13,494 matches
-
constituie filozofia transcendentală, și ea este ideea complectă a filozofiei transcendentale, deși nu este această știință însăși; pentru că-n analiză nu merge mai departe decât până unde se cere pentru a putea dejudeca pe deplin cunoștința sintetică a priori. La împărțirea unei asemenea științe trebuie să avem mai cu samă în vedere că nu pot proveni în ea noțiuni cari conțin în ele ceva empiric, ci ca cunoștința apriorică să fie cu desăvârșire curată. De aceea, deși principiele supreme ale moralității
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de probă a adevărului celor dentăi. De aceea am sfătui ca sau să ne dispensăm de această numire și s-o păstrăm acelei învățături care e știință adevărată (ceea ce ne-ar apropia de limba și înțelesul celor vechi, a căror împărțire a cunoștinței în [... ] a fost renumită) sau, păstrând acest nume, să-l împărțim cu filozofia speculativă și să luăm estetica parte în sens transcendental, parte în semnificație psicologică. {EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu legile inteligenței și rațiunei, dar și cu acestea numai întru cât [ea] s-ar referi la obiecte apriori și nu ca logica generală, care se referă fără distincție atât la cunoștințe empirice cât și la cele pure. [III]. DESPRE-MPĂRȚIREA LOGICEI GENERALE ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ Vechea și celebra întrebare cu care se socoteau oamenii a împinge pe logici la strâmtoare și de a-i aduce acolo încît ori să se [dea] prinși asupra unei mizerabile dialele, ori să mărturisească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în minte. O asemenea instrucție nu-i amăsurată în nici un fel demnității filozofiei. De aceea numirea aceasta de dialectică au fost adăogată la logică sub titlul de critică a părerei dialectice și ca atare o accepem și noi. IV. DESPRE ÎMPĂRȚIREA LOGICEI TRANSCENDENTALE ÎN ANALITICĂ ȘI DIALECTICĂ TRANSCENDENTALĂ Într-o logică transcendentală izolăm inteligența (precum în estetica transcendentală sensibilitatea și ridicăm din cunoștințele noastre numai partea aceea a cugetărei care-și are originea sa în inteligență. iată analogia expusă de Sch
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putință în privirea formei ei. Și din acest rezon, unicul posibil, au fost făcută deducerea noastră a categoriilor. CARTEA A DOUA A ANALITICEI TRANSCENDENTALE ANALITICA PRINCIPIELOR (AXIOMELOR FUNDAMENTALE) Logica generală-i clădită pe un plan care coincide pe deplin cu împărțirea facultăților de mai sus ale cunoștinței. Aceste facultăți sînt: inteligența, putere de judecată și rațiune. Doctrina logicei tratează prin urmare, în analitica ei, despre noțiuni, județe și concluzii tocmai conform cu funcțiunile și ordinea acelor puteri ale sufletului care-s resumate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altă parte aplicațiunea ei. Rezolvarea întrebărei noastre trebuie să fie așadar posibilă; și ea o și este în faptă dacă îndreptăm întrebarea la aceea că ce determinațiuni sânt în noțiunea culturei, din ce elemente constă ea cari la despărțirea sau împărțirea lor mai sânt susceptibile și de o deosebită aplicațiune. La aceasta se-nțelege de sine cum că noțiunea sau binezis vorba e p-ici pe colea și rău întrebuințată în conversațiune sau în unele cazuri e întrebuințată metaforic și că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
om, sau să i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Fiara. Legarea magico-erotică”). Astfel de exemple de concomitență mai mult sau mai puțin evidentă a atributelor „războinice” și, respectiv, „magice” ale unui zeu (erou) sunt nenumărate ; simpla lor trecere în revistă mi-ar cere câteva pagini. Consemnez totuși faptul că împărțirea armelor de care se folosesc zeii (eroii) în „războinice” și „magice” este întru câtva convențională, având în vedere că, „din perspectiva gândirii arhaice, o armă este întotdeauna un mijloc magic” (40, p. 132). Astfel se explică de ce, în foarte multe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
14, p. 126). într-adevăr, practica se regăsește la adulți, care întâmpină „craiul nou” cu pâine (sau mămăligă), din care o parte este mâncată, iar cealaltă parte este aruncată în direcția Lunii, pentru sănătate și prosperitate (14, p. 126). O împărțire asemănătoare a ofrandei în bucăți rezultă din versurile copiilor de invocare a Soarelui de primăvară sau a Lunii noi : Una mie, Una ție [planetei invocate], Una popii Irimie (33, p. 36 ; 11, p. 123). Acest tip de practică religioasă este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cestiune e și depus pe biroul Camerei. Un proiect voluminos, plin de cârciocuri, menit a face din justiție unealta de ocară a partidului roșu, o sclavă a patimelor momentane, o îngăduitoare a apetiturilor, o creațiune a stării timporare de corupție. Împărțirea țării în plaiuri și ocoale? Un alt proiect de lege șterge cincizeci de plaiuri c-o singură trăsătură de condei. Dar multe din aceste au istoria lor proprie; unele ascund începuturile legendare ale statului român, unele sunt leagănul vechilor și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
