8,189 matches
-
cum numai Dumnezeu știe Își chema perechea, o mică puicuță, Și dragoastea lor a fost o frumoasă poezie. Am ochit cu arma gândului încărcată Cu multe metafore, așa ca o toană, cocoșul , cu bucuria vânătorului, Dar țeava armei s-a îndoit ca o macaroană. De atunci nu mai vânez nici măcar cu gândul De teamă că-n poezie mi se frânge rândul. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Gândul vânător / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15
GÂNDUL VÂNĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361312_a_362641]
-
schimbare a vieții. De aceea, adesea, Taina Maslului este precedată de Taina Pocăinței și este urmată de împărtășirea cu Sfintele Taine. Al treilea aspect important al Tainei Sfântului Maslu subliniat de Epistola Sfântului Apostol Iacov constă în precizarea scopului său îndoit în formă, dar unic în esență: vindecarea trupească și sufletească, adică a omului ca întreg. Părintele Stăniloae afirmă, de exemplu, că Taina Sfântului Maslu nu este îndreptată exclusiv spre vindecarea trupească, ci și spre ștergerea acelor păcate de care nu
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
unei toamne târzii și arși de biciul brumei timpurii. mă îmbăt artistic doar gustându-te într-o combinație probabil ilegală de dragoste, de toamnă și scrâșnet de dinți adânc înfipți și de taine și crude dorinți parol... nu m-am îndoit nici o secundă că am să devin dependența de drogul care ești tu,draga domn când mă supradozez cu tine, când mă tulburi amarnic între somn și nesomn îmi spui că trupul meu îți luminează noaptea adâncă, noaptea neliniștita și pustie
DEPENDENTA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361506_a_362835]
-
care îndeamnă la răbdare. - Întoarce-te acasă! Ereț Israel are nevoie de bărbați adevărați ca tine! De minți luminate, de soldați curajoși, de investiții, de propășire... - Din păcate, rabbi, eu nu mă mai socotesc un bărbat adevărat. Chiar m-am îndoit că aș putea fi vreodată până când nu s-a născut fiul meu, Hayim Jakob, în ceas binecuvântat de Sfântul, slăvit fie-I numele! Și tocmai atunci, lumea mea, principiile ei, acel eșafodaj pe care un soț fidel și un părinte
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
-l liniștească. Se pare că nu ești foarte grav rănit. Te rugăm să ne prezinți actele. Bărbatul păli și mai tare: - Nu le am la mine. Mă numesc Arion Petrache. Sunt om de afaceri. Vă poate confirma prietena mea. - Mă îndoiesc, zise polițistul. La recepție te-ai înregistrat cu numele Eduard Prodea. Adela făcu ochii mari. Nu auzise niciodată acest nume. - Eu zic să insiști, totuși. Dacă nu, o vom face noi! E imposibil să călătorești fără acte, mai ales că
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Nu știi niciodată dacă vine... Citește-mă acum până-i lumină Să vezi cum ard în dorul tău întreg, Târziul dinspre lume ce-o să vină Nici eu de-o vreme nu-l mai înțeleg. De adevărul crud să nu te îndoi, Nu e de azi blestemul din cuvânt-, Nu avem timp de cei de lângă noi, Îi prețuim atunci când nu mai sunt... Referință Bibliografică: Nu avem timp... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 922, Anul III, 10 iulie 2013
NU AVEM TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363906_a_365235]
-
atât ar fi de trist, ca cealaltă să ajungă a depinde de la întâmplare și de la buna voință a celei dintâi, atunci când este vorba de nutrimentul de toate zilele și de împăcarea acestor două clase din societatea noastră. Noi nu ne îndoim că cu ocaziunea regulării cestiunei se va determina proprietatea cu toată ceruta dreptate și exactitate, ca fiecare să știe cât este de întins și valabil dreptul său; fiindcă numai așa vom putea deveni proprietari de pământ absoluți, numai așa vom
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
ton cald, moale, studiind-l atentă: - A-nceput să treacă, nu? Copilul schițează un surâs nehotărât încă: îl mai doare, chiar dacă nu atât de tare la început. În clipa aceasta, gândul i se deplasează de la căzătură la mamă; nu se îndoiește că urmează muștruluiala adecvată situației. Ca să scape, adică spre a-i abate mamei atenția de la pozna sa, o ia pe femeia necunoscută de mână. - Ți-am zis să nu alergi!, îl admonestează mama, cu asprime. Observând chipul plin de înțelegere
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Unde este tatăl copilului? Au divorțat? I-a părăsit? O fi lucrând în străinătate? Băiețelul l-a pomenit cu drag pe tati al lui!... Zicea că el i-a ales numele Alin. Desigur, cu gândul la ea - Alina nu se îndoiește de asta!... I-ar pune un milion de întrebări femeii din fața sa, însă n-are niciun mijloc să facă asta. Mama și-a luat băiețelul de mână și pare gata să-și continue drumul. Din disperare, găsește soluția salvatoare: - Îmi
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Îți mulțumesc acum că m-ai iubit! Au fost momente când credeam că m-ai părăsit, Dar azi, îți cer iertare plângând Că ieri, m-am îndoit de tine în al meu gând. Eu te iubesc atât de mult, eu te ador! Fără tine îmi va fi teamă să mor; Când îmi șoptești, simt că mă dorești, Am nevoie de tine, spune-mi că mă iubești! Te
IUBIRE ÎŢI MULŢUMESC! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364007_a_365336]
-
