20,398 matches
-
un palat subteran . Dragonul chinezesc și simbolul Yin și Yang, după cum credeau chinezii, reprezentau elementele naturii aflate în armonie. Istoria tradițională a Chinei începe cu epoca celor Cinci Suverani (Wu Ți) care au domnit, se pare, înaintea celor Trei Auguști (Sân Huang). Primii trei din cei Cinci Suverani, si anume Huang-ti, Ciuan-hiu și Kao-sin sunt citați în lucrările derivate din tradiția confuciană, lucrări cu caracter mai curând filozofic decât istoric. În cartea de istorie (Șu king), atribuită lui Confucius, nu sunt
China antică () [Corola-website/Science/302706_a_304035]
-
era slab centralizată și cu o influență secundară asupra populației instituția dominantă evreiască fiind organizațiile sioniste care au devenit pricipala țintă de atac a partidului comunist, paralel cu crearea Comitetului Democrat Evreiesc - C.D.E., un organ de control și îndoctrinare în sânul populației evreiești, care s-a dovedit a fi un fiasco total . Ajungerea la putere a regimului comunist nepopular în condițiile ocupației sovietice a crescut intens motivația unui mare număr de cetățeni ai țării de a emigra, de teama reformelor radicale
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
dintre pascuani, speriați ca urmare a unui incident în care echipajul lui Roggeveen a deschis focul asupra locuitorilor, au preferat să se ascundă. Următorul contact cu europenii s-a petrecut în anul 1770, la 15 noiembrie, atunci când două corăbii spaniole, Sân Lorenzo și Santa Rosalia, au acostat la țărmul insulei. Vizitatorii din 1770 au menționat faptul că insula era necultivata pe largi suprafețe iar litoralul era plin de siluetele statuilor. Patru ani mai tarziu, în 1774, exploratorul britanic James Cook ajunge
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
ai notarului și avocatului ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) și al Giulianei di Giovanni Spinelli, dintr-o familie florentina nobilă, una dintre străzile din centrul Florenței îi purta numele. Casă părinteasca se situa în vecinătatea bisericii Chiesa di Sân Michele Betelde (actualmente Sân Gaetano), lângă "Piazza degli Agli". Se menționează că în 1364, ser Brunellesco Lapi, trimis într-o misiune diplomatică, a avut o întrevedere la Viena cu Împăratul Carol al IV-lea. Filippo a primit o educație aleasă
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
ser Brunellesco di Filippo Lapi (sau Lippo) și al Giulianei di Giovanni Spinelli, dintr-o familie florentina nobilă, una dintre străzile din centrul Florenței îi purta numele. Casă părinteasca se situa în vecinătatea bisericii Chiesa di Sân Michele Betelde (actualmente Sân Gaetano), lângă "Piazza degli Agli". Se menționează că în 1364, ser Brunellesco Lapi, trimis într-o misiune diplomatică, a avut o întrevedere la Viena cu Împăratul Carol al IV-lea. Filippo a primit o educație aleasă, cuprinzând matematică și literatura
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
bidimensionala, iluzia unui spațiu spectaculos, creat și controlat matematic. „Loggia Spitalului Inocenților”, construită de Brunelleschi între 1421 și 1424, se remarcă prin claritatea, simplitatea și linearitatea, care reprezintă o inovație a timpului. În jurul anului 1423 Brunelleschi a început construirea „Bisericii Sân Lorenzo”, care va fi terminată în 1428, odată cu construirea sacristiei. În interior, biserica este compusă din trei navete despărțite de arcuri care reiau motive din "Loggia" și care dau iluzia de profunzime a spațiului. Sacristia este un intrând cubic cu
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
încet al stilului Tiepolo dar nu a reușit să lase urme în progresul artistic. După 1772 Tiepolo a fost suficient de faimos pentru a fi desemnat că pictor de Doge Giovanni Cornaro pentru a pretinde din decorațiunea Palazzo Mocenigo a Sân Polo. În timp ce Tiepolo este considerat sfârșitul drumului al pictorilor venețieni olimpici, stilul lui diferă foarte mult de Giorgione, Titian, Veronese și Tintoretto. Că și Titian și Ricci, Tiepolo a fost celebru pictând și în alte regate decât cele de pe insulă
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
moderați și conservatori de dreapta. Principalele patru partide erau: De-a lungul anului 1917, finlandezii s-au confruntat cu o dăunătoare interacțiune între lupta de putere și disoluția societății. Prăbușirea Rusiei a indus o reacție de dezintegrare în lanț în sânul societății finlandeze, începând cu guvernul și continuând cu puterea militară, cu economia și răspândindu-se în toate domeniile, cum ar fi administrația locală și locurile de muncă, și terminând la nivel de cetățeni individuali sub forma unor schimbări și a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
