3,501 matches
-
demisiei lui Neofit, este numit de domnitorul Barbu Știrbei locțiitor al scaunului mitropolitan din București, iar la 14 septembrie 1850 este ales mitropolit . În timpul frământărilor ce au precedat Unirea din 1859, mitropolitul Nifon s-a arătat la început rezervat asupra îmbrățișării acestei înalte idei, dar pe masura trecerii timpului și acesta a fost pătruns de spiritul modern al epocii acționând în spirit unionist cu toata căldură , prezidând la 22 septembrie 1857 ședința de deschidere a Divanului Ad-hoc din Țară Românească și
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU,CARTEA RELIGIOASĂ ÎN EPOCA UNIRII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371134_a_372463]
-
întâmplător, pentru o clipă, cât să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte, pășește sprinten către Ea și vorbele-i sunt șoapte. Dorința-i arde, dulce chin ce se va stinge-ntr-un suspin, îmbrățișări, dulci sărutări, și haine sfâșiate... Au petrecut noaptea iubind cu multă dăruire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
ar însemna doar o văpaie a unui incendiu de pâlpâiri continue, ciclice și irepetabile!? Am fost „răsplătit”, pentru nechibzuința mea, cu treizeci de ani de privare a luminii unui zâmbet cald și a unei priviri materne și blânde, a unei îmbrățișări oblăduitoare la care mi-ar fi dat dreptul gestul simplu și ușor de făcut al unui alt mod de a fi, mai puțină „mândrie, mânie și prejudecată” și pe care, nimeni și nimic nedezbărându-mă de ele, nu-mi mai
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
riduri și pistrui ce marcau trecerea anilor, cu părul nins de promoroaca senectuții, pe acordurile stinse ale sunetului divin de orgă ce intonase urarea: nobila și răbdătoarea doamnă învățătoare, Aretia Răuță. Respirația mi s-a oprit pentru o clipă în îmbrățișarea strânsă a brațelor fragile, mă lăsam pentru o fracțiune de timp pierdut în febrilitatea lor de a mă cuprinde, în timp ce căutam albeața mâinilor țesută între vinișoare pentru a-i pecetlui cu buzele iertarea tăcerii vinovate pe care o prelungisem nepermis
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
nu a înțeles niciodată ce vor cu adevărat femeile și m-a rugat pe mine să-i spun eu înainte de a muri. I-am spus că femeile nu vor sex, nu vor inteligență și nici măcar proprietate, vor doar soare, dans, îmbrățișări și...Love Story! Auzind aceste cuvinte, ochii triști și visători ai bătrânului au devenit dintr-odată plini de iubire și iluminați de un soare albastru și strălucitor, parcă dornici de o mare dragoste neîmplinită...Și tot atunci a și murit
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
au devenit dintr-odată plini de iubire și iluminați de un soare albastru și strălucitor, parcă dornici de o mare dragoste neîmplinită...Și tot atunci a și murit în brațele mele...( pe un ecran în 3D apar imagini din scena îmbrățișării ). Când l-am cunoscut, mi-a fost de-ajuns să-i văd doar ochii; erau niște ochi pe care mi i-am dorit dintotdeauna...De aceea vă spun că, atunci când sunt tristă am senzația că am pierdut esențialul din viață
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
am auzi că, denumirea dansului magic „Călușul,” vine de aici, de la „călușul” care este leagănul meu. Pot spune că am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
de față cu interpreta de muzică folclorică oltenească Mariana Ionescu Căpitănescu, detectăm prima frumusețe a ei, activă prin harul glasului muzical dar, mai cu seamă, profunda frumusețe: bunătatea. O bunătate naturală, o bunătate în tot: în surâs, în privire, în îmbrățișare, în generozitate cu oamenii...! Aceasta e forma prin care omul devine drag omului din prima clipă, iar ultima nu există! Eleganța conversației fără filozofare putredă, căldura ochilor, fără privire goală, surâsul fără complezență șovăielnică, amabilitatea nevicleană o fac îndrăgită de la
MARIANA IONESCU CAPITANESCU. ŞI DACĂ N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344798_a_346127]
-
complezență șovăielnică, amabilitatea nevicleană o fac îndrăgită de la prima vedere, ca și când ai cunoaște-o dintotdeauna. Aceasta-i bunătatea omenească! Mariana Ionescu Căpitănescu ar putea fi statuie umană cu glăvane de ochi pustii, inexpresivi și mâini de gheață, veșnic insensibile la îmbrățișare, ar putea să nu aibă nimic în comun cu nimeni dintre cei ce-o înconjoară, deoarece e o artistă apreciată, frumoasă, inteligentă... Dar are! Artista Mariana Ionescu Căpitănescu e numai și numai așa cum e ea, om în primul rând, fără