-ntreabă mereu, ce am făcut greșit Cum de-am ajuns aici cu dureri și obosit? Otrava durerii îmi copleșește trupul cu lacrimi amare. Simt Viața, cum mă părăsește irosindu-se în destrămare.. In rochia-nserată văd cu tristețe, lumina ce se-ndoaie Inima plânge, simțind a vieții slabe bătaie. Nu vreau sä plec...mai am atâtea vise de realizat. N-am dat importanță semnelor... le-am bagatelizat. Voi mai avea destul Răgaz într-a timpului risipă? Aud fiecare secundă cum bate a
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări speriate vâslesc spre înălțimi aurite de lună. Nucul bătrân din grădină își scutură căruntele plete Nucile în cămăși zdrențuite cad învelite-n regrete. Privirea târzie a pădurii țese zâmbete policrome Din via despuiată
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
participă la identitatea socială a persoanei. Există o piele aristocratică și una plebee, o piele tânără și o altă bătrână, o piele feminină și o alta masculină, toate acestea într-o gamă enormă de varietăți. Într-un tablou întitulat Cupidon îndoindu-și arcul, c. 1533-1534, Parmigianino înfățișează un adolescent ce-și întoarce capul ca și cum ar fi conștient de tulburarea sexuală pe care o provocă în muritori. Este un amestec bine surprins, de îndrăzneală și de obrăznicie, în acea expresie care pare
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
să o facă, chiar el. Era șocat de gravitatea rănilor ce mutilau sufletul fiicei lui și nu o putea încredința niciunul alt specialist. Va trebui să fie însă, o terapie mascată, pe care Lea să nu o perceapă, altfel se îndoia că o va accepta. Știa el cum să-și salveze copilul din ghearele implacabile și viclene ale depresiei! Ajunși acasă, Liviu îi sfătui pe Cristian și Maria să nu pună nici un fel de întrebări Leei și să nu facă nici
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful brazilor se-ndoaie, Tot văzduhul e-o văpaie. Prundu-n aur strălucește, Vântu-n soare răsucește Firele galben, mărunte, Smulse din adânc, din munte. Și această bogăție Dau culoarea aurie Undelor în zi de vară Când e cald și bine-afară, De i-am pus nume
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
totalitate Efectului Doppler, ci și Indexului de Refracție și Gradientului Mediului (care sunt determinate de compoziția mediului: adică de elementele sale fizice, câmpurile sale, densitatea, heterogenitatea, proprietățile mediului, etc.); și spațiul nu este curbat iar lumină lângă corpuri cosmice se îndoaie nu doar din cauza gravitații precum se menționează în Teoria Generală a Relativității, ci din cauza capacității lenticulare a mediului. Pentru a face distincție între „ceas" și „timp" autorul a propus un prim experiment cu diferite tipuri de ceasuri GPS (privind materialul
60 de ADRIANA ELENA RĂDUCAN în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363280_a_364609]
-
și-ai să te duci acasă!> Când era timpul urât, când bătea vântul și ploua se ducea la fereastră și se uita pe geam la zbaterea naturii. îi plăceau zvârcolirile naturii, vântul și ploaia, furtunile și grindina, încordările naturii când îndoia vântul vârfurile plopilor din fața lui. Atunci privea și se închina. Atât. Și era mut. Și rar zicea: Plopule, plopule,/ De te-ndoi și te dezdoi,/ Parc-am fi noi amândoi/ În bătaia vântului/ Roși de dorul gândului... Trei luni cică
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
pe geam la zbaterea naturii. îi plăceau zvârcolirile naturii, vântul și ploaia, furtunile și grindina, încordările naturii când îndoia vântul vârfurile plopilor din fața lui. Atunci privea și se închina. Atât. Și era mut. Și rar zicea: Plopule, plopule,/ De te-ndoi și te dezdoi,/ Parc-am fi noi amândoi/ În bătaia vântului/ Roși de dorul gândului... Trei luni cică ar fi stat el în spital după care a ieșit cu foaie de tratament sever la domiciliu. Al doilea an a dat
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
m., care pur și simplu de-servește călătorii de pe acest traseu. Cu sau fără muzică la bord. Te pornești ca orice țăran ce se respectă dis-de-dimineață, să zicem la 5,45, din sat, dar nu poți fi niciodată sigur (Mă îndoiesc, deci autobuzul nu există!) când și unde vei ajunge ! Pentru că : ori se strică autobuzul, ori vremea, ori-Doamne ferește!-șoferul! Să le luăm pe rând ! TRAP-SA are sub oblăduire ruta menționată.Dus și întors. Adică invers,dar invers de tot
CÂTE-UN HOP-HOP-HOP,PÂNĂ N-OM MAI FI DELOC! de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363354_a_364683]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > MAGDALENA BRĂTESCU - COPACUL Autor: Magdalena Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Era o căsuță dărăpănată în care mă îndoiam că locuiește cineva. În schimb, livada ei de citrice și măslini trăia, înflorea și purta rod după cum le e sortit pomilor de oriunde s-ar afla, ocrotiți sau uitați de Dumnezeu și de mâna omului. Casele din care copiii pleacă
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viață". „La traci există următoarea rînduială: își vînd copiii pentru a fi duși peste hotare". (cartea a V-a). Orice asemănarea cu realitatea e pur întâmplătoare! Mă cam îndoiesc că suntem urmașii dacilor, înfrățiți cu romanii! „Noi de la Râm ne tragem!” a zis cronicarul. Ce știa bietul pe atunci? Pentru mine, formarea poporului român nu s-a încheiat. Mi-am dat seama de lucrul acesta după scăparea la libertatea
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
zic, ba! E cu putință! Poate mâine voi iubi De relații trecătoare întotdeauna voi fugi. Și privind îndrăgostiții care par a se iubi În relