4,962 matches
-
tragic este o victimă a vinovăției sale, de care trebuie să răspundă. Anularea chinului, ca situație tragică, poate fi făcută numai printr-un act expiator. Vinovatul poate fi absolvit de chinuri numai dacă victima l-a iertat. Iertarea nu este Împăcare, ci un acord moral și sufletesc. Ea este anularea pedepsei, deci și a chinului. În absența iertării, chinurile s-ar acumula la nesfârșit, iar viața ar Înceta să mai existe prin Închiderea ei totală. Alături de iertare, al doilea factor care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
doilea factor care poate anula chinul este uitarea faptelor comise, ceea ce ar corespunde, Într-o formă ocolită, tot cu iertarea. Atât iertarea, cât și uitarea sunt atitudini care vin dinspre cel prejudiciat către cel care a comis vinovăția sau prejudiciul. Împăcarea are semnificația simbolică a ștergerii vinovăției, a anulării acesteia și a refacerii relațiilor dintre cele două persoane. Ultima formă de anulare a chinului este căința, regretul sincer pentru păcatul comis și dorința de a-și repara greșeala, vinovăția. În acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cât și de ordin moral. Separarea este o situație Închisă a vieții, care va fi compensată sau echilibrată de restaurare, ca situație deschisă a vieții. Restaurarea este actul reparator cu multiple aspecte psihologice și morale. Ea poate fi reprezentată prin Împăcare sau prin refacerea unității În cadrul unui nou cuplu. În felul acesta, restaurarea este actul de regăsire, de revenire la starea de normalitate, de echilibru sufletesc și moral al persoanei. Ea este starea de refacere a unității pierdute. În acest sens
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea prin stingerea conflictelor și iertarea celor vinovați. Căința ca o stare de autoreflectare asupra propriilor sale acte negative și regretul de a le fi comis. Dorința de a se reabilita sufletește și moral. Ori această dorință de reabilitare, de restaurare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aă Acordul, reprezentat prin: Întâlnire, atracție, acord, cooperare, construirea unei relații comune durabile și solide; bă Dezacordul, reprezentat prin: Întâlnire, respingere reciprocă, dezacord, conflict, imposibilitatea de a se Înțelege și de a coopera, ruptura și separarea celor două persoane; că Împăcarea, reprezentată prin: Întâlnire, acord, neînțelegeri, despărțire, regret, revenire și Împăcare. Se poate vedea astfel că situația de Întâlnire dintre două persoane este, În primul rând, o punere Împreună sau, mai exact, o punere În situație comună a două persoane. Această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
relații comune durabile și solide; bă Dezacordul, reprezentat prin: Întâlnire, respingere reciprocă, dezacord, conflict, imposibilitatea de a se Înțelege și de a coopera, ruptura și separarea celor două persoane; că Împăcarea, reprezentată prin: Întâlnire, acord, neînțelegeri, despărțire, regret, revenire și Împăcare. Se poate vedea astfel că situația de Întâlnire dintre două persoane este, În primul rând, o punere Împreună sau, mai exact, o punere În situație comună a două persoane. Această punere În comun va depinde, ca reușită sau ca eșec
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a existat o anumită atracție simpatetică Între ele, vor regreta această ruptură și vor face eforturi de Întoarcere. În aceste cazuri, conflictul nu a fost interiorizat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei doi s-au Împăcat dovedește că există o legătură afectivă Între ei, că nu a fost vorba despre o respingere reciprocă, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o respingere reciprocă, de o inacceptare inițială Între cei doi. Trebuie să admitem faptul că a existat o atracție reciprocă, dar că aceasta a suferit modificări, neputându-se consolida, fapt care a dus la despărțire. Apoi, a urmat revenirea, cu Împăcarea celor doi și refacerea relațiilor dintre aceștia. Din cele de mai sus, rezultă faptul că Întâlnirea dintre două persoane reprezintă condiția apropierii sau a despărțirii acestora, a cooperării sau a conflictului dintre ele. Întrucât conflictul reprezintă o situație specială, atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie să fie echitabilă. A patra formă este recunoașterea, formală cel puțin, a inutilității confruntării, ca fiind lipsită de sens, de scop final. A cincea formă este concilierea, Înțelegerea reciprocă asupra situației și soluționarea acesteia prin consens bilateral și prin Împăcarea părților. Toate aceste situații atitudinale sunt expresia acțiunii normative a conștiinței morale asupra conduitelor individului. Prin ele, atitudinea de evitare anulează conflictele, sau cel puțin le deturnează de la transformarea lor În acte de violență. Se poate vedea, din cele de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
