2,200 matches
-
interpretată. O femeie nemăritată nu putea să facă astfel de invitații bărbaților Însurați, iar un bărbat Însurat trebuia să afișeze o atitudine ostilă față de o altă femeie atunci când se afla alături de soția lui. De ce era atât de greu să te Împrietenești cu bărbații? De ce trebuia să fie Întotdeauna așa? De ce nu puteai pur și simplu să ieși Împreună cu un bărbat pe balcon să fumezi o țigară și să schimbi o vorbă și apoi fiecare să se ducă În treaba lui? Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să faci cursuri de balet când e clar că nu te interesează? Era o problemă cu prietenele astea care nu durau mai8 mult decât viața unui fluture, pe care scenaristul le aducea cu el. Mânate de dorința de a se Împrieteni cu toți cei din grup, puneau prea multe Întrebări și făceau prea multe comentarii personale, eșuând lamentabil În a recunoaște că tocmai opusul, lipsa oricărui interes sincer și serios În ceea ce privea viața privată a celorlalți, Îi apropia pe membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta vreodată să o considere un copil. Când era mică, ori de câte ori venea vreun alt copil la ele acasă, mătușile ei Îi așezau pe cei doi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta vreodată să o considere un copil. Când era mică, ori de câte ori venea vreun alt copil la ele acasă, mătușile ei Îi așezau pe cei doi unul lângă altul și le ordonau: „Jucați-vă! Împrieteniți-vă!“. Fiindcă făceau parte din aceeași categorie de vârstă Însemna automat că trebuiau să se Înțeleagă bine; cumva, cei de aceeași vârstă erau priviți ca piesele disparate ale aceluiași puzzle, toată lumea se aștepta ca ei să-l reîntregească de Îndată ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a refuzat până și o moarte decentă. Nici măcar durerea provocată bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică ce i-a urmat. Dacă spunem asta, care va fi răspunsul turcilor? Nici unul! Există o singură cale de-a te Împrieteni cu turcii: să fii exact la fel de dezinformat și de uituc. Fiindcă ei refuză să ni se alăture În recunoașterea trecutului, se așteaptă ca noi să ne alăturăm lor În ignorarea trecutului. Dintr-odată s-a auzit o bătaie ușoară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mi-am făcut un tatuaj. Cuvintele erau atât de desprinse de context, Încât Armanoush nu și-a dat seama imediat dacă erau adresate cuiva, cu atât mai puțin ei. Totuși, fie din pură plictiseală, fie din dorința de a se Împrieteni cu cealaltă achiziție recentă a grupului, noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste i se adresa ei: Vrei să-l vezi? Era o orhidee sălbatică, roșie ca focul iadului, ce se Încolăcea În jurul buricului. — E tare, a zis Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Se preface doar că e prost — Poate vrea să vadă cât suntem de deștepți, spuse Ted. Poate crede că noi suntem proști, Hal. — Nu fi ridicol. — Nu, spuse Harry. De fapt, se comportă ca un copil care Încearcă să se Împrietenească. Iar când niște copii vor să se Împrietenească, Încep prin a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la consolă și tastă: === Răspunsul sosi rapid: , , , — Isteț, spuse Harry. Tipul ăsta e tare isteț. Tastă la iuțeală: = , = Răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să vadă cât suntem de deștepți, spuse Ted. Poate crede că noi suntem proști, Hal. — Nu fi ridicol. — Nu, spuse Harry. De fapt, se comportă ca un copil care Încearcă să se Împrietenească. Iar când niște copii vor să se Împrietenească, Încep prin a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la consolă și tastă: === Răspunsul sosi rapid: , , , — Isteț, spuse Harry. Tipul ăsta e tare isteț. Tastă la iuțeală: = , = Răspuns: 7 &7 — Te distrezi bine? Întrebă Barnes. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mortale."), iar timp de un sezon a lucrat chiar, pentru a câștiga bani de buzunar, ca acrobat la circ. Tot în anii studenției a descoperit însă literatura, citind cărțile din colecția unui colonel (cel la care stătea în gazdă) și împrietenindu-se cu colegul său de facultate, George Bălăiță. După absolvirea Institutului de Cultură Fizică din București, în 1957, lucrează ca profesor de gimnastică la Școala Sportivă din Bacău. Debutează cu poezie în revista Luceafărul, în 1964. Prima carte, volumul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
