185,071 matches
-
al revelației spirituale. Eugen Simion îl considera un cal răpciugos în care „se ascunde sufletul nobil al sacrului”. Mai mulți critici literari (printre care Sorin Alexandrescu) îl compară pe Iancu Gore cu profesorul Gavrilescu din nuvela fantastică „La țigănci”, ambii neînțelegând nimic din ceea ce li se întâmplă. El nu observă discontinuitatea existenței, crezând că totul trebuie să aibă un sens și o logică. Gore trece fără să-și dea seama din prezent în trecut și revine apoi în prezent, fără ca niciun
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
trăit în două faze temporale diferite, adică Gore a ieșit din timp. Iancu Gore se dovedește incapabil să recunoască revelația divină (apariția sacrului) în curgerea timpului, el trăind exclusiv în timpul profan care este definit de Mircea Eliade ca „nonexistență, irealitate”. Neînțelegând ce i s-a întâmplat, el se descarcă printr-o reacție nervoasă profană: "„Mama voastră de nebuni”". Personaj banal, Iancu Gore trăiește un eveniment insolit: ieșirea din timp, pe care Mircea Eliade o considera „o rupere de planuri, intrarea într-
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
multe lucrări în atelierul meu de la București. Ideea înființării unui muzeu mă stăpânea de multă vreme. Am oferit orașului lucrările, dar am cerut în schimb un spațiu de expunere adecvat. Oficialitățile vremii, reprezentate de un om care iubea arta și înțelegea menirea ei, Miu Dobrescu, mi-au făcut o propunere peste așteptările mele. M-au întrebat atunci: «Clădirea fostei prefecturi vă convine?» Nu-mi venea să cred. Clădirea avea nevoie de o reorganizare a spațiilor, de mai multe schimbări. Au dispărut
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
În fizică, se înțelege prin simetrie T (numită și simetrie temporală sau invarianță temporală) invarianța unei teorii sau unui model față de inversarea sensului timpului, numită "inversie temporală". În general, fenomenele macroscopice nu prezintă invarianță temporală; un exemplu tipic este schimbul de căldură, care are
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
doar în emisfera nordică, curenții de aer duc spre sud radiațiile mortale încet dar sigur. Singurele zone locuibile care încă mai există se găsesc în emisfera sudică îndepărtată, cum ar fi în Australia. În Australia, supraviețuitorii detectează un semnal de neînțeles în codul Morse care provine din Sân Diego, Statele Unite. Cu speranța că cineva este acasă în viață, ultimul submarin nuclear american, USS "Sawfish", aflat sub comanda Marinei Regale Australiene, este obligat să navigheze spre nord de Melbourne pentru a încerca
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
Prin motor de avion se înțelege, cu puține excepții, un motor cu ardere internă ușor, care furnizează energia mecanică necesară pentru propulsarea aeronavelor. El este o componentă a sistemului de propulsie a aeronavelor cu motor. Ele sunt aproape întotdeauna fie motoare cu piston, fie turbine cu
Motor de avion () [Corola-website/Science/327131_a_328460]
-
control, încât în ajunul Reformei lui Martin Luther au existat și papi care aveau copii nelegitimi, precum papa Alexandru al VI-lea Borgia. Față de sensul de mai sus, în teoria evoluționistă modernă nepotismul nu are conotații negative. Prin nepotism se înțelege un comportament adaptabil, de a favoriza indivizi înrudiți genetic în comparație cu indivizii neînrudiți genetic, sau de a favoriza rudele apropiate față de cele îndepărtate. Și în politică nepotismul poate fi întâlnit. Exemple notabile, ar putea fi menționate în cazurile familiilor prezidențiale americane
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
conceptul teologic de Trimurti, manifestarea Supremului în trei forme, Brahma, Vishnu și Shiva... Succesul acestei tentative poate fi discutat atâta vreme cât Brahma nu a câștigat niciodată o popularitate comparabilă cu cea a lui Shiva sau Vishnu, iar diferitele denominațiuni adesea au înțeles Trimurti că o manifestare trinitara a propriului zeu venerat pe care il considerau [:en:Brahman| Brahman] sau Absolutul. Exegeții acestui domeniu consideră că rădăcinile Trimurti se pot identifica chiar în Vede. Originile Trimurti pot fi urmărite până în Rig Veda, unde
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
