27,540 matches
-
spus că ea lucrează la o farmacie, și am râs amândoi. M-am apropiat de ea, am făcut dragoste, mult timp, se înserase, eram amândoi epuizați de plăcere, de oboseală și ne-a luat somnul. Când m-am trezit, se îmbrăca, mi-a spus că e târziu și trebuie să plece. Bogdan Mușat Despre un nume Soarele strălucește încă. Respir rar, greu și adânc, respir de parcă m-aș zbate să nu mă sufoc. Nu mă doare nimic, nu râd, nu plâng
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privire strâmbă și strig cât pot de tare Aleeeeeeeeeeeex Del Pieroooooooooo! Păi cum să nu știu? E la Juve. Și eu țin cu Juve. Tata îmi zâmbește și îi cere vânzătorului tricoul. Da, il numero dieci e al meu. Mă îmbrac pe loc cu el spre supărarea mamei care-mi spune că nu e frumos ce fac, să mă schimb așa, de față cu toată lumea. Și mai spune ea ceva, da’ cine o ascultă? Am tricoul cu Del Piero pe mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ia stai așa. Auzi, ce tricou e ăla? Care, ăsta? mă prefac eu nepăsător. A, e cu Del Piero. Mișto, nu? Pff, mișto, mișto. Nu mi-l dai mie la oră? Ha, ha. Ce vorbești? Și eu cu ce mă îmbrac? Ți-l dau pe-al meu. Nu pot, n-am cum, nu mă lasă mama. Ei na, de parcă trebuie să știe ea. Nu, mă, nu pot. Și doar e al meu. Îmi dau cămașa jos și-mi pun tricoul. Deja
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
el nevoie de o pâine pe săptămână, de un săpun pe lună, de un ciorap sau de un pantof. De haine să nu mai vorbim. Sunt bune și cele de acum 20 de ani, doar n-ar vrea să se Îmbrace la pensie de la Armani (cum e moda acum); ce să mai spunem că poate ar vrea moșul sau baba să mai vadă vre-un spectacol, vernisaj, concert sau poate chiar să se plimbe prin lume?! Unde s-a mai pomenit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nici vorbă! Numai funcția și puterea personajului contează. Și asta În general, nu numai la acest show. Să mai dăm un exemplu: am avut o părere bună până nu demult despre domnul C. Nistorescu. Făcea emisiuni bune Împreună cu domnul Tincu; Îmbrăcat corect, discuție și atitudine Îngrijită, elegantă chiar față de invitați, frumos, ce mai! Până la legea Pruteanu. Aici a răbufnit buba și a ieșit la iveală adevăratul eu al domnului Nistorescu: și-a ridicat poalele (la figurat) și și-a suflecat mânecile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tinerii care nu au nimic, dacă o locuință cu 2 (două) camere costă 700.000.000 iar una cu 4 camere costă 1,5 miliarde. Câte vieți le trebuie tinerilor să plătească astfel de sume și ce mai pot mânca, Îmbrăca, spăla În același timp?!? Dar nu, noi greșim, aceste sume se pot plăti decent dintr-un salariu minim de 1,7 mil. sau dintr-unul de 2,5 mil. Totul este posibil la noi! Totul! Ni s-a oferit chiar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cu câte un inel metalic; - banda de rulare, formată dintr-un Înveliș gros din cauciuc, imprimat cu diferite profiluri. Ca elemente de detaliu de construcție se deosebesc, la diferite tipuri de anvelope, perna de cauciuc de amortizare și Întăritorul ce Îmbracă inelele de talon. Ca elemente de detaliu de formă se deosebesc: coroana anvelopei, umerii, flancurile și baza talonului. Construcția carcasei se caracterizează prin elasticitatea relativ redusă la anvelopele agricole și forma de tor. Carcasa, este realizată fie în structură diagonală
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
și Cerboaica îi rămase numele. "O să ajung bătrână ca soacră-mea și lumea tot așa o să mă strige", își spuse și gândi ce îngrozitor e să ajungă la vârsta ei și să nu aibă ce-și aminti. Începu să se-mbrace. Răceala nopții îi alunecă pe spate trezind-o de-a binelea. Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa vrei să mergi? întrebă ea, izbită de înfățișarea lui. Urcă-te-n cameră, pe încetul, să nu te simtă mama, și te-mbracă. Sau nu, se răzgândi, mă duc eu și-ți aduc un costum de-al lui Tom. "Asta e noaptea misterelor", își spuse băiatul și rămase cu ochii zgâiți. Un costum de-al lui Tom?! Era ceva nemaipomenit! Indiferent de costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se izbea în acoperiș, tânguitor și gâfâit, ca un semnal îndepărtat de locomotivă care spintecă tăcerea unei câmpii. Numai noaptea asta fierbinte, care ne face să ne pierdem mințile! Irina, cu misterele ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l ia... Unde să-l ia? Ce-a apucat-o? Nici nu-l suferea în preajma ei, și-acum, deodată, tam-nesam... Inima îi bătea la fel de puternic, să-i spargă pieptul, tâmplele îi zvîcneau ca-n baie, lângă Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe lângă veghea sau prin somnul ei, și să vină, cum promisese, cu unul din cele trei costume ale lui Tom, cel bej, cu pantofii ascuțiți cu tocuri... Luă, tremurând, costumul și pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea mai bărbat bombându-i umerii și pieptul. Pantofii aveau tocuri înalte, așa că-l săltară puțin, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