picături, ci le varsă îndărăt sub forma pocită de pretinși maghiari ce vorbesc nemțește și pentru cari patria e stomacul. Această ideocrație, această domnie a unor abstracțiuni fără realitate ar trebui să facă loc unor vederi mai sănătoase, întemeiate pe împărțirea reală și aievea a populațiunii după naționalități din cari fiecare are, în marginile unității statului, dreptul de a-și determina singură viața ei intelectuală. O asemenea schimbare de vederi ar însemna și pentru români emanciparea de sub predominațiunea unei rase radical
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fac concesii foarte vătămătoare ortodoxiei "sufrajului universal", am intrat cu totul în apele acelor clase dirigente cari, consistând ele înșile din grupuri deosebite prin cultură și avere, au recunoscut între ele această inegalitate firească care le stăpânește și au admis împărțirea pe grupuri, pe colegii. Votul claselor dirigente e dat în privirea aceasta; ele, precum însuși d. C. A. Rosetti mărturisește, ar respinge desigur votul universal. Dacă l-ar respinge tale - quale, în întregul lui, oare nu l-ar respinge și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dihonia și pizma reciprocă dintre cei mici pare a fi înrîurit asupra celor mari, încît azi foasta majoritate, atât de strânsă prin apetituri, seamănă a se despărți în trei, ca râul fericit ce curgea în mijlocul raiului. Ordinea logică a acestei împărțiri nu prea e clară, e chiar enigmatică pentru public; cea cronologică însă se poate urmări. Întâi s-a supărat d. Dumitru Brătianu pe majoritate. I-a trimis pe unii la pușcărie, pe alții la carantină și, în intervalul de când Adunările
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
șir pare că de mai nainte determinat. Daca, după constelațiunea împrejurărilor celor din urmă, am pune oroscopul anului ce vine, nu multă speranță ne-ar inspira, nu multă bucurie ne-ar face. Din nou cestiunea Orientului sau mai bine a împărțirii împărăției otomane e obiectul ce preocupă lumea politică și se poate ca evenimentele din Egipet să fi fost cel dentîi stadiu al desfășurării cestiunii. În adevăr, după înfrîngerea insurecțiunii a început a se desemna cu claritate alianța austro-germană și a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nu există decât apăsători și apăsați, din cari cei dentăi trebuiesc nimiciți, cei din urmă ridicați. E indiferent cine locuiește în România. Dar mongoli, dar zuluși, lucrul nu are absolut nici o importanță. Toată lumea trebuie convertită la altruism prin mijloace ca împărțirea averilor, ca poliandria și poligamia ș. a. m. d. Cam aceste sunt principiile "Daciei viitoare" și ale roiului de tineri ce vor ferici în curând țara cu prezența lor. Precum există acide în stare a discompune orice corp organic, astfel există
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reclamă întărirea despotismului ereditar; un altul crede cu stăruință în eficacitatea unui tratament derivativ și propagă războiul în contra Germaniei, Austriei, Turciei, în contra tuturor daca trebuie. Și, pe când se discută asemenea remedii, militarismul și mizeria cresc. În Franța oratori populari cer împărțirea bunurilor. Clasa a patra se pregătește a pune mâna pe puterea statului și a alunga din funcții și sinecure burghezia, care, de la 1789, singură deține puterea. Vechile partizi vor să reziste, dar fără speranță și fără unitate, prin comploturi clericale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prea mult construirea unei noi Lumi Agricole. Dacă Primul Beneficiu nu venea în maximum treizeci de ani standard, era clar pentru oricine că sectorul Sagittarius urma să fie declarat ca inapt de a se mai autoadministra și va fi permisă împărțirea lui între vecini. Crey nu avea nimic de pierdut, dar știa să nu se grăbească. Avea să preia controlul, dar numai la momentul potrivit. Și mai era și celălalt plan... Meditația guvernatorului se termină brusc, în zgomotul unei bătăi ușoare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
