9,813 matches
-
am pus paharul cu băutură pe masa-bar și m-am lăsat ușor în genunchi, înconjurându-i cu brațele picioarele și propunându-i în șoaptă, să rămână peste noapte la mine. Fără să aștept răspunsul, m-am ridicat încet și am îmbrățișat-o cald și tandru, punând stăpânire peste gura ei. Cred că nici nu avea intenția să răspundă ceva, căci s-a lăsat abandonată în brațele mele și în plăcerea sărutului prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
fost în stare amândoi, trăind prin toți porii farmecul și fiorii unei minunate nopți de mai, finalizând spre dimineață, într-o descătușare fizică sublimă, dar și o îngemănare sufletească fără precedent. Cum zorii zilei se reflectau în ferestre, am adormit îmbrățișați până aproape de prânz. Când s-a trezit, Miruna nu a dorit decât să facă un duș și să servească o cafea tare, după care am dus-o direct la hotel să se schimbe și să meargă pe plajă. A rămas
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
Codrule, 'mi vei duce dorul, Când pașii mei vor părăsi cărarea? Căci calmul tău mi-a mistuit suflarea, Iar liniștea-ți mi-a-ncremenit fiorul. Codrule, îți vei aduce-aminte, Când trupul meu, iubit de umbra ta, În foșnet, ca de așternut, te-mbrățișa, Iar tu mă savurai cuminte? Codrule, mă vei mai aștepta? Să-ți mângâi iar copacii cu dorință, Să ne-mpletim ca-ntr-o ființă, Și să îmi cânți tăcerea ta? Of, codrule, ce strașnică iubire Printre potecile-ți cu pietre
CODRULE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382339_a_383668]
-
Lacrimi de cer suspină căzând Pe streșini înalte de dor prea mărunt, Strigăt de suflet copleșit și cărunt, Șiroaie de gând pe oloane-alergând. Triști sunt și norii, alungați doar de vânt, Se strâng ca fiorii în colțuri de trup, Și-mbrățișați mult prea puternic, se rup, Patima lor risipindu-se-n ploi, pe pământ. Copacii-n culori, încă vii, fremătând, Se-ncolonează și-așteaptă al iernii salut, Un marș al tăcerii, cu pasul de lut, Onorul, prin frunze, solemn prezentând. Sunetul
PLOAIE DE NOIEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382350_a_383679]
-
în geamantan și câteva cămăși cu mânecă lungă. În acea dimineață, se plimbaseră pe malul mării, captivați de valurile furioase ale Mării Negre, ce se spărgeau zgomotos de țărmul amorțit de ploi. Au stat pe stânci. S-au sărutat. S-au îmbrățișat. Florin i-a dăruit un trandafir roșu, catifelat, exact cum își dorea ea. O ținea după umeri și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc briza mării. Zâmbetul îi inunda fața de fiecare dată. Știa că el
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
căutară pe iubitul ei. O, doamne, cum arată! își zise Primăvara, cu inima-i zvâcnindu-i, când îl văzu. Ce mândru și chipeș era în armura de luptător! El este? Da, chiar Mărțișor! Și acesta țâșni spre ea și-o îmbrățișă cu foc. - Iubita mea, ce dor mi-a fost de tine! Și câtă-ngrijorare că ești în suferință! - Ce-am plâns, iubitul meu, că ai fost pedepsit! Se înlănțuiră de parcă erau numai un trup și nu se mai dezlipeau unul
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
visul? Privea prostit când la Soare-Împărat, când la căpitan, când la iubita sa. Dar bucuria se revărsa valuri, valuri în sufletul lui Mărțișor, inundă și pe prințesă și pe Norocel, care nu-și stăpâniră emoțiile și lacrimile de bucurie. Se îmbrățișară și se sărutară, chiuind de bucurie. În sfârșit, izbândise! Totuși, limbile de foc săgetau tot mai des, norișorii vineți-sângerii, semn că mânia și disperarea împăratului erau foarte mari. Cu privirea încruntată, îl fixă pe căpitanul Zefir, nădăjduind că va găsi
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
locul unde trebuiau să împlinească legea blestemului. Bărbatul săpă o gropiță între cele două cruci ale străbunicii și străbunicului, așeză cutiuța, așternu pământ deasupra și se întoarseră înfrigurați la armăsar. Ușurați de spaima pe care o trăseseră printre morminte, se îmbrățișară cu căldură, se sărutară cu patimă și pasiune, martor fiindu-le doar craiul nou! De-acum încolo niciun obstacol nu mai sta în calea fericirii lor. Mai rămânea doar un singur hop de trecut, acela ca soțul să dezgroape cutia
