29,704 matches
-
în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini și din picioare și când nu era atât de multă apă și parcă nici nu era așa de neagră, ca smoala, era pare-mi-se ca noroiul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în jos capul care se zbate să ajungă sus. Și mă sufoc și cred că țip, dar nu țip, pentru că am gura închisă sau am avut-o închisă mai demult, când încă dădeam din mâini și din picioare și când nu era atât de multă apă și parcă nici nu era așa de neagră, ca smoala, era pare-mi-se ca noroiul sau ca pământul galben, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puțin din poveste și am să-l caut pe Matei. Noi, frații Florian, avem de lămurit niște chestii: chestia 1 - mamă, ce nasoale sunt mâncărimile pe dinăuntru! chestia 2 - mi-e milă de războinicii ăia căzuți în luptele din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte“ și „un deal ca o cută de pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
târziu, împleticit, greoi, totul intrase în părăsire, oamenii dispăruseră sau poate că nici nu existaseră vreodată, Constantinescu, Florea, Naghy, Hâncu, în cutia de scrisori zăceau mii de plicuri, încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În care o țeavă mare și neagră ieșea din perete. Aceasta se insinua de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan. Țeava intra În perete, după care o cotea și pornea drept În sus. Deși era o țeavă foarte groasă, nu umplea perfect gaura care fusese făcută pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
foarte tînăr, abia absolvisem cărțile clasice ale copilăriei și posedam doar o cunoaștere superficială a lumii - m-am văzut prima dată Într-o oglindă. Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
noaptea aia din prăvălie, cînd Norman a plîns și eu am plutit deasupră-i, aproape plîngînd, a fost punctul culminant al relației noastre, clipa noastră de maximă apropiere. Din intimitate extremă se naște suprema alienare. Era sîmbătă noaptea. Prăvălia era Întotdeauna Închisă duminica, așa că a doua zi nu l-am văzut deloc pe Norman. Duminică noaptea m-am Întors de la Rialto cu o senzație de greață. De la crenvurștul consumat, probabil. Se mai Întîmplase și altă dată, și nu eram Îngrijorat. Și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Stanley. Am dat nume lucrurilor și m-am uitat la Jerry. Ziua am urmărit absolut tot ce făcea, iar noaptea i-am ascultat respirația. Împăturise În așa fel prosopul Încît deasupra scria VELT și, cînd stăteam culcat, cu un ochi Închis și celălalt lipit de prosop și mă uitam peste movilele din material pufos, vedeam cum se Întinde În fața mea o savană uriașă, de la T-ul uriaș din fundal, ca un baobab impozant și golaș, pînă la micul v din depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tînăr În adevăratul sens al cuvîntului, și care cred că era fratele lui Jerry, fiindcă și el avea căpățîna mare, și l-am numit Fiul mai tînăr. Tatăl avea o figură extrem de distinsă, era Îmbrăcat Într-un costum de culoare Închisă și cravată, și avea o gură cu buze subțiri ce nu se deschideau prea des sau prea larg și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva cuvinte, se Închideau iute la loc asemeni unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ea s-a lăsat spre spate, pe pat. RÎdea, Încă ținîndu-mă strîns. Îi simțeam pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd am ridicat privirea, am văzut că avea ochii Închiși. M-am extras din strînsoarea ei și m-am furișat spre chipul ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și ea drumul. Asta nu mai e glumă, aprindeți lumina! auzi el vocea lui Hilfe. Lumina, aprinsă pe neașteptate, Îl orbi pe Rowe. Toți ceilalți, ținîndu-se de mîini, se uitau la el: rupsese cercul magic! Numai doamna Bellairs, cu ochii Închiși și cu capul plecat, răsuflînd adînc, părea să nu fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În orice direcție. La primul colț găsiră un taxi, În care anticarul se urcă, lungindu-se pe banchetă cu un suspin de ușurare: — Bucură-te de lucrurile pe care le plătești, asta mi-e deviza! Dar În taxiul acela ermetic Închis, numai el era În stare să se bucure de confortul aparent; mirosul dinților lui stricați era foarte puternic. Ca să-și ascundă scîrba, Rowe Începu să vorbească: — Vă ocupați și dumneavoastră de grădinărit? — Nu chiar de grădinărit, răspunse anticarul, privind mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șopti ea, cu mirare parcă. Urcînd spre odaia lui, Digby mai simțea Încă mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou pentru el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