te lase să stai lângă ea ca lângă o apă în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se-mbată! Parcă se-mbată cu propriile lui vorbe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vedea scara și mai putea. Se mira că cealaltă, Irina, care era fată cuminte, de oameni necăjiți, stătea cu asta. Nu mai primise un rând de la Toma. Nu voia să se gândească la el acum, pentru că prea o impresionase Miluță îmbrăcat în hainele lui, trântit acolo, pe saltea, cu mâinile la cap ca un mort. Parcă era mort. De la Alexandru, de mai bine de un an venise scrisoarea aceea din Germania, din lagăr. De la ea de-acasă făcea o oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a dat la fiecare în primire câte-o saltea de paie împuțită, de curg paiele din ea, și câte-un cearșaf și o pătură de grajduri, de miroase a cai de te tâmpește, și câte-o pernă, tot din paie, îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
groaza și-ți vine să urli. Mă gândesc zi și noapte la Astrid, și mi se pare întruna c-o văd cum iese pe coșul fabricii morții ca un porumbel, ce-a mai rămas din sufletul ei, ca o păpușă îmbrăcată în rochia care-mi plăcea mie, de mătase, de culoarea piersicii crude, cu nasturi de sidef, decoltată, cu brațele și genunchii goi." Zăpăcită și speriată, cum era, bătrâna nici n-o recunoscu în prima clipă. Ce faci? Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sta! Eu rămân lângă el să-l țin în viață până te-ntorci cu doctorul. Du-te la spital. Du-te la prefect, s-aducă el un doctor dacă nu vrea să vină nimeni. Nu sta. Da, da, bâigui Cerboaica, îmbrăcând la repezeală rochia uscată de soare, impresionată de singurătatea câmpiei pârjolite de arșiță și de gândul bătrânei, bucuroasă că-i din nou slobodă, dar încă nevenindu-i să creadă, rămânând locului, incapabilă să scoată o vorbă și să înțeleagă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete cum stătea cu spatele lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea obosită, șuierătoare a celui care urcase scările. Ssst! duse fata un deget la gură și-i făcu semn să stea acolo, nemișcat. Ușa pocni, lovindu-l în umăr. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tu? O umbră se dezlipi de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa? Ba da, ba da. Cum era îmbrăcat? Prost. Cred că-i ceferist. Soacră-mea, care se pricepe, zice că-i mecanic de locomotivă. Hm! Să nu fie... Ce să fie? Nimic. N-are importanță. L-ai găsit pe Tom? Nu l-am găsit. I-am lăsat vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asculte. Trei curve de muieri voinice, două-mbrăcate-n alb și-a treia-n negru, și toate s-au repezit să mă bată, și m-am zbătut să scap, și de cele două-mbrăcate-n alb am scăpat, dar cea mai mică dintre ele, îmbrăcată-n negru, m-a pus la pământ și m-a bătut. M-a bătut de m-am sculat toată neagră pe față. N-am spus la nimeni și n-a văzut nimeni, dar eu eram toată neagră. Toată ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în graiul ei de fier, trecând prin mine cu tine-n botul mașinii. Visul ăsta l-am avut, cu cele trei afurisite de muieri care m-au luat la bătaie și m-a dovedit și m-a pus jos cea îmbrăcată-n negru, și din asta am plecat a doua zi cu Cerboaica pe câmp, neagră de supărare. Ea nu m-a-ntrebat nimic. N-a văzut nimic și nu i-am spus nimic. Pe tine te-am lăsat dormind acasă, da mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o găină m-am gândit ce-o fi cu tine, dragu mamii, și-am început să caut semnele visului. Unde lovește visul? Uite unde-a lovit! De ce-am umblat eu neagră toată ziua și m-am luptat cu muierea îmbrăcată-n negru! Tu-n altă parte, la pod, pe locu unde-am visat eu, te luptai cu moartea. Mi se usucă sufletul când mi-amintesc cum veneam cu el în mașină și nu mai credeam că ajunge cu zile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a ieșit sora și-am văzut că-și frânge mâinile că-i trebuie transfuzie și n-are sânge, am zis că-i dau eu. Când mi-a luat sânge cu acul și-am ieșit să rămână ele, acolo, fetele acelea, îmbrăcate-n alb, două blondurii taman ca-n visul meu, să facă analiza, să constate dacă se potrivește cu sângele lui, pe culoar am dat ochii cu tine. Atuncea mi-a ieșit negreața din suflet pe față. Irina, fata asta, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
recunoșteai. El, care semăna cu un urs de Dorna, voinic și plin de cutezanță, se făcuse acum sau așa i se păruse lui străveziu, ca o umbră. Doctorul se apropie de masă. Ești gata, îl întrebă, și Miluță îl auzi îmbrăcându-se cu halatul alb, încet, bătrânește, mort de oboseală. Sora, încă mai obosită decât el, pregătea alături, la o altă măsuță, instrumentele: seringi, tuburi de sticlă în mațe subțiri de cauciuc... Să se sprijine în gândul lui de ceva, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]