3,383 matches
-
cu spume la gură. De data aceasta și-a revenit, dar mai greu. Am vrut să-l vadă medicul gării, dar nu l-am găsit. Apoi am spus că trebuie să-l ducem direct la spital, dar Gică s-a împotrivit vehement:Duceți-mă acasă și nu la spital. Nu-i nimic, o baie bună, un somn sănătos și mâine... - Gică, trebuie să mergi urgent la spital, nu-i de joacă cu crizele astea ale tale, am încercat eu să-l
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din partea admiratorilor președintelui, dar nu au contribuit cu nimic la garantarea securității Americii. Dimpotrivă, ele au complicat ceea ce ar fi trebuit să fie o alegere simplă. Președintele ceruse tuturor țărilor să se opună Al Qaedei. Acum le cerea să se împotrivească grupării și în același timp să aprobe această viziune asupra puterii Statelor Unite. Puși în fața acestei alegeri, numeroși oponenți ai terorismului au ezitat să sprijine America. Ignorând sfatul lui Theodore Roosevelt de a evita declarațiile agresive, administrația Bush a început să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o lovitură de stat l-a propulsat pe Saddam Hussein în funcția de președinte. Hussein un sunnit laic care s-a inspirat din stilul de conducere al lui Iosif Stalin a luat măsuri dure împotriva tuturor celor care i se împotriveau sau care îl criticau, iar victimele sale favorite erau șiiții și kurzii. Având în vedere istoria Irakului, era de așteptat ca trupele americane să găsească în primăvara anului 2003 când a căzut Bagdadul o populație puternic divizată, suspicioasă față de intențiile
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ci Al Qaeda și versiunile ei. Cu un slogan agresiv care zugrăvește armata americană ca o forță imensă, nemiloasă și înspăimântătoare, care "nu se va opri de la nimic", nu vom putea niciodată să convingem majoritatea tăcută a musulmanilor să se împotrivească terorismului. Dimpotrivă, această fanfaronadă ar putea veni în sprijinul afirmației teroriștilor că și ei au dreptul "să nu se oprească de la nimic" pentru a-și atinge scopul. Tipul de terorism practicat de Al Qaeda poate fi eradicat dacă cei care
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
lui Václav Havel, "comunismul nu a fost învins de forța militară, ci de viață, de spiritul uman, de conștiință, de rezistența Ființei și a omului față de manipulare"200. A fost înfrânt, cu alte cuvinte, pentru că cei care i s-au împotrivit au reușit să folosească aspectele pozitive ale naturii umane pentu a-i demasca minciunile și pentru a-l combate. Teroriștii ar putea să penetreze ocazional barierele destinate să-i țină în afară. Dar nu vor reuși niciodată, decât dacă le
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cei mai mulți dintre ei predând la universități sprijinite de stat, au emis o fatwa în noiembrie 2004, îndemnând Irakul "să se apere pe sine, să-și apere onoarea, pământul, petrolul, prezentul și viitorul împotriva coaliției imperialiste, la fel cum s-a împotrivit colonialismului britanic". Semnatarii au afirmat că "jihadul împotriva ocupanților este obligația fiecărei persoane apte"215. N-ar trebui să ne surprindă faptul că mulți dintre teroriștii sinucigași străini din Irak provin din Arabia Saudită 216. În februarie 2005, am participat la
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
complementare: nu există lipsuri pentru unul, decît în privința suficienței celuilalt și invers." Ibid., p. 345 Vrăjitorii nu s-ar ataca "între ei" și "fac front comun". Singurul caz în care un vrăjitor "atacă un seamăn" este cel în care se împotrivește desfăcătorului de farmece care pune obstacole magiei sale împotriva unui individ normal. În acest caz, duelurile "pe viață și pe moarte" sînt posibile, dar fără scopul de război de uzură, caracteristic atacului vrăjitoresc asupra unui individ oarecare. "Orice atingere la
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
care, de unul singur, face forța să circule." Ibid., p. 346 Atacul vrăjitoresc este cu atît mai eficace, cu cît nu se știe cine este agresorul. Atunci cînd vrăjitorul nu este identificat și nici o forță magică nu vine să se împotrivească, acțiunea sa tinde spre punctul maxim. În schema de mai jos, se poate observa faptul că acest tip de agresiune constă în cufundarea în pozitivitatea (sau fragilitatea sau suficiența) unui individ oarecare. Aviditatea sau gelozia fundamentală a vrăjitorului este esențială
