34,839 matches
-
puțin opt sute de metri înălțime. Îl privi încă o dată. Ce concluzie tragi de-aici? Concluzie? repeta. Ce concluzie pot să trag? Cu privire la tipul de insula. Ce fel de insula trebuie să fie? — O insulă de cel puțin opt sute de metri înălțime. — Asta deja spusesem eu! Îl ciocani încă o dată. Ce altceva? Era de-a dreptul dezarmant și, daca nu s-ar fi considerat atât de bărbat și n-ar fi trecut deja prin atâtea vicisitudini, lui Tapú Tetuanúi i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un pescăruș într-o oră, daca nu se grăbește foarte tare... încheie cârmaciul, care asistase și el la lecție. O milă în plus sau în minus. —Și de unde știa că suntem aici? întreba Chimé din Farepíti. Ne-a văzut de la înălțime, răspunse Miti Matái, care apoi adaugă gânditor: Ceea ce înseamnă că acum și Te-Onó ne-au „văzut“ și știu unde suntem. —De ce? Pentru că, dacă sunt niște marinari atât de buni încât să ducă la bun sfârșit călătorii așa de lungi, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm mai nemișcați, cu atat le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui. Nici o măsură de precauție nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu sutele printre recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care să se afle, în același timp, la adăpost de rechini. Asemenea alimente constituiau provizii comode și practice, la care Pahí-Vahínes puteau apela oricând. Înțelegând că oamenii săi se află într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întâmplă ceva suspect pe insulița aceea, pe care aproape ca o aveau la picioarele lor, și dacă vreunul s-ar hotărî să coboare să verifice. Totuși, cei de pe Marara avuseseră suficient timp să se ascundă și nici de la acea înălțime considerabilă n-ar fi reușit nimeni- mai atent la cele petrecute în depărtare decât în apropiere - să-și imagineze că sub acel nisip, între acele stânci și între acele tufișuri cu aspect inofensiv se ascundea un catamaran de aproape treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care Peștele Zburător se menținu la vreo trei mile în larg, căci dulgherul avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal cu o cravată albăstrie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se vede coasta Arabiei Saudite, neregulată, auriu-maronie. Geamurile unui Gulfstream sunt de două-trei ori mai mari decât hublourile mici ale unui avion de linie. Doar uitându-te afară, la soare și la ocean, la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci acasă, oricât de negru ar fi viitorul. Un Gulfstream poate căra destul combustibil pentru a zbura 6750 de mile marine, chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din stânga avem o singură sursă de lumină care dă umbre puternice (1). Acestea sunt atenuate prin includerea luminii de umplere (2), iar subiectul este „detașat” de fundal prin includerea luminii de contur (3). Spre deosebire de lumina principală, care este situată la înălțime, lumina de umplere este situată mai jos. Se pot folosi proiectoare de putere mai mică, la care se atașează lentile Fresnel, ce permit realizarea unui spot luminos de dimensiuni variabile. Pentru detașarea subiectului de fundal se folosesc celelalte două lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de atât și pace. Îngrozitoare umilință, mai ales pentru Luana, care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna o punea în cea mai mare dificultate. Dacă pe pământ considera că tot mai realizează câte ceva, la înălțime era complet neajutorată. Nu se temea să meargă pe pârtia îngustă de lemn, dar să "danseze" grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Oliviu era cel mai tânăr dintre cei doi. Se făcuse un tip robust, plinuț, roșu în obraji și cu ochi iscoditori. Plin de vervă și energie, se foia tot timpul și vorbea mult, spre exasperarea mamei sale. Renar depășea, ca înălțime, pe fratele său, era suplu și blajin, știa întotdeauna cât și ce să spună, politicos și deosebit de inteligent, se vedea că familia e mândră de el. Mătușa Vera se topea de dragul lui pentru că reprezenta întruchiparea aspirațiilor ei de viitor. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dansul următor. Se învârtiră unul pe lângă altul până când, în sfârșit, dădu Domnul și reîncepu muzica. Ștefan era fin și educat, vorbea simplu, fără fasoane și-avea o privire caldă, de copil, care pe Luana o cuceri imediat. În ciuda diferenței de înălțime, făceau un cuplu din cel mai reușit. Buclele blonde ale fetei aruncau reflexe în părul lui negru, în timp ce ochii lor mari se analizau hoțește. S-au întâlnit de câteva ori până la sfârșitul școlii, când el a dat examenul de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din nou la teza Încuiată Împreună cu pașaportul ei jos, În birou. De o grămadă de vreme nu se mai uitase nici la ea, nici la pașaport. Nu mai am familie În Sumatra, iar olandeza mea n-a fost nicicând la Înălțime. Margaret s-a ridicat și s-a apucat să facă la repezeală ordine pe birou. — Îmi pare rău, n-ar fi trebuit să spun asta. Nu-mi dau seama de ce sunt atât de morocănoasă În ultimul timp. Totul mă nemulțumește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că Înaintea lui e o dărâmătură de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un strat gros de pudră, cum făceau celelalte. De mult nu te-am mai văzut, a zis ea aprinzând o Winston. Pe unde-ai umblat? Pe ici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un paratrăsnet. — Vino să arunci un ochi Înăuntru, i-a spus Bill luând-o de mână. O să fii mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente, i-a explicat Bill. Fiecare nivel avea șaptesprezece metri Înălțime, „ziua independenței, azi, șaptișpe august, te-ai prins?“, era luminos și spațios, făcut din beton polisat cu curbe și unghiuri. Oriunde ar fi privit, erau machete frumoase, autorute, căi ferate, canale navigabile, baraje hidroelectrice, planuri de iri gare, spitale, uzine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Independenței. Au mai trecut câțiva ani până când a fost invitată prima oară la Palat - fusese o recepție oficială oferită educatorilor și profesorilor americani, deși pretextul o interesase prea puțin - și găsise cu mare bucurie că și acea ocazie fusese la Înălțimea celorlalte. Își amintea că se simțise ca la ea acasă, flatată de privirile invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană cu persoane din guvern, ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bloca fără să lămurească toate aspectele. Carmina nu înțelegea ce se întâmplase cu el, se plictisise, medita la ceva anume în toate acele ore de absență? Parcă intrase într-o eclipsă, zâmbea amuzat, le filtra pe cele trei femei de la înălțimea biroului, le trecea prin raza albăstrie a ochilor clipind pasiv. Dacă Nina ar fi încetat să vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să te ridici, să mormăi o scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru ani, dar amândouă, singure aici cât e ziulica de mare, ne ținem de urât una alteia. Discut cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va veni o zi când fata aia, Carmina, va înțelege că fusese trasă pe sfoară și-i va trânti în față adevărul. Oh, murmură Sidonia, dacă o fi să vină ziua aia, Carmina cel puțin n-o să pice de la mari înălțimi, ea este mult mai echilibrată decât am fost eu cândva, cred că a avut puterea să treacă dincolo de învelișul ei protector și nu și-a făurit prea mari iluzii. Aproape îi părea rău că-i oferă fetei un fruct înșelător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
petreceau lucruri grave, altele mărunte, se năștea, se murea, din lectură se degaja o mare înțelepciune în felul de a privi viața, o împăcare cu sine, se simțea că autorul avea o viață întreagă înaintea sa și contempla totul de la înălțimea oferită de rațiune. Jos lângă bordură observă o mașină. Înăuntru un bărbat, i se vedeau doar brațele și trupul până la genunchi. Studia un dosar cu coperta din vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
domeniu, cu blugii Ralph Lauren băgați în cizmele de cowboy cu tocuri înalte. Țocurile îi prind bine la gambele lui un pic prea scurte. Pentru el statura reprezintă un subiect delicat. «Orice-ar fi, nu-l întreba pe Șam ce înălțime area, mi-a spus un prieten de-al lui. «Sau despre meșă.Ă Până atunci n-am știut că poartă mesa.“ Halal prieten! se înfurie Eleanor, după care adaugă: Tu i-ai spus? — Bineînțeles că nu, riposta Adrian. Ia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un sacou larg, de piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Eleanor. Ea îi oferi lui Șam o ceașcă de cafea. — Doar începutul. — Ei bine, nici restul nu-i mai grozav, zise Șam. Ce părere ai despre toată chestia asta? — Mă simt de parcă s-ar fi căcat pe mine de la mare înălțime o pasare de pradă stricată la burtă, răspunse Șam. Adrian zâmbi. — Sună binișor. Acum ți-a venit? — E un citat, recunoscu Șam. Nu zău? se miră Adrian. De unde? — Din penultimul meu serial. — Șam, îl dojeni Eleanor, ce ți-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
limpede de vară. Cu toate că ziua era la începutul ei, soarele ardea cu putere vestind o zi caniculară. Astrul zilei se ridicase destul de sus reflectând pe albastrul nedefinit al adâncurilor discul său enorm de lumină copleșitoare. Din adâncul văilor și de pe înălțimea întunecată a codrilor, aburi lăptoși și sclipitori se ridicau în unde leneșe, apoi se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea milenară a râului în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]