KorAP: Find »[drukola/base=încrunta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...91 >

2,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

s-o văd! — Lorna e moartă de multă vreme. E... Nu vreți s-o vedeți, doamnă Henderson. Vă rog să mă credeți. Vreți să vă amintiți de ea cum era. În picioare În mijlocul camerei de zi, doamna Henderson se uita Încruntată În jos, la inspectorul Insch și la capul lui chel. — Când ați găsit-o? Când ați găsit-o pe Lorna? — Ieri. — O, Doamne... Se lovi cu plama peste gură. — El e, nu? Omul din ziare! A omorât-o și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
furios. La recepție, Gary cel Mare se instala pentru alt schimb de noapte. Zâmbi și-i făcu semn lui Logan să se apropie. — Salut, Lazăre, mă bucur să văd că ai parte de recunoașterea pe care-o meriți! Logan se Încruntă, iar Gary scoase ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În costume albastre de cauciuc, căutând cu mâinile printr-un morman de carcase de animale neclare În imagine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
renunțat la un post la The Sun ca să vin În văgăuna asta? Dar vorbi mai Încet, ca să nu-l audă nimeni că zice despre Aberdeen că ar fi o văgăună. — Drogurile. Drogurile și curvele. Logan ridică din sprâncene. Miller se Încruntă. — Nu eu, ticălos mic. Scriam un articol despre cocaina care venea la Glasgow dinspre Edinburgh. Făceau trafic tocmai din Europa de Est, o aduceau În fetițe. Știi tu, șmecheria cu punga de plastic bagată-n pizdă. Dacă faci asta cât sunt pe stop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o mlaștină imensă. Cele două plase stăteau pe masă. — Ne uităm Înăuntru, domnule Nicholson? Logan le deschise și fu surprins să vadă un pachet de șuncă și o conservă de fasole. Cealaltă era cu cartofi prăjiți și biscuiți de ciocolată. Încruntându-se, le puse pe masă. Ciocolată și cartofi, fasole și șuncă... Și chiar la fund, două plicuri groase de carton. Expresia Încruntată a lui Logan se transformă Într-un zâmbet. — Ce-avem aici? Nu le-am mai văzut În viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
că e OK să comită atacuri? Rușinați, privitorii În uniforme se risipiră, lăsându-i doar pe Logan pe Insch și pe sergentul de pază În fața ușii vopsite În albastru. Sergentul mâzgălea un nume pe tabla de lângă ușă, iar Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu-și dădea seama de unde. — Te superi dacă-i facem băiatului tău o vizită? Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Insch strânse din umeri și mestecă. Nu prea mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de poze cu copilași. Cine știe, poate au ei un soi de afacere de-a lor, pedofilii. Se Încruntă. Ar fi grozav, nu? O grămadă de ticăloși din ăștia bolnavi afară. Numai că nici unul dintre copiii din pozele lui Nicholson nu e dezbrăcat. Nimic jegos. Insch ridică o sprânceană. — Ce, crezi că-s doar artistice? — Nu. Știi la ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ochi avea cercuri negre. Dacă aveau noroc, pungile acealea aveau să se transforme Într-o frumusețe de ochi vineți. Servieta Îi era așezată În mijlocul mesei, În fața lui, iar el bătea impacientat darabana cu degetele pe suprafața de piele, uitându-se Încruntat la Insch și la Logan când aceștia intrară. — Domnul „Far-Quar-Son“, spuse inspectorul. Ce mă bucur să vă văd din nou pe picioare. Sandy Șarpele se uită chiorâș la el. — I-ați dat drumul, zise el pe un ton jos, amenințător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
trâtit drept În masă, ceea ce făcu servieta să sară. — A, nu e chiar așa rău, domnule Far-Quar-Son. De fapt, vă dă un aer dur, masculin. Nu-i așa, sergent? Logan Își păstră fața neschimbată și spuse că da. Sandy se Încruntă, dar nu-și putea da seama dacă fac sau nu mișto. — Serios? zise În cele din urmă. Da, zise Insch cu o față glumeață. Cineva ar fi trebuit să vă spargă nasul de multă vreme. Încruntarea avocatului se transformă Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
eu, se gândi Logan. — Și cu chestia cum a rămas? Îl Întrebă. — Cum? — Chestia lucioasă pe care-ai găsit-o pe cadavru. Ce era? Unde e? — Folie de aluminiu. Era doar o bucățică de folie. De aluminiu. Insch se uită Încruntat la el. — Vreau numele tuturor amărâților pe care i-ai jefuit. Vreau prada. Pe toată! Se uită la teancul de fotografii În plicul lor de plastic transparent. Și vreau și numele agenților de paruri pentru care faci poze. Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
râse ca dintr-un canal de scurgere, legănându-se Înainte și-napoi, În timp ce scrumul din țigară i se scutura În fața ofițerului care se dăduse la o parte. — Poate luni. De neprețuit. Aruncă o privire mesei acoperite cu sticle și se-ncruntă. Băutură! Îi spuse, scoțând un vechi portofel de piele dintr-un buzunar interior și Înmânându-l polițistului plin de scrum. Agent, vreau să mai iei un rând. Lumea moare de sete pe-aici! Da, doamnă! — Whisky pentru toată lumea! Doamna inspector