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
fidelă acestei poziții, o susținu la Congresul din 1856 și la conferințele din 1858, ca măsură cerută de voința țării și reprezentând garanții de ordine și prosperitate. Se știe cum a suferit această propunere un nou eșec: puterea suzerană se împotrivi; susținut de Anglia și Austria, punctul de vedere al Porții triumfă. Instinctul națiunilor dejoacă adesea cele mai abile aranjamente ale diplomației; România replică la refuzul Turciei prin dubla alegere a domnitorului Cuza. Circumstanțele acestui eveniment neprevăzut sunt dintre cele mai
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
activitățile literare și corespondează cu Flaubert, Gautier și Baudelaire. La sfârșitul perioadei celui de-al Doilea Imperiu, se întoarce în Franța și participă la fondarea Ziarului republican din Lot. Sursele sale de inspirație lirică sunt variate. Rămâne un spirit aprig, împotrivindu-se înainte de a muri (1887) dărâmării castelului Montal (1880), cf. http://portraitquercy.free.fr/pierrebenoit.htm [versiunea traducătorului] (n. tr.). Aluzie la armata franceză condusă de mareșalul Maison, ce alungă armata egipteană a lui Ibrahim Pașa, redând zona Greciei, cf.
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
271, incluzând în mod deliberat aici și problema reprezentării. Mai târziu, la șase secole distanță de Platon, al cărui sistem filosofic l-a și continuat, Plotin, un alt mare gânditor al lumii antice, a făcut trecerea către filosofia Evului Mediu, împotrivindu-se caracterului pur reprezentațional 272 al artei clasice, artistul nemaifiind un simplu imitator al realității. El a accentuat în schimb caracterul ideatic, intern și transcendent al artei, în care a văzut un intermediar către lumea spirituală, ulterior, inspirând prin filosofia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
LA OCHI, DOMNULE. Cei doi Prippi păreau ieșiți dintr-o colecție de măști, femeia având trăsături feline, iar bărbatul trăsături ceva mai umane, dar aducând destul de bine cu o vulpe sau poate cu un câine. Nu era momentul să se împotrivească. Cu ochii legați, Marin începu un marș lung, care se sfârși într-un ascensor care urca. Urmă încă o plimbare și o nouă excursie cu ascensorul, de astă dată în jos. Se deschise o ușă. Legătura îi fu smulsă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CRISPATĂ ȘI ÎNFRICOȘATĂ. DAR CÂND VORBI, VOCEA EI ERA CALMĂ ȘI NATURALĂ: \ Cine va fi executat? DECIZIILE VOR FI LUATE PE LOC, RĂSPUNSE MARIN. DELINDY PĂREA SĂ NU SE ÎNDOIASCĂ DELOC DE REZULTATUL BĂTĂLIEI. ACCEPTA ÎNFRÂNGEREA JORGIEI FĂRĂ SĂ SE ÎMPOTRIVEASCĂ. \ REGINA? ÎNTREBĂ EA DUPĂ O PAUZĂ MAI LUNGĂ. DE ACȚIUNE! DIN NOU PAUZĂ. \ E prietena mea, spuse ea cu un ton slab. MARIN OFTĂ. DACĂ NU SE ÎNȘELA, ACESTA ERA TONUL IMPLORATOR AL UNEI FEMEI CARE ÎNCERCA SĂ SALVEZE VIAȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scăpă repede. Îl durea mâna. Ușa se trânti de perete și viscolul întră cu putere și nepoftit în casă, suflând în foc. țața Tinca fugi să prindă ușa purtată de colo colo de vânt. Scârțâia ușor. O apucă și o împotrivi cu putere vântului. Trase de ea. Nu-i ieșeau la numărătoare copii. Lipsea unu’. Trase o haină pe el, luă căciula din cui și ieși afară. Zăpadă era ca o coală albă de hârtie, nici urmă de pași. Dădu ocol
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să dai de apă proaspătă. Mi s-o lungit ochii de sete. Fata lăsă ochii în jos. Cum să-i spuie că a întârziat stând cu Florin al Mariței de vorbă. I-a ținut drumul și ea nu s-a împotrivit. Se știu doar de copii și apoi sunt vecini și prieteni de când erau la țâță. Se întoarse însă să nu-i vadă Rarița obrajii roșii și se aplecă să mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
masă, că doar nu suntem străini. Nu m-oi supăra eu nici acum, da’ nu așa se face. Apoi de, ce zice lumea, că nu am vrut eu să vă las. Da’ știi că nu-i așa. Nu m-am împotrivit și n-am zis nimic. Ești ca băiatul meu și cu ai tăi mă am bine de-o viață. Nu știu ce v-o apucat așa deodată. Ce Doamne iartă-mă, că doar nu o dat strechea în voi. Eu zic să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