rezervat de genul meu. Deși schimbam cu el cîteva cuvinte de fiecare cînd intram la el în brutărie („bună ziua, ce frumos e astăzi afară”, „bună ziua, ce urît s-a făcut afară”, „bună ziua, iar o s-avem caniculă” etc.) nu ne-am împrietenit de fapt niciodată și nu i-am spus nici cum mă cheamă și nici unde locuiesc. Camarazii mei de la clubul de șah au rămas poate ceva mai intrigați constatînd absența mea prelungită... Pînă la urmă însă și-or fi spus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Însuși originalul, desigur că mai În etate? Și poate exista, oare, satisfacție naturală mai deplină decât aceea de a-ți descifra reflexul Într-un spirit la fel de fin, de subtil și de ludic ca al tău? Când se cunosc și se Împrietenesc instantaneu În 1932 (după cum afirmă Bioy În Șapte convorbiri cu Aldolfo Bioy Casares, de Fernando Sorrentino), În vila Victoriei Ocampo, care avea să devină cumnata lui Bioy, acesta are 18 ani și o droaie de neliniști literare, iar Borges - 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moment dat tot unul dintre ei" tot n-ar fi găsit o idee) veneau la mine cu manualul pe care nu-l înțelegeau și mă rugau să le fac eu lecția; și le-o făceam. Și Diaconescu aflase și ne împrietenisem. Era un ins mic de statură, totdeauna bine îmbrăcat, matur înainte de vreme, destinat unui viitor strălucit... Ce căuta el la Casa anticarilor? M-am uitat la el. Costum impecabil, pantofi bine lustruiți, stăpânire de sine de bărbat precoce, ironie spusă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
banii necesari ca să plătească, peste chirie, lemnele pentru încălzit odaia. N-am plătit nici eu. Unul era un fel de ajutor de dulgher, altul ucenic la o croitorie, celălalt, care câștiga mai bine, era picolo la un restaurant. M-am împrietenit cu el și a început să mă invite la acel birt și să-mi dea acolo din mica lui porție, spunîndu-i patronului ca îi sunt frate. Dar băieții ăștia n-aveau nici bani de mâncare, în unele zile răbdau, în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de vârsta mea, vorbea, spre deosebire de domnul Grigorescu, în șoaptă, cu un aer confidențial, și cu dublu sens, semăna în această privință cu fostul meu coleg Dobrinescu. Avea ironie dar și căldură, m-a învățat într-adevăr rapid meseria. Ne-am împrietenit auzind că vreau să debutez ca scriitor. Și el vroia. Practic la ora unu din noapte munca noastră se termina, paginile intrau la calandrare și rotativa intra în funcțiune. Formidabilă această rotativă, cum vuia, și din burta ei, după ce primea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găuri, pentru ca diagrama, sus, să înscrie niște cifre. Se putea greși în această muncă? N-aveai cum, totuși domnul Bosch întîrzia prea mult lângă mine. Era un semn? Desigur, mi-a explicat un coleg, un fost student cu care mă împrietenisem. Era un băiat distins, care până avea să fie plasat în învățămînt se angajase acolo ca și mine. - E nemulțumit de tine, mi-a spus, nu-i dai bună ziua... Dă-i și tu bună ziua, nu mai trece așa pe lângă el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu-i mai auzeam, iar la masă nu uitam să mă duc. Eram mic, mă cântărisem odată în gară și văzusem cu uimire cum cu palton cu tot abia aveam cincizeci și șase de kilograme. Când, mai târziu, m-am împrietenit cu Zaharia Stancu și i-am spus că aș vrea să fiu și eu cum i-ar fi plăcut mamei, adică "așa gras, frumos", conjudețeanul meu a râs și mi-a răspuns că să n-am nici o grijă, o să ajung
