17,154 matches
-
pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Genul acesta de pălitură are efectul unui tranchilizant moderat, iar în plus beneficiază de marele avantaj de a pricinui doar leziuni minore. În schimb, tare aș vrea să știu ce fel de duh meschin și laș este acela care mă împinge să pun atâtea și atâtea mârșăvii în cârca lui Rahan. Oare când mi se vor limpezi odată mințile ca să accept până la capăt, curajos și demn ca fratele meu Filip, că anumite chestii trebuie asumate, din moment ce până și ceva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu ucideau copii și bătrâni, nu violau femei, fetițe și capre, nu împușcau lupi care dansaseră cu Kevin Costner, nu incendiau corturi și nu masacrau bizoni (și nu că n-ar fi putut s-o facă, dar degetele divine îi împingeau mereu în situații complicate, în râpe cețoase, în trecători, în grohotișuri, unde soldățeii cu piei roșii reușeau să le vină de hac, bucurându-se de nenumăratele victorii din războiul pe care aveau să-l piardă). chestia 5 - e clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate de normal, iar el ce credeți c-a făcut? Absolut nimic. A continuat să ridice turnul. Pe vremea aceea, ca și în zilele de azi de altfel, răbdarea mea avea o limită. Iar limita asta, când e trecută, te împinge la tot felul de fapte. De exemplu, fără să stai prea mult pe gânduri, să-i dărâmi dintr-o lovitură marea lui grozăvie și, ca să te faci înțeles ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea să-mi amortizeze căderea În existență ? Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul și unde acum e ocupată să-l netezească la mijloc și să sară pe marginile lui, și nu reușesc să văd limpede decît dacă mă aplec peste prăpastia reprezentată de clipa În care m-am născut. Mă uit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi se pare că mi s-ar potrivi perfect numele de Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Înghițit. Pe de altă parte, hîrtia, am descoperit destul de timpuriu În viață, are o consistență minunată și, În unele cazuri, chiar și un gust plăcut. Poți să mesteci o bucată zdravănă de hîrtie ore Întregi dacă vrei, ca pe gumă. Împins Într-un colț de către frații și surorile mele cu mușchi, Încercînd să-mi trec cumva timpul cît mă străduiam să-mi umplu golul și ghiorăielile pîntecului imaginîndu-mi festinuri uriașe, m-am apucat să mestec bucățelele de confetti de la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
extrem de curios, iar mirosul era liniștitor, chiar dacă nu era era chiar ca mirosurile de șobolan cu care eram eu obișnuit. Era mai trist decît ele. Rezemîndu-mă cu spatele de țeavă, mi-am pus tălpile pe laterala găurii și m-am Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Bine ți-a făcut, japiță ce ești!” Individul a rămas așa un timp, legănîndu-se Încet ca bătut de vînt, printre toți trandafirii ăia Împrăștiați pe trotuar, ca niște flăcări galbene. Apoi a Început să-i calce În picioare, să-i Împingă jos pe pavaj, cu o mișcare răsucită a bombeului. Mișcarea a fost dublată de alta, identică, a gurii. Ea calcă trandafirii, el răsucește din bombeu. N-a ratat nici măcar un fir. Apoi s-a Îndepărtat Încet pe stradă. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dat seama imediat că, dacă eu Îi văd ochiul, atunci și el Îl vede pe al meu. Neavînd nici cel mai mic habar despre implicațiile acelei simetrii fatale, am continuat să mă aplec peste marginea Balonului, În timp ce Norman s-a Împins Încet spre spate În scaun, cu mîinile la ceafă, de parcă ar fi făcut o mișcare de gimnastică. Acum, se uita fix la tavan și, un moment Îndelungat, privirea lui, severă și Întunecată, s-a fixat Într-a mea, neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să repare diverse. Era mereu plină de tot soiul de chestii - hîrtii, cărți, vase murdare, haine, de regulă și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În Hotel, am fost trezit brusc de zgomot și agitație. Ridicînd un pic nasul peste marginea cutiei, am fost uimit să-l văd pe Jerry cu brațele În jurul fotoliului uriaș de piele. Icnind și fără suflu, se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că vrea să-l arunce pe Stanley pe geam, și m-am pregătit să aud o bufnitură asurzitoare venind de jos. Însă, În realitate, el nu voia decît să Împingă fotoliul afară, pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se chinuia să-l Împingă prin fereastra deschisă. Inițial am crezut că vrea să-l arunce pe Stanley pe geam, și m-am pregătit să aud o bufnitură asurzitoare venind de jos. Însă, În realitate, el nu voia decît să Împingă fotoliul afară, pe scara metalică de incendiu și, odată pus acolo, s-a urcat și el În urma lui, cu o cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să indice faptul că strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos. Am Împins cîteva fărîmițe din tencuiala căzută peste margine și am ascultat cum ricoșează acestea, lovindu-se de pereții puțului, urmată de tăcere, acolo jos de tot. Am dedus că trebuie să fie același puț și aceeași țeavă groasă și neagră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prin lobodă” ca să redau cît mai exact sentimentul pe care-l trăiam. Văzusem fiecare film de la Rialto, unele dintre ele de multe ori, Însă nu mă plictiseam niciodată de ele. CÎnd am ajuns la ghișeul de bilete, Jerry m-a Împins mai bine În buzunar, așa că n-am apucat să văd afișele și n-aveam nici cea mai mică idee ce film e În program. Am rămas pitit așa cît și-a cumpărat o cutie de floricele și o Cola, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmbogățește din raclaje devine ginecolog, iar hoțul bogat devine director de bancă. Amicul dumitale a rămas puțin cam În urmă. Ochii spălăciți ai tînărului nu reflectau nici o emoție. — Criminalii de altădată, domnule Rowe, urmă el să explice cu blîndețe, ucideau Împinși de frică, de ură sau chiar de dragoste. Rareori o făceau pentru un profit substanțial. Or, nici unul dintre aceste motive nu era prea... respectabil. Pe cînd a ucide pentru o anumită poziție e cu totul altceva, pentru că, o dată ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate ale doamnelor bătrîne adunate la taifas, grădinarul ce-și Împingea roaba Încărcată cu iarbă și frunze veștede - toate astea au Încetat să mai existe aievea... Unii scriu despre aceste lucruri ca și cum ar mai fi reale; dar ele au dispărut cu desăvîrșire, deși apar mereu În romanele la modă, Îndeosebi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar Rowe nu-și mai putea aminti pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sufragerie. Pe masă se aflau o mulțime de pahare, semn că se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub data victoriei; din asemenea cupe nu-ți venea să bei, cum nu ți-ar fi venit să bei dintr-un registru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie și-l proptiră În ea. Acum nu mai vedeau nimic, Întunericul era deplin. — Din fericire, soba e electrică, spuse ea — N-aș crede. Dar de ce te gîndești la asta? Ne-am baricadat noi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aș crede. Dar de ce te gîndești la asta? Ne-am baricadat noi aici, dar ei ar putea să dea drumul la gaze... — Cu imaginația dumitale, parcă ai fi dintr-ai lor. Te gîndești la toate... Mai bine ajută-mă să Împing divanul În bucătărie... Se opriră, Însă, numaidecît. — E prea tîrziu, spuse el. E cineva acolo. Auziseră zgomotul Înfundat al unei uși ce se Închidea. — Ce-o să urmeze? Întrebă Rowe. Îi veneau În minte crîmpeie fără legătură din Micul duce. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii de draci! tună maiorul Stone, și, intrînd În mîl pînă la brîu, apucă scîndura și o aduse din nou la mal. Scuză-mă, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]