MARIANA IONESCU CAPITANESCU. ŞI DACĂ N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344798_a_346127]
-
n-aș da în gând să-mi ceri iertare / și în altar tăcerea să-ți închini / să-mi limpezești chemări spre neuitare / și să-mi anini speranțele-n arini // prin lunca mea de doruri în amiezi / peste rogoz, cărări însângerate / îmbrățișări uitate prin livezi / apun sub dor de coasă sărutate” (Ah, ce n-aș da). Deși neagă aproape cu vehemență prezentul scindat, suspendat, străin, poeta nu se simte liberă de iubire, ci mai degrabă încătușată în gânduri, în amintiri și sentimente
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
-lea bulgăre de aur, doar cu firișoare din maica limbă română. Nu știu cum să-l cuprind cu sufletul pe acest ziarist model din Passau, Georg Barth, care ne asaltează cu excerpte din presa lumii. Georg, dacă „mă auzi”, să ții la îmbrățișare! În primele două numere au semnat 184 de autori (câțiva, în repetiție). Îi puteți număra pe cei din paginile alăturate, peste 70, și să observați în același timp ambiția șI talentul lor. Zic ambiție pentru că nu pot fi plătiți. Deocamdată
MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC VICTORIE ÎN LUPTA DE PROMOVARE A CULTURII ŞI A LIMBII ROMÂNE! de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344795_a_346124]
-
dă ocol lucrurile spre care alergi capătă un nou contur un bun venit așteaptă să te îmbrățișeze la orice pas tu te-ai lăsat cuprinsă cu totul de umbra cuvintelor așa cum florile își reazemă zilele pe soare dar frunzele și îmbrățișările și florile au timpul lor și în timp e un punct tare ca o piramidă de ceață tu să nu te sperii însă ascultă și privește mai bine nebunia plecării timpului așa cum zilele își reazemă lumina pe tine. Referință Bibliografică
UN PUNCT TARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344832_a_346161]
-
este mai aprigă aici decât oriunde în altă parte. Câinii urlau în cor cu aerul rece ce sufla printre crengi, iar noroiul mă afunda tot mai mult spre lăuntrul lui înghițindu-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
sufletului ardea pe templul realității. Următoarele clipe au fost mormântale. - Acum ai înțeles, mamă, nu-i așa? zise Maria. Emilia dădu din cap, afirmativ. Imediat însă, mamă și fiică binecuvântau împreună această clipă. Nicio comoară din lume nu putea înlocui îmbrățișarea lor. O alchimie a dreptății se strecura prin pânzele destinului. - Fata mea, fata mea, repeta Emilia întruna, ștergându-și lacrimile. Mă vei ierta vreodată? - Te-am iertat, mamă, sunt aici, cu voi, și e cea mai fericită clipă din viața
PROMISIUNEA DE JOI (VIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345745_a_347074]
-
frumusețe, durere și toate acestea, puse în cuvânt scris renăscut din seva unor suflete minunate. Am citit rândurile scrise de Elisabeta Isanos despre mama sa și am găsit un dor subtil, un freamăt ușor de amintire ... ca acela al unei îmbrățișări eterne. DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! Doamne, n-am isprăvit cântecul pe care mi l-ai soptit. Nu-mi trimite îngeri de gheată si pară în orice sară. Nu pot pleca. Arborii îmi soptesc; florile calea-mi atin si mă opresc
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
lumii Chiar dacă te simți mai singur printre toți Printre toate Și iar îți aprinzi o țigară Trăgând adânc fumul Te uiți cum te arde Cum rămâne doar scrumul Infinită iluzie S-a așternut zăpada peste iarbă strivită De prima noastră îmbrățișare A nins și peste întâiul sărut Un vifor ne stă azi în cale Și-o iarnă înalță-ntre noi Din alt început Mi-e mersul fără păs și fără rost O noapte se lasă în sufletul meu Mintea mi-e
POEZII DE GEORGE IONIŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346024_a_347353]
-
beznă Tot pământul negru-n spuma-i Ți l-aș coborî la gleznă, Un sărut pe el dă-mi numai. Într-o noapte de suspine Când sfârși-va lumânarea-ți Mi te-aș încarna în mine Pe-un sărut și-mbrățișarea-ți. Referință Bibliografică: Doar un sărut / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 894, Anul III, 12 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DOAR UN SĂRUT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346015_a_347344]