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
ordinul de executare a fost pus în aplicare, Doctorul se află acum sub pod și sigur, nu mai are nici-o scăpare, Acum, ale noastre doamne și domnișoare, sigur, nu mai au răbdare, Și vor da buzna la noi, să le îmbrățișăm din nou, fără nici-o floare. Uite că nu trecu nici măcar o zi, că doctorul de sub pod apare, Elegant, frumos, așa cum îl știm noi din ale lui poeme și poezioare, Fără să aibă pe față și chiar pe corp,nici-un fel
DOCTORUL ILIE ȘI.... „GRUPUL POEZII ROMÂNEȘTI PODURI PESTE SUFLETE ” de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382400_a_383729]
-
acestei universități. Scrie lucrarea „ Ființă și timp”, neterminată și reconsiderată în mai multe rânduri, care este o „carte profund politică”, cum spune Tom Rockmore, „ un text filozofic coerent în slujba nazismului ”. Nemulțumirea lui Heidegger pornește de la faptul că filozofia a îmbrățișat fără discernământ conceptul de „ființă”, transformându-l într-un fel de dogmă și, din această cauză, lăsându-l nedefinit ontologic și otnic, altfel spus ignorând interpretările despre faptul de a fi ființă a unei ființări sau de a fi lucru
FIINŢĂ ŞI TIMP SAU “LOIALITATEA OARBĂ FAŢĂ DE HITLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382398_a_383727]
-
mă întreabă: "M-ai așteptat prea mult iubitul meu?" Nu plânge! Nu plânge...va veni din nou seninul Și primăvara iarăși va veni... N-auzi în depărtare zvonul De aripi peste dealuri și câmpii? Nu simți căldura explodând de viață Îmbrățișând cu dragoste pământul? În inima prea plină de zăpezi Nu se-nfiripă din iubire...cântul? Și nu vezi tu cum râde dimineața La geamul tău...cu degete de dor Și te-nvelește cu sclipiri de soare Și-ți dăruiește aripi
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
mângâierile ți-au împrumutat blândețea culorilor florale iar trupul meu ți-a întâmpinat toate reflexiile, cu porniri ancestrale. Dacă viitorul nu este decât reflexia unor dorințe ascunse, și toate gândurile care zboară-n jurul nostru pot fi ușor convinse să îmbrățișeze reflexiile luminilor călăuzitoare, peste lume întinse, atunci nici viețile noastre nu sunt decât... niște reflexii extinse. Referință Bibliografică: REFLEXII / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela
REFLEXII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382424_a_383753]
-
auctorială, patru tipuri de scrieri de „inspirație” biblică: cei 150 de Psalmi davidieni, 12 epistole „autobiografice”, profund meditative, ale Ecclesiastului (fiul lui David, rege al Ierusalimului), 131 de Pilde ale lui Solomon și Rugăciunea regelui Manase. Prologul și Epilogul ce îmbrățișează textele acestea sunt, la rândul lor, fascinante: două pietre unghiulare ale Poeziei - Meditația de pe Munte și Meditația din Pustiu - , predictive, în fond, și luminătoare pentru ce va să vie sub ochiul extatic al lectorului. Ordinea răsturnată a cărții, citirea ei
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
în stradă. - Bine, nu mai este nevoie să mă suni. Am vrut doar să te aud și să mă liniștesc că totul este bine cu tine. Peste câteva zile ne vom reîntâlni, așa că avem timp suficient de vorbit atunci. Te îmbrățișez cu toată dragostea și... nu uita de dragostea mea... - Bine Radu. Știu. Și eu te iubesc. Te sărut. Pa, pa și închise telefonul cu febrilitate. Își mai reveni din teama ce o cuprinse. Se putea vedea pe fața ei tensiunea
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești. Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare. Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci. Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești. Vreme
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
2016 Toate Articolele Autorului ÎNCEPE ȘCOALA Sosesc la școală și copiii În luna când sosește toamna, Cu fața blândă și frumoasă I-așteaptă zâmbitoare doamna. Ei o salută-n fața ușii Și îi dau flori cu bucurie, Ea tandră îi îmbrățișează Și că sunt bine vrea să știe. Câte o frunză se desprinde, Cocorii pleacă-n lungi convoaie, Iar codru-ncet îngălbenește Și vântu-aduce nori de ploaie. La poarta școlii e o fată Privind departe, cu speranță, Spre un băiat și