Lacan și sugerând nu faptul că scrisoarea nu are sens, așa cum susținea Lacan, ci că Lacan face să-i lipsească sensul. Adevărul, pentru Derrida, este că scrisoarea reprezintă o castrare a Regelui de către Regină, ceea ce Lacan nu poate vedea sau înțelege. Lectura structuralistă a lui Lacan și lectura deconstructivă a lui Derrida a provocat un răspuns de la Barbara Johnson, care a mediat dezbaterea sugerând că scrisoarea aparține tuturor celor din jurul Reginei, fiind un substitut pentru un falus. Donald E. Pease sugerează
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
distincte ce pot fi considerate ca o expoziție, dezvoltare și recapitulare. Ultimele șase minute ale primei piese sunt de fapt primele șase minute ale aceleeași piese repetate în exact aceeași formă. Prin acest "truc" piesa capătă o sctructură mai de înțeles. Albumul îl înfățișează pe virtuosul ghitaristul și nou venitul John McLaughlin, care cu o lună înainte de 18 Februarie, începutul sesiunilor de înregistrare pentru "In a Silent Way", și-a înregistrat clasicul săau album de debut "Extrapolation". La cererea lui Tony
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
să-și construiască o cabană în munte, precum și pături. Alături de el vine și Lenora, logodnica inginerului. Cucoaneș devenise de nerecunoscut, având o înălțime de 6-7 metri. El nu-i mai auzea ce vorbeau, iar vorbele sale nu mai puteau fi înțelese. Cu ajutorul unei crete, Cucoaneș scrie pe o tablă că „e bine” și le arată apoi cerul. Naratorul și Lenora pleacă, lăsându-l în urmă pe uriaș, "„cu soarele care-l lovea deasupra, ca pe un munte”". În săptămânile următoare au
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
o glorie, un public și o avere considerabilă, dacă aș avea inima destul de împietrită să renunț la românism pentru o altă cultură. Fără neamul meu, nimic nu mă mai interesează în istorie”", scria el în 10 august 1943. El a înțeles însă că succesul demersului său de propagare a culturii românești necesita abandonarea condiției provinciale a operei sale și pătrunderea într-un spațiu de receptare universală. "„[...] Nu mă mai interesează să vorbesc și să scriu pentru un public care, chiar dacă m-
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
că succesul demersului său de propagare a culturii românești necesita abandonarea condiției provinciale a operei sale și pătrunderea într-un spațiu de receptare universală. "„[...] Nu mă mai interesează să vorbesc și să scriu pentru un public care, chiar dacă m-ar înțelege, nu poate crea nici o rezonanță universală ideilor mele. La Paris am aflat un lucru hotărâtor. Că nu poți fructifica pe planul universal al științelor activând în cadrul limitat al unei culturi minore. Cred că am de spus ceva mare”", notează în
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Cucoaneș care-l determină să se refugieze în grabă în munți și să rupă contactul cu semenii săi este, în opinia lui Culianu, o alegorie a superiorității mentale a lui Corneliu Codreanu față de oamenii vremii sale, neputincioși în a-l înțelege. În "Jurnalul portughez", Eliade a infirmat o astfel de interpretare, el notând că macrantropia este "„o formulă concretă și pitorescă a geniului și a izolării sale definitive”". „” a fost scrisă în februarie 1945 la Cascais (Portugalia), un sat de pescari
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
oamenilor obișnuiți; astfel, la întrebarea "„Ce este acolo?”" el răspunde enigmatic: "„Totul este”". Gestul aparent simplu al oferirii câte unei crenguțe de pe ramura unui copac celor trei vizitatori poate reprezenta un îndemn de a căuta Pomul Cunoașterii Originare pentru a înțelege semnificația vieții, dar nu este însă înțeles. Cei trei vizitatori iau cu mare teamă ramura verde în mâini, dându-și seama că se încearcă dezvăluirea unei taine cutremurătoare, dar nu știu ce să facă cu ea și-l privesc pe uriaș, așteptând
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
jocul de cărți. La cârciumă, Ifrim îl amenință cu moartea pe Andrei, dar Filip intervine și-i desparte. Un pic mai târziu, Ioana îi reproșează lui Andrei că s-a retras de lume din cauza egoismului; fostul ofițer afirmă că a înțeles că războiul este inutil și că ucidea doar ca să se apere. El a refuzat de atunci să mai ucidă și a fost apoi rănit pe front, fiind trimis în țară. În noaptea de Revelion, colonelul Filip vine la cabana de pe