-
Acasă > Stihuri > Imaginație > GEORGE ROCĂ - POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS (2) - PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY Autor: George Rocă Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului ÎMBRĂȚIȘARE dacă te-aș întâlni ți-aș spune să te prefaci într-un avion tu, pentru a-mi face pe plac ți-ai desface brațele și ai plana lin spre mine eu... m-aș preface în pasăre și apropiindu-mă de
PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY de GEORGE ROCA în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346037_a_347366]
-
să te prefaci într-un avion tu, pentru a-mi face pe plac ți-ai desface brațele și ai plana lin spre mine eu... m-aș preface în pasăre și apropiindu-mă de tine ne-am împleti aripile într-o îmbrățișare de suflet și trup mângâindu-ne tandru până când am simți simbioza iubirii noastre... EMBRACE if I would meet you I would tell you to morph into a plane you, to please me you'd open your arms and glide gently
PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY de GEORGE ROCA în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346037_a_347366]
-
Strivește-mi tâmpla cu dumnezeiasca frumusețe a florilor ce-și dăruiesc parfumul drumeților îngenuncheați la răscruce... * ... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate ale cerului căzute peste brațele-mi ce și-au dorit un legământ cu absolutul și-o singură îmbrățișare cu Zeii... Strivește-mi trupul cu munții falnici și izvoarele repezi și n-o să-ți reproșez graba în care vrei să-mi spulberi nevoia de statornicie în curgerea nefirească a timpului... Vorbește cu păsările să mă rănească cu aripile lor
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
scurtă clipă de intimitate, să-mi cuprindă în căușul palmei sale mari, sânul. Nu pot spune că nu mi-a plăcut, mai ales că simțeam cum mă apucă furnicăturile prin tot corpul, poate de aceea m-am și smuls din îmbrățișarea lui, de teama plăceri momentului, conchise Ana. Nu știa ce să facă în situația nou creată. Să dea curs sentimentelor, crezându-l pe cuvânt pe Emilian că și el este îndrăgostit de ea sau să mai aștepte, să vadă cum
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
mare ce o va întâlni și aceea nu va fi Marea Neagră, ci Marea Neliniștii din sufletul ei. Necunoscând sentimentul de iubire, nu a cunoscut nici efectele devastatoare ale acesteia. În mintea unei femei ca Ana, aflată pentru prima dată în îmbrățișarea acestui fenomen, se dădea o luptă pe viață și pe moarte. Să se lase condusă de sentimentele copleșitoare ale dragostei sau de rațiune? Care este calea cea mai corectă? Cum să procedeze să nu regrete toată viața că a luat
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
mă iubești și să te iubesc. Ana, cu acești martori de față te întreb solemn: -Vrei să fi soția mea? Și nu uita: când degetele mele te-or atinge, de fericire se vor topi... și poate m-aș dizolva în îmbrățișarea ta. Vei fi vocea care-mi mângâie tristețea sau fruntea obosită după o zi de muncă. Vei fi mâna ce-mi alungă grăbită gândurile întunecate... ori ceea ce se află dincolo de fereastra sufletului îndurerat, sub apăsarea depărtării, când nu vom fi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
La acest articol are autonomie din partea tutorelui său profesional, bătrânul reporter. Trebuie să debuteze odată și odată cu un articol mai important și iată că se ivise ocazia. Afară era o zi frumoasă de toamnă. Septembrie încă se mai afla în îmbrățișarea razelor pline de strălucire ale soarelui, iar natura respira liberă și se bucura de aceste câteva zile călduroase. Meteorologii prognozaseră că de săptămâna viitoare vor începe ploile în zonele de deal și de munte. Septembrie era luna aprovizionărilor mai ales
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de iubire, când frunzele ruginii se despart de copaci iar călătoria lor se sfârșește cu împlinirea unui vis, acel al întâlnirii cu îmbrățișarea tandră a pământului. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1198, Anul IV, 12 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]