ÎNCEPE ŞCOALA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382461_a_383790]
-
cu țurțuri fini, Durerea ta înăbușită O-alini cu-n tremur, când suspini. Cin te aude când cu frunze Tu plângi udând pământu-n toamnă? Cine-ar putea să te acuze Că nu-ți ții frunzele în iarnă? Tu taci și-mbrățișezi pământul Cu ale tale ramuri verzi, Ești frate sfânt numai cu vântul, Tot singur viața ți-o petreci. Când primăvara timpurie, A tale ramuri înflorește, Tu simți în ramuri bucurie Căci lumea iarăși îți zâmbește! Tu uiți că lumea te-
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
A apărut un obiect roșu necunoscut șerpește ascuns după negre stări, de femei e lovit pentru că-i prea limbut și se dedă la perverse chemări. Negrul s-a înfuriat ca un sfânt bici ce lovește în vânzători de destin, apoi îmbrățișează sângele țâșnind ca din brici circumzând violent ancestralul „festin”. Ce-o fi oare acel straniu obiect ce generează atâtea curioase-ntrebări? Este doar al artei subiect, sau e un cânt din al cântării cântări? MOARTE ÎNTR-O URECHE Moartea înflorită
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
dorința străbună. În noaptea asta luna s-a prăbușit pe pământ pe ea a crescut iarbă albastră grădinărită de anticul cuvânt domesticit și înroșit ca mușcata din glastră. Acum să se plimbe iese cu iarba pe ea, bătută de vânt, îmbrățișând mersul grăbit din lumină, însă amețită de propriul cânt ce o dezbracă de orișice vină. VISUL OMULUI VERDE Omul verde viseză în roșu aprins la timp de sentimente și lumină sperând, el însă nu se dă învins, cu sârg prin
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
am odrăslit subit! Deci, scoate sabia și-mi retează viața, Junior! Crezusem, că n-am hoinărit degeaba prin vreme! Mi se-ntâmplaseră de toate... Și-am reușit. Din palmares, ei bine, recunosc, Iubirea îmi lipsise! Și nici azi curaj să o-mbrățișez n-aș fi avut, căci ambii ne-am născut orbi la sentimentul ăsta! O șansă dinspre auzul nostru măiestrit a luminat calea cunoașterii! își încheie tirada spusă în tempou alert. -Ai auzit-o întâi pe ea rostind cuvinte-nadă și te-
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
pântecele mamei lui. „Cum fierbe apa în cazane / Și sar dintr-însa stropi mărunți/ Așa-i și Dunărea când fierbe / În marele cazan din munți.“ În drumul său Dunărea nu uită să-și adune fiii lângă ea, râurile ce o îmbrățișează cu drag spre a cunoaște împreună marea. „Pe malul drept și stâng curg râuri / [...] / Căci Dunărea-i ca și o mamă/ Ce lângă ea își cheamă fiii.“ Dunărea este fluviul „Ce știe și apuse chinuri / Și bucuria de acum.“ mai
DUNĂREA, O PILDĂ DE RĂBDARE, STATORNICIE, DRAGOSTE ŞI ÎNŢELEPCIUNE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382599_a_383928]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului artist: Arpad Racz Fata cu floarea soarelui / Mädchen mit Sonnenblumen / Pictura pe sticla / Hinterglassbild https://www.facebook.com/arpad.racz.50/photos all cu mâinile ating tălpile verbului îmbrățișez propria-mi poartă cu simpatie trag zăvorul se opintește între a rugini și a luci mat în diminețile în care beau cafeaua alături de iluzia copilăriei pe care încă o trăiesc tata râde mama încropește un zâmbet frații mei apar de
MI-AM RĂZBUNAT TIMPUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383877_a_385206]
-
răsăritul și amurgul, În taina unei așteptate veri. Surâde viața în mii de feluri, În eternul nimb al unui curcubeu. Cu palma lui azi mângâiat-a zorii, Îngenuncheat pios spre Dumnezeu. Zarea albastră poartă iar sărutul, Veșniciei încrustat în ea, Îmbrățișând cu dor din tot înaltul, Cu înnoitoarea bunătate a Sa. Inima-mi îngână sfinte imnuri, Ce cântă-n cer doar îngerii în cor, Iar viața mea e plină de ecouri, Care coboară lin din Dumnezeu. Cluj Napoca, 14 iulie 2016 Ploaie
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > COPACUL DIN VIS Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmbrățișați sub franjurile timpului Că dintr-o piersica tare Ai mușcat din inima mea. Tu ai aruncat un sâmbure Eu am lepădat un corp de femeie Că o piele de șarpe Pe un colț de stea. Moartea trece pe lângă noi cu
COPACUL DIN VIS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383924_a_385253]