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, discutând contradicția filozofică între cele două lumi care întrețin raporturi diametral opuse cu timpul: lumea mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul) sub forma unei piese de teatru care "„rezumă și totodată explică întreaga Istorie
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
lumea mitică (timpul sacru ce se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației) și lumea modernă (timpul istoric populat de oameni lipsiți de înțelegerea istoriei și care și-au pierdut capacitatea de a înțelege sacrul) sub forma unei piese de teatru care "„rezumă și totodată explică întreaga Istorie a religiilor”". Sala de teatru devine astfel locul de pătrundere într-o altă lume. Autorul își imaginează posibilitatea de a scrie o piesă de teatru. Fiind
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
ruga publicul să facă liniște pentru că piesa de teatru se joacă în spatele cortinei coborâte. În timp ce din spatele cortinei se aud voci, actorul le spune spectatorilor că zgomotele din sală îi deranjează pe interpreții din spatele cortinei. El îi ceartă că nu au înțeles cuvântul simplu rostit de actorul ce apăruse anterior. În acest moment, o parte din spectatori se ridică în picioare și protestează că ei nu sunt public de rând și că s-au pregătit în timpul verii pentru a înțelege piesa de
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
nu au înțeles cuvântul simplu rostit de actorul ce apăruse anterior. În acest moment, o parte din spectatori se ridică în picioare și protestează că ei nu sunt public de rând și că s-au pregătit în timpul verii pentru a înțelege piesa de teatru. Actorul ridică cortina pe jumătate, iar spectatorii văd pe scenă o femeie tânără și frumoasă ce ținea mâinile la spate (ca și cum ar fi fost legate), iar în fața ei se afla un bărbat bătrân, încruntat și cu privirea
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
coboară imediat, iar spectatorii aplaudă. În acel moment, din spatele cortinei apare fata tânără și frumoasă din scena anterioară. Ea îi ceartă pe spectatori că deranjează desfășurarea piesei de teatru. Fata se uită la actor și-i spune că publicul nu înțelege nimic din ceea ce se petrece pe scenă. La cererea spectatorilor, ea le spune că nu e actriță de meserie și că ar fi fost aleasă de directorul teatrului să joace rolul Melaniei după ce acesta o văzuse izbucnind în lacrimi în fața
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
moderni sunt captivi într-un timp istoric în care Dumnezeu a murit, fiind lipsiți astfel de înțelegerea istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației. Oamenii observă lumea sacră reprezentată pe scenă, dar, în ciuda faptului că afirmă că s-au pregătit pentru a înțelege, ei nu-i înțeleg semnificația. Publicul și actorii trăiesc în două timpuri diferite, iar cortina împarte
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației. Oamenii observă lumea sacră reprezentată pe scenă, dar, în ciuda faptului că afirmă că s-au pregătit pentru a înțelege, ei nu-i înțeleg semnificația. Publicul și actorii trăiesc în două timpuri diferite, iar cortina împarte oamenii în stăpâni ai timpului sacru și robi ai timpului istoric. Cortina cade o singură dată însă nu odată cu moartea individului, după cum șoptește un
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației. Oamenii observă lumea sacră reprezentată pe scenă, dar, în ciuda faptului că afirmă că s-au pregătit pentru a înțelege, ei nu-i înțeleg semnificația. Publicul și actorii trăiesc în două timpuri diferite, iar cortina împarte oamenii în stăpâni ai timpului sacru și robi ai timpului istoric. Cortina cade o singură dată însă nu odată cu moartea individului, după cum șoptește un spectator, ci cu producerea
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și că el se relevă sub o formă discretă numai unor persoane inițiate, „adevărații stăpâni ai timpului”. Ca urmare a acestui decalaj temporal, apare și o adevărată criză a limbajului între lumea spectatorilor și cea a actorilor: "„Nu ne mai înțelegem... Nu ne puteți înțelege, deși în aparență vorbim același limbaj”". Omul modern se teme de zădărnicia condiției umane, de captivitatea sa în același corp material, în loc să încerce să stăpânească timpul prin spirit pentru a-și depăși condiția. Renunțarea din final
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]