plină, cu forme ispititoare, trezind încă dorințe - simțea asta din privirile bărbaților - cu fața copilăroasă, cu ochii limpezi și luminoși ce contrastau cu trupul mare, pe care-l știa cald și odihnitor. Da, totul era altfel decât își închipuise. Se împotrivise atunci când Marcel a stăruit s-o ia în această călătorie plănuită de el încă din ziua când se sfârșise războiul și afacerile începuseră să meargă iar ca înainte. Până la război trăiseră destul de bine din mica prăvălie de stofe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața ei stelele cădeau una câte una, stingându-se printre pietrele deșertului, și, cu fiecare din ele, Janine se împotrivea tot mai slab nopții. Respira în voie, uitase de frig, de povara care-i chinuiește pe oameni, de existențele demente sau închircite, de spaima fără de sfârșit a celor care trăiesc și care mor. Se oprea, după atâția ani în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
smochine. Yvars se opri din mestecat. Tulburarea care nu-i dădea pace după întrevederea cu Lassalle i se risipi dintr-o dată, lăsând locul unei minunate călduri lăuntrice. Se ridică, rupse în două pâinea din care mânca și, când Saïd se împotrivi, îi spuse că săptămâna viitoare lucrurile se vor îndrepta: - Și atunci o să-mi dai și tu. Saïd surâse. Începu să muște din pâinea cu brânză pe care i-o dăduse Yvars, dar fără grabă, ca un om căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
desenele de demult, le-ar fi întins în fața lor. Ar fi de imaginat privirile cu care o țintuiseră când au prins, în sfârșit, prilejul de a vorbi. Le simțise, în jur, împotrivirea crescând. Tresare în somn, speriată. Se zbate, se împotrivește coșmarului : bărbatul aplecat peste șarpele dintre sâni. Se zbate, o chinuie visul nerușinat, orice contact cu viul, cu imediatul. Durere, biciuire. Durerea trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește, probabil, fiul nenăscut, pânzele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capăt, neschimbată de veacuri. Sute de copaci s-ar ridica în urma pașilor. Înalți, unul lângă altul. Negri, deși, parcă de sticlă. Doar ochiul aprins al ferestrei s-ar mai zări printre ei. Tot mai departe, însă, în atelierul unde se împotrivea spaimei și disprețului celor ce trăiau vânduți plăcerilor mărunte. Ar aștepta, cu mâna tremurând pe gâtul umed, să audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
când trebuie și la chestiune. Înțelege ce înseamnă să porți o inimioară împovărată : te sufoci pur și simplu, abia de mai poți să sufli !... Părinții... știi ce vreau să spun... alte vremuri. Societate nedreaptă, dar liberă. Relativ liberă. S-au împotrivit, au luptat. Noi doar tânjim după aer, tânjim, suferim, suportăm. Ortansa îl privește, atentă, atentă. Oaspetele vorbește de câteva minute : — Există interdicții unanim acceptate. Mi s-a întâmplat de câteva ori să le calc. Rămân răni. Dacă ți se dă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vostru de vorbire să fie: Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. 38. Ați auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte." 39. Dar Eu vă spun: "Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. 40. Orișicui vrea să se judece cu tine, și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. 41. Dacă te silește cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
logodesc cu fata lui Domșa? Doamna Bologa încremeni. Marta i se părea prea cochetă și ușuratică. O fată crescută în voia soartei ― doamna Domșa murise de vreo patru ani ― nu poate fi o soție potrivită pentru Apostol. Încercă să se împotrivească. Chemă iarăși într-ajutor pe protopopul Groza. Toate în zadar. Logodna se făcu, fără ceremonie, în familie, stabilindu-se însă că nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, după logodnă, sosi în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ar fi dorit să ia parte la discuție, ca altădată, dar nu îndrăznea, de teamă să nu observe ceilalți cât de false și nesincere îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]