idolul. Doctorul fusese prea sigur pe Johns: nu-și dădea seama că pe docilitate te poți bizui mai puțin decît pe teamă; un om preferă adesea să-și ucidă idolul decît să-l dea pe mîna poliției. Apăsînd, cu ochii Închiși, pe trăgaciul revolverului care aparținuse cîndva lui Davis și care zăcuse luni de zile Într-un sertar, Johns n-avusese senzația că-și distruge idolul, ci, dimpotrivă, că-l scutește de umilințele unui interminabil proces, de brutalitatea procurorului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că te voi găsi? — Poliția n-a fost Încă desființată. Acum, ne țin sub supraveghere biroul. Rowe intră după ea. Nu așa Își imaginase el atunci - sub vraja ciudatei sale aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau aproape unul de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii aceia. — Ți-am aflat adresa după numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne semn mie și lui Helen Remington. Cercetă vizitatorii cu o privire cumva ofensivă. Din nou, mi se păru a fi un ciudat amestec de obsesii personale, închis complet în propriu-i univers înfricoșat, și totuși, în același timp, deschis la toate felurile de experiențe din lumea exterioară. Își croi drum printre vizitatori. În mâna dreaptă ținea o legătură de pliante publicitare și fluturașe ale L.C.R. Când Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă a anului ne aflam. Schimbările de lumină de pe retina mea amestecau fără veste anotimpurile. Într-o dimineață, când Catherine mă lăsase singur pentru a merge la ultimele ei lecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
supremă și de aceea consider că sensul vieții nu este legat nici de plăcere, nici de valorile materiale, ci este unul mai înalt: mântuirea sufletului. Drumul acesta nu este ușor (cere muncă, jertfă de sine), dar nu este un drum închis. Credința deschide o fereastră către o viață viitoare, veșnică. Marii oameni de cultură, inclusiv unii filosofi, dar nu numai ei, au ajuns la aceeași concluzie. Am putea identifica unele din principalele caracteristici ale omului contemporan: stresul său în continuă creștere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
azi refuză să-și mai aducă aminte de suferințele lor. Oameni care formau prima linie de intelectuali în cultură, artă, știință, filosofie, medicină etc., dacă nu se închinau noilor stăpâni și nu le făceau jocul, erau urmăriți, vânați, arestați, condamnați, închiși, supuși tuturor injuriilor și loviturilor, tuturor umilințelor și înjosirilor posibile. Prin izolarea de lume, de fapte, de evenimente și de orice formă a civilizației umane, se urmărea doar îndobitocirea omului. Împotriva noastră se exercitau constrângeri inumane, foame, bătaie, izolări în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
parte, s-a detașat puternic de masa populației «nomenclatura», alcătuită din cadrele de partid; aceasta și-a creat privilegii pe care vechea clasă politică (din perioada interbelică) nici nu și le putea imagina: vile, mașini, policlinici, spitale, magazine «cu circuit închis», deplasări în străinătate («pentru odihnă și tratament») etc. - toate pe cheltuiala statului (adică a «poporului muncitor»); cu cât privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu atât propaganda despre «deplina egalitate în drepturi», despre «sacrificiile pe care trebuia să le facem cu toții
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din soldați. Iar viața soldaților presupune nesfârșite campanii, lupte, fronturi și dușmani. Limbajul comunist este un limbaj militar. Dintre toate instinctele umane, comunismul îl satisface doar pe acela de dominație, de putere. Societatea comunistă a fost fără îndoială o societate închisă, rigidă și conservatoare. Avea propriile reguli stabilite de liderul partidului. Orice abatere era pedepsită aspru. Prin urmare putem afirma că valorile după care se conducea această societate (exprimând în fond valorile liderului comunist), nu erau nici comuniste (în esența lor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care ei nu puteau să distingă decât anarhie politică, decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
supuși fiind, în fapt, la un regim de exterminare. În închisori și lagăre s-au petrecut cruzimi de neimaginat: la Pitești și Gherla, în cadrul așa-numitei «reeducări» prin deținuți (propusă de Eugen Țurcanu, legionar devenit comunist și apoi arestat), cei închiși erau torturați cu sadism, fiind apoi obligați să și tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul unor autocritici publice - părinții sau, dacă erau credincioși, cele sfinte. Torționarii sadici au găsit în închisori și lagăre câmpul de manifestare a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
contradicția dintre ideologia oficială și religie în cazul comunismului, declarat materialist, ateu, decis să înlăture din mintea oamenilor „opiumul pentru popor”, cum erau considerate credințele religioase. În viziunea sociologului Dan Ioan Dascălu, personalitatea totalitară a omului aflat într-o societate închisă (totalitară) sau a individului obligat „să se conformeze unui sistem normativ unic, emanat de la deținătorii puterii politice” trebuie privită „mai degrabă ca un produs al totalitarismului decât ca pe o premisă a lui”: Aderăm la ideea că regimurile politice pot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]