precis; bă natura prejudiciului sau a conflictelor este În relație directă cu intențiile ostile care l-au produs; că anularea intențiilor agresive sau Împiedicarea descărcării acestora previne sau anulează efectele prejudiciului; dă reparația prejudiciului este posibilă prin acte materiale, psihologice (Împăcarea părințiloră sau morale (iertarea agresorului de către victimăă; eă orice prejudiciu adus unei persoane va reprezenta o experiență psihotraumatizantă pentru victimă și o situație de culpabilitate pentru agresor, cu efecte prelungite pentru amândoi. Aceste caracteristici definesc natura oricărui act de violență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat. În planul eticii creștine, P. Abélard vede trei modalități de Împăcare a omului cu propria sa conștiință, În fața lui Dumnezeu: căința, mărturisirea și dezvinovățirea. Esențială pentru el rămâne căința, care este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă pentru primele două situații, plăcere și Împăcarea am nevoie de prezența unei alte persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă pentru primele două situații, plăcere și Împăcarea am nevoie de prezența unei alte persoane, În cazul Împlinirii mele, iubirea este cea care mă ajută să trec, dincolo de mine și de lume. Iubirea mă proiectează În spațiul aspirațiilor mele de idea, În care mă regăsesc ca subiect pur
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o chestiune de conștiință a eului personal. Fiecare persoană Își trăiește propria moarte, nu atât biologic, cât mai ales ca un fapt de conștiință raportat la propriul său Eu. Distingem trei tipuri de atitudini psihomorale raportate la moarte: refuzul morții, Împăcarea cu soarta și, În final, dorința de a muri. În perspectiva reflecției filosofice, A. Camus spune următoarele: „Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă, sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită Înseamnă a răspunde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai sus menționate. Refuzul morții cuprinde În sine, ca idee, teama de moarte și dorința de a i se sustrage, de a continua să trăiești. În acest caz, moartea Îi apare individului ca ceva absurd, șocant, pe care o refuză. Împăcarea cu soarta este o etapă de „negociere”, În care persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine speranța unei alte perspective pentru individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îi apare individului ca ceva absurd, șocant, pe care o refuză. Împăcarea cu soarta este o etapă de „negociere”, În care persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine speranța unei alte perspective pentru individ, dincolo de moarte. Această presupunere atenuează frica de moarte, ca traumatism psihomoral. Dorința de a muri este Însă o opțiune, un act de decizie premeditat, pe care persoana Îl pregătește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința spirituală a persoanei. Ea confirmă afirmația lui B. Spinoza: sentimus, experimurque nos aeternos esse - simțim și Înțelegem că suntem eterni (Eticaă. Împăcarea cu soarta este rezultatul acceptării și Înțelegerii continuității, și nu al unei atitudini prin care omul se declară Învins de destin. Destinul este aici În lume, dar dincolo, existența se va continua altfel, eliberată de constrângerile pe care destinul le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
valori morale pozitive pe care rațiunea să le accepte iar conștiința sa să le reflecte. Ele vor deveni norme de conduită, dar și norme care vor modela atitudinile mele și aspirațiile. Înțelegerea vieții și a destinului propriu nu reprezintă o Împăcare cu soarta, ci un acord Între posibilitățile și cerințele mele față de viață. Echilibrul meu sufletesc și moral depinde de acest acord. Nu pot avea un echilibru psihomoral interior, dacă eu sunt În conflict, În contradicție, cu lumea. Numai echilibrul cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca dimensiune a acesteia, destinul devine parte a existenței, iar dacă persoana este legată de el În viață, va fi și dincolo de aceasta. Această constatare este, credem, deosebit de importantă din punct de vedere psihomoral. Trebuie să vedem În ea o Împăcare a persoanei cu ea Însăși, condiție a echilibrului interior, sufletesc și moral, dar și cu propria sa viață. Privită din acest punct de vedere, relația persoană/destin o Împăcare ne poate servi ca explicație a numeroase aspecte patice ale vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din punct de vedere psihomoral. Trebuie să vedem În ea o Împăcare a persoanei cu ea Însăși, condiție a echilibrului interior, sufletesc și moral, dar și cu propria sa viață. Privită din acest punct de vedere, relația persoană/destin o Împăcare ne poate servi ca explicație a numeroase aspecte patice ale vieții individuale. Binele și răul, fericirea și nefericirea, echilibrul și neliniștea, Își au sursa În noi. Persoana este, prin natura ei, cea care Înclinată către echilibru sau dezechilibru. Suferința este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie, În Morală. tipuri de persoană, valoarea, semnificația, tensiuni și neliniști, persoana mea, persoana celuilalt, persoana-limită, Personajul, Psihobiografia, Psihoterapia morală Persoana, modelul psihologic, modelul moral, modelul metafizic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în ‘02, București, 1973, 362; Ieronim Șerbu, Vitrina cu amintiri, București, 1973, 205-211; Ungureanu, Imediata, II, 109-125; N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1991, 111-115, 146-147, passim; Alexandru George, Notă la o „evocare”, RL, 1994, 28; Mihail Constantineanu, Marcel Avramescu și împăcarea contradicțiilor, RL, 1994, 28; Mihail Constantineanu, „Nu am venit să fac, ci sunt chemat să fiu”, RL, 1994, 37; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 557-558; Ungureanu, La vest, II, 137-144; Nicolae Manolescu, Jonathan X Uranus, „humorist liber”, RL
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]