost inspirat autorului de
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
a fost finalizată la Roma la începutul lui octombrie 1895, iar autorul l-a trimis Mariei Negruzzi pentru a fi publicat.<ref name="Bucuța 1/1936 100">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 100.</ref> Romanul a fost publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 - februarie 1896 (nr. 11-12 din 1895 și 1-2 din 1896) în revista bucureșteană "Convorbiri
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
găsind asemănări între Tănase Scatiu și unii oameni politici și de cultură din România (într-o scrisoare din 6/18 noiembrie 1895).<ref name="Bucuța 10/1936">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Titu Maiorescu lui Duiliu Zamfirescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 10, 1 octombrie 1936, p. 147.</ref> Tot el i-a reproșat autorului că exprimarea lui Tănase Scatiu este prea mitocănească.<ref name="Bucuța 1/1936 101">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
10, 1 octombrie 1936, p. 147.</ref> Tot el i-a reproșat autorului că exprimarea lui Tănase Scatiu este prea mitocănească.<ref name="Bucuța 1/1936 101">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul III, nr. 1, 1 ianuarie 1936, p. 101.</ref> Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre romanul social, fiind prezentat conflictul ce opune două clase sociale: boierii de viță veche reprezentați de Dinu Murguleț
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]