cererea și cu colaborarea conservatorilor finlandezi, Parlamentul Finlandei a fost dizolvat și s-au anunțat noi alegeri. În alegerile din octombrie 1917, social-democrații și-au pierdut majoritatea absolută, ceea ce a dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe mijloace parlamentare. Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția Roșie din ianuarie 1918, dar împreună cu evoluțiile politice bazate pe interpretarea de către mișcarea muncitorească a ideilor Fennomaniei și socialismului din anii 1880, aceste evenimente
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie, după înfrângerea în alegerile
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
lui V. I. Lenin pe marginea dreptului națiunilor la autodeterminare avea ca scop prevenirea dezintegrării Rusiei în perioada sa de slăbiciune militară. El încerca să profite de vidurile de putere și de rivalitățile politice care se formau de regulă în sânul popoarelor în timp ce se despărțeau de imperiile majore care le subjugaseră. El se aștepta ca, în condițiile politice existente în Europa la începutul secolului al XX-lea, proletariatul din popoarele libere să declanșeze revoluții socialiste și să se unească ulterior cu
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt influenței Rusiei Bolșevice în Finlanda, și a extinde teritoriul finlandez în Karelia rusească, zonă geopolitic importantă, locuită de popoare fino-ugrice. Slăbiciunea Rusiei a indus ideea „Finlandei Mari” în sânul facțiunilor cu tendințe expansioniste de dreapta, dar și de stânga; Roșii revendicau și ei aceleași zone. Generalul Mannerheim a fost de acord cu ideea necesității preluării Kareliei de est și a celei de armament german, dar se opunea intervenției germane
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și nordică au suficientă motivație să lupte împotriva Roșiilor. În consecință, propaganda Albilor promova ideea unui război naționalist împotriva rușilor bolșevici Roșii, și minimiza importanța finlandezilor Roșii. Au apărut diviziuni sociale și între Finlanda nordică și cea sudică, și în sânul zonelor rurale. Economia și societatea din nord se modernizaseră mai încet ca cele din sud și exista un conflict mai pronunțat între creștinism și socialism în nord, iar deținerea de pământ (fie și în parcele mici) aducea proprietarului un statut
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
000 de soldați Roșii. Au murit 500-800 de Roșii, și 12,000-15.000 au fost luați prizonieri. Suedia și-a protejat interesul național declarându-și neutralitatea în Primul Război Mondial și în Războiul Civil Finlandez. Opinia generală, mai ales în sânul elitelor suedeze, era împărțită între susținătorii Antantei și cei ai Puterilor Centrale, germanismul fiind oarecum mai popular. Trei priorități de pe timpul războiului au determinat politica pragmatică a guvernului democratic suedez de orientare social-liberală: economia (prin exportul de resurse cum ar
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Poporului s-a retras de la Helsinki la Viipuri la 8 aprilie. După ce au pierdut Helsinki, majoritatea, cu excepția lui Edvard Gylling care a rămas lângă luptători, au plecat la Petrograd la 25 aprilie 1918. Fuga conducerii Roșii a indus resentimente în sânul soldaților Roșii. La sfârșitul lui aprilie, mii de soldați Roșii rămași fără o conducere reală, au încercat să fugă la Petrograd din Finlanda Roșie, dar majoritatea refugiaților au fost asediați de Albi și de trupele germane. Roșii au capitulat la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
morți au survenit în afara câmpurilor de luptă, în campaniile de teroare și din cauza condițiilor grele din lagăre. Mulți susținători ai Finlandei Roșii au fugit în Rusia la sfârșitul războiului și în perioada imediat următoare. Traumatizantul război a adâncit diviziunile din sânul societății finlandeze, numeroși finlandezi neutri sau moderați identificându-se ca „cetățeni a două națiuni”. Războiul din 1918 a dus și la dezintegrarea facțiunilor socialiste și nesocialiste. Bascularea puterii politice către dreapta a produs o dispută între conservatori și liberali pe
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fel a fost hotărâtă din nou la 11 noiembrie 1918, de această dată la Berlin, când Germania a acceptat înfrângerea în Primul Război Mondial. Planurile mărețe ale Imperiului German s-au transformat în ruină, iar revoluția s-a răspândit în sânul poporului german din cauza lipsei de alimente, a nemulțumirii de războiul îndelungat, și a înfrângerilor în bătăliile de pe Frontul de Vest. Generalul Rüdiger von der Goltz și trupele germane au plecat din Helsinki la 16 decembrie, iar prințul Friedrich Karl, care