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cunoscut și să îi privesc fără ochelari de cal; am reușit să nu mă iubesc prea mult, să nu mă urăsc prea mult și să mă văd într-o oglindă mai clară, mult mai justă decât de obicei; m-am împrietenit cu insectele și m-am jucat cu alți colegi jucăuși; ne-am jucat serios și aspru, în curcubee și furtuni, ne-am jucat fără să cunoaștem jocul sau regulile, am încercat să ne cunoaștem pe noi și pe alții și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și schițe." Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în perioada aceea laboratorul era destul de puțin solicitat, am început să mă duc pe-acolo și, treptat, eu și Laura ne-am împrietenit; deși un anumit prag rămânea între noi și ar fi rămas cu siguranță în continuare dacă n-ar fi existat o fotografie pe care Laura o decupase dintr-o revistă și care reprezenta carlinga unui avion cu mii de butoane
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos. Mai e nevoie să vă spun că n-am avut timp să recuperez? În Grecia m-am împrietenit cu un poet bolnav de plămâni care muncea ca hamal în porturi ca să-și strângă bani, să-și tipărească plachetele de versuri. Era un tip ciudat și interesant. Plachetele de versuri le tipărea în câteva sute de exemplare pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drag de unul dintre cei mai buni prieteni, amici pe nume DIACONU ALEXANDRU, care era din comuna Stănița, satul Poienile Oancei, județțul Roman, din același județ cu mine, poate și de aceea ne-am potrivit în caracter și ne-am împrietenit. Deseori în biroul lui pe o sobă de fier făceam într-o gamelă terci cu brânză de oaie, care mi se părea o bunătate și uneori preparam și ceva carne, mâncând până ne pârâiau urechile. În amintirea momentelor din timpul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la medicație. M-a pus să fac un duș, m-a dezinfectat și mi-a dat niște pijamale gri-albăstrii. Pisica stă acum tot timpul cu ea, se potrivesc perfect. O cheamă Sana, de la sanatoriu. E minunat. Am început să mă împrietenesc cu lumea de pe aici. Cred că lucrurile merg înspre bine. Celestin Cheran Mihăiță Are ochii mari, albaștri. Când l-am văzut prima dată, m-am simțit ca la Jude cata de Apoi: ochii divinității care mă sfredelesc. I-am zâmbit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
meserie, încât să poată fi independentă. Și-a urmărit țelurile cu calm și hotărâre. Era imposibil să nu reușească și când a plecat din orășelul ei de pe malul Dunării a știut exact ce vrea, unde merge, cu cine se va împrieteni. I-a spus toate astea de mai multe ori Ioanei Sandi, cu mândria celui care câștigase bătălie după bătălie pentru că era un bun strateg. Pe bărbatu-său îl alesese dintre mai mulți pretendenți nu pentru că era cel mai frumos, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătrîne, fie bolnave de malarie și dizenterie -, iar doar cîțiva dintre copiii eurasiatici vorbeau engleza. Așa Încît Jim Își petrecea timpul În cinematograful În aer liber, plimbîndu-se printre șirurile de scaune. În ciuda durerilor de cap, Încercase, fără succes, să se Împrietenească cu soldații japonezi. Iar În fiecare după-amiază avea loc filmul de umbre al liniei orizontului din Shanghai. Jim urmărea literele hotelului Park estompîndu-se și dispărînd. Deși era flămînd tot timpul, era fericit că se află În centrul de detenție. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui. Mușcase doar puțin, iar miezul dulce era aproape intact. — E bun, o să-ți placă. — Zău, mulțumesc... Devoră repede cel de-al doilea cartof. Gestul doctorului Ransome Îl uimi. Japonezii erau buni cu copiii, iar cei doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu celelalte surate ale tale și să colinzi zările? -O să iu sinceră cu tine și o să-ți spun ce lucru îngrozitor mi s-a întâmplat. Oftă și după o mică pauză începu să-și depene povestea ei. M-am împrietenit cu un șoim și acesta m-a dus în turnul din palatul reginei. Am crezut că îmi este prieten adevărat. Dar n-a fost așa. M-a învațat să fur bijuterii din casele oamenilor. Trebuia să mă strecor pe fereastră
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]