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
smulgă capul dacă facem așa. — Deci, recunoști că n-a făcut nimic rău? Era ceva superior În felul În care Turner spuse asta, de parcă erau iar În clasă, iar inspectorul Insch tocmai fusese prins În spatele adăpostului pentru biciclete. Inspectorul se Încruntă. — Ascultă, drăguță, eu pun Întrebările aici, nu tu, da? Își scotoci buzunarele după ceva dulce, apoi scoase mâinile goale. Dat fiind că e liber Cleaver, cei mari, cei buni și cei proști din comunitate sunt cu ochii În patru după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
rece, cu pistruii aproape imposibil de văzut pe pielea lucioasă, alb-albăstruie. Tricoul băiețelului era ridicat, acoperindu-i fața și brațele, lăsând expusă pielea cea palidă a spatelui și stomacului. Nu mai purta nimic altceva. — Bietul de tine, mititelule... Logan se Încruntă, privind la trupul gol al copilului, incapabil să se apropie mai mult pentru a nu contamina scena crimei. Peter Lumley nu era ca băiețelul pe care Îl găsiseră În șanț. Peter Lumley era Încă intact din punct de vedere anatomic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fi luat-o la fugă dacă n-ar fi apărut tipii ăștia și i-ar fi prins. Logan Își mută atenția de la copii la cei doi agenți În uniformă. — O patrulă În trecere? În mijlocul parcului Seaton? Pe vremea asta? Se Încruntă. Nu ți se pare cam deplasat? Logan ridică din nou din umeri. Asta e povestea lor și rămân la ea. — Hmmmm... Agenții se foiră jenați sub privirea lui Insch. — Crezi c-a văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Conținea un raport legist, din care fuseseră scoase toate cuvintele ușor de Înțeles și Înlocuite cu o jumătate de tonă de elemente indescifrabile de jargon. Celălalt lucru era o dantură prinsă În rășină. Logan scoase dinții din suport și se Încruntă. Cineva probabil o dăduse În bară. Trebuia să fie un mulaj după urmele de dinți de pe trupul lui Geordie. Trebuiau să se potrivească acelora ai lui Collin McLeod. Singura șansă ca aceștia să i se potrivească lui Colim McLeod era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tu ne povestești de Simon și Colin McLeod și metodele lor de colectare a datoriilor, iar eu mă asigur că ești Închis undeva unde Malkie nu poate ajunge la tine. La partea asta, Doug Începu realmente să râdă. Logan se Încruntă. — Ce-i? — N-ai... cuvântul fu Întrerupt de un acces de tuse, un șuier uscat ce-l scutură pe bătrân. N-ai... Un alt acces de tuse, de data asta mai puternic, care-și croia Încet drum prin piept. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
al robotului telefonic clipea. Preț de o clipă, Logan se gândi că trebuie să fie agenta Jackie Watson, dar când apăsă pe butonul Play, vocea lui Miller ieși din difuzor. Auzise că Hoitarul fusese Înjunghiat și voia o relatare exclusivă. Încruntându-se, Logan apăsă pe DELETE și se băgă În pat. Ziua de miercuri Începu așa cum avea să continuie. Proapăt ieșit de la duș, Logan fu prea lent pentru a răspunde Înainte să se declanșeze robotul. Un alt telefon de la Miller, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bolnav? Amenințarea din vocea lui Insch nu era prea bine camuflată. Obrajii cei dolofani se coloraseră, iar ochii Îi sclipeau ca diamantele negre. — Eu n-am avut nici un amestec. El a fost de de vină! Mereu era el... Insch se Încruntă, dar nu mai spuse nimic. — Nu vorbea engleză, așa că a-nvățat-o el să zică niște chestii. Știți voi, Își Îngropă el capul În mâinile care-i tremurau, mizerii. Nu știa ce-nseamnă. Așa că ai abuzat-o. Ai Învățat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se ocupa acum de consolă. Sorbea dintr-o sticlă de Lucozade, cu capul Îngropat Într-un exemplar al ziarului de dimineață. „SUSPECTUL DE UCIDEREA COPILAȘILOR ÎNJUNGHIAT MORTAL!