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
care se oferise voluntar pentru Armata Albă, și-a celebrat cauza în „Marea Epocă” (în ) în 1928, iar V.A. Koskenniemi în „Tânărul Anssi” (în ) în 1918. Poveștile de război ale Roșiilor au fost trecute sub tăcere sau ascunse în sânul familiilor sau în cercurile muncitorești restrânse. La scurt timp după conflict au apărut și primele cărți critice și neutre: „Mizerie devotată” (în ) scrisă de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură Frans Emil Sillanpää în 1919, „Merii uscați” (în ) de Joel Lehtonen
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pentru consolidarea Corpului III de armată. Dimpotrivă, el a trimis brigadă „Piret” (disponibilă) spre poziția, în opinia sa periclitată, de pe Sommacampagna, consolidând rămășițele învinse ale brigăzii „Simbschen”, unde 1200 de soldați se îngropaseră într-un șanț de-a lungul localităților Sân Giorgio și Salice. Această manevră avea să joace un rol decisiv pentru victoria de la Custoza din a doua zi. Pentru intervenția să în Bătălia de la Custoza, a fost decorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Maria Terezia. La data de
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
decorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Maria Terezia. La data de 28 iulie al aceluiaș an, Haynau a preluat comanda Corpului III de Armată, cu care a coordonat asediul Peschierei. El a considerat necesar să cucerească cele două sate Sân Felice și Salò, situate pe malul Lacului Gardă, care erau încă ocupate de insurgenți, servind pentru ancorarea vapoarelor inamice, prin care echipajul piemontez a obținut mijloace de subzistență și alimentare. La 9 și 10 august, Haynau a ordonat să se
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
denumite kalasiris de Herodot. Materialul și croiala au variat mult de-a lungul secolelor. Kalasiris-ul putea să acopere unul ori ambii umeri sau să fie purtat cu bretele. În vreme ce partea de sus putea să ajungă oriunde de la mai jos de sâni până la gât, tiveala de jos, în general atingea gleznele. Unele aveau mâneci scurte, altele erau fără mâneci. Așezarea pe corp putea fi foarte strânsă sau lejeră. Erau deseori purtate cu o centură care aduna împreună faldurile percalului. Erau cusute dintr-
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
veșmântului. În mijlocul pânzei era tăiată o deschizătură pentru cap, care apoi era împăturită în două. Părțile de jos erau cusute împreună lăsând goluri pentru brațe. Hainele pentru femei puteau fi ornamentate cu mărgele și uneori pânza era plisată. Ele acopereau sânii aproape tot timpul, deși erau perioade când moda le lăsa goale. Glugile circulare datează încă din Vechiul Regat. Erau în general făcute din pânză și aveau o deschidere pentru cap, tăiată în mijloc. Deseori erau colorate, pictate ori decorate altfel
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
mai 1274), grav bolnav, iar în luna iulie a aceluiași an moare, la numai câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon și canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacție Franciscanilor prin introducerea, pe listă, și a câtorva propoziții tomiste. Bonaventura reprezintă un exemplu celebru al conservatorismului augustinian care se opunea aristotelismului din secolul al XIII-lea
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
prin rădăcinile adânci, ating straturile de apă din profunzime. Tot aici mai cresc și ierburi rezistente la climă arida, cu o perioadă de vegetație scurtă, specifice pustiului. Populația tipică din Kalahari este formată din locuitori de statura mică din neamul Sân și Damara. Datorită mișcărilor migratorii ale popoarelor din Africa, mai tarziu au apărut aici și negri din neamul Bantu, care au dus războaie, nimicind și prigonind o mare parte din populația Sân. La rândul lor, populațiile Bantu sunt împinse de
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
formată din locuitori de statura mică din neamul Sân și Damara. Datorită mișcărilor migratorii ale popoarelor din Africa, mai tarziu au apărut aici și negri din neamul Bantu, care au dus războaie, nimicind și prigonind o mare parte din populația Sân. La rândul lor, populațiile Bantu sunt împinse de coloniștii europeni în regiunile mai aride ale deșertului. În prezent, regimul din Botswana ia măsuri de protejare și sprijinire a populației Sân, după tentative eșuate de mutare a acestei populații. Populația nomada
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]