are o componentă perspectivală și una referitoare la amploare"165. Ca unitate de măsură pentru amploarea unei "poziții narative", adică pentru lungimea unui text narativ în care aceasta predomină, se consideră în general un capitol sau o unitate corespunzătoare de împărțire a textului. Prin aceasta se stabilește fără dubii că situația narativă se schimbă foarte des într-un text narativ (modern). Dar și modelul cu șase poziții separate mai mult sau mai puțin categorial este desigur insuficient pentru a surprinde în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rînd într-un dialog presărat cu elemente narative care funcționează ca indicații scenice sau ca scurte relatări ale acțiunii. În funcție de predominanța elementelor narative sau non-narative din cadrul său, scena dramatizată poate fi inclusă fie în formele narative, fie în cele non-narative. Împărțirea profilului longitudinal al unei narațiuni corespunde distincției cunoscute încă din timpul lui Platon între diegesis și mimesis și definiției poemului epic drept formă hibridă situată între acestea două170. Mimesis, în sensul strict de prezentare de tip dramatic, poate apărea în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în această formă a romanului: "Vechea problemă tragică a prezentării unui personaj cu o natură destul de primitivă pentru hybris și hamartia, dar și destulă sensibilitate pentru înaltă cunoaștere și înțelegere de sine a fost mereu una remarcabilă pentru artistul narator [...]. Împărțirea protagoniștilor în actorul simplu, necizelat și persoana complexă, sensibilă care împărtășește informațiile rezolvă o mare problemă pentru romancier. Marlow se poate ocupa de înțelegere în locul lui Kurtz sau Jim; Carraway în locul lui Gatsby; Jack Burden în locul lui Willie Stark din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
timpul să poată trece mai ușor, pînă la extincția completă a funcțiilor vieții lui, spunînd povești de Saposcat, Macmann și alții. Aceste povestiri sînt narate la timpul trecut, în timp ce monologul interior al romanului este la timpul prezent. Chiar și această împărțire nu este absolută. Amintirile din propria viață se insinuează în monologul interior al lui Malone și sînt relatate consecvent la timpul trecut. Prin urmare, este evident faptul că monologul interior este de asemenea o formă deschisă 516. Sînt posibile multe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
continuum-ului de forme învecinate polului naratorului dintre situația narativă auctorială la persoana a treia și cea la persoana întîi. Zonele de tranziție dintre referința la persoana a treia și cea la persoana întîi din vecinătatea polului reflector, care marchează împărțirea între situațiile narative personale și cele la persoana întîi, sînt de asemenea fluide. Trebuie reținut faptul că depășirea acestor granițe apare în mod special în narațiunile cu personaj inovativ, de exemplu în romanul Ulise al lui Joyce. Prin urmare, în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului Gîndire/Materie, Spirit/Corp. Această confruntare este mînuită instinctual în dihotomiile spontane care au împrumutat puterea obișnuinței: mașinism contra umanism, tehnicieni și intelectuali, competență și vorbe goale. Împărțirea științe umane/științe exacte într-o instituție școlară, între instrumente și creație în antropologie, între tehnico-economic și psiho-cultural în sociologie, chiar împărțirea intelectuali/muncitori în anuarul meseriilor; formă și sens în analizele de text (ca și cum punerea în pagină, așezarea caracterelor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în dihotomiile spontane care au împrumutat puterea obișnuinței: mașinism contra umanism, tehnicieni și intelectuali, competență și vorbe goale. Împărțirea științe umane/științe exacte într-o instituție școlară, între instrumente și creație în antropologie, între tehnico-economic și psiho-cultural în sociologie, chiar împărțirea intelectuali/muncitori în anuarul meseriilor; formă și sens în analizele de text (ca și cum punerea în pagină, așezarea caracterelor, dispunerea grafică n-ar fi purtătoare de sens), suprafață și conținut, mesaj și suport etc. nu provin oare din dualismul originar? Încercarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ceea ce au în cap nu are legătură cu ceea ce au în mînă. Ca și cum ne-am putea gîndi la creațiile unei epoci independent de instrumentele ei, de reprezentările și comportamentul aparaturii memoriei. Toate aceste mici semne de demarcație anodină reproduc antica împărțire, și e lipsit de importanță în acest context că binele, seriosul, greul sînt plasate de partea "reprezentare-cultură" sau de partea "producție-tehnică". Marx ia de la Platon modelul dublului sau al reflectării, mulțumindu-se să inverseze locurile. "Idealiști" sau "materialiști", preferăm să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]