“ era Întins pe prima pagină. Când Logan Îl atenționă că erau acolo, se Încruntă și flutură cu mâna spre un teanc de casete video cu etichete. Așezându-se la o consolă unde puteau viziona casetele, Logan și Watson se aventurară printre Înregistrări. Echipa de căutare care fusese acolo Înaintea lor le ușurase mult treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cană de ceai Înainte să se-ntoarcă la postul lui din fața ușii Hoitarului. Zece treizeci... Logan se plictisea. N-aveau să găsească nimic pe casete. Și atunci reveni În cadru sora Henderson, cu ochiul vânăt mult mai vizibil. Logan se-ncruntă și opri banda. — Ce-i? Watson se chiorî la imagine. — Nu observi ceva neobișuit? Agenta Watson admise că nu observa nimic, așa că Logan ciocăni ecranul chiar deasupra asistentei Henderson, care Încă mai avea În spate sacul cu lucruri personale. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
peste afurisitul lui de laptop. Fără să ajungă la vreun rezultat. Era greu de crezut că era abia miercuri. Revenise la serviciu deja de unsprezece zile. Unsprezece zile fără vreo pauză. Se alesese praful de directiva privind orele de muncă. Încruntându-se, Își frecă rădăcina nasului, Încercând să oprească durerea din ce În ce mai puternică. Când deschise din nou ochii, privea la alt nume cunoscut: Martin Strichen, Howesbank Avenue, numărul 25. Omul care putea secera nenorociți de avocați alunecoși dintr-o singură lovitură. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o pusese pe umăr, ridicase geanta cea mare de bagaje și se năpustise afară pe ușa din spate.Veneau după el. Un zăvor mare ținea Închisă ușa cabanei, lângă un semn pe care scria „ATENȚIE: PERICOL DE PRĂBUȘIRE. ACCESUL INTERZIS“. Încruntându-se, făcu un pas Înapoi și pocni ușa cu piciorul, lângă Încuietoare. Ușa cea veche pocni, trosnind la atacul lui, dar zăvorul rămase la locul său. O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-i-l la spate. Un cot uriaș și osos ieși În afară, nimerindu-l pe Logan exact sub coaste, trimițându-i durerea să-i sfâșie stomacul cicatrizat. Șuierând agonic, se prăvăli la podea. Strichen se Împletici pe mijlocul podelei cabanei. Încruntându-se, Își șterse sângele de pe față. Apoi, dintr-o mișcare, Îl apucă pe Jamie McCreath cu o mână de partea din față a costumului său pentru zăpadă, valiza cu cealaltă și fugi afară În zăpadă. Logan se trase În genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Standardele Profesionale, inspectorul Napier cel cu păr de culoarea ghimbirului și față acră ar da-o afară din clădire În șuturi cât ai zice „comportamente inadecvate deosebit de grave“. Măcar asta l-ar lua pe Napier de pe capul lui. Logan privi Încruntat spre casa Strichen. Ar fi distrusă. Nici o secție de poliție din țară nu s-ar atinge de Isobel nici moartă. De neangajat. Cum zisese Miller? Îi trebuia doar cineva căruia să-i povestească despre ziua pe care-o avusese.... Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

ale alcovurilor interzise, subțiidu-și tenul și sângele În acei pași numărați ai unui ritual subtil preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele exemplare rare, pe care natura le iscă prin Încrucișări neprevăzute; avea fruntea Înaltă, abstractă; când se Încrunta, făcea cute urâte și clipea des din genele negre și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

altuia măcar cu „camarade”. Cel puțin cât suntem față în față. - Nu am vrut să te jignesc. Doar că ești o femeie frumoasă. Iar eu sunt bărbat. Vezi legătura? Deci... - Deci..., mai spuse ea și se depărtă. Păși în fața ei, încruntându-se ușor. - Așteaptă. Nu cred că m-ai înțeles. Hai să bem o cafea împreună. Chiar cred că m-ai plăcea dacă m-ai cunoaște. - Nu te baza pe asta, râse unul din colegi. „Masculul feroce” se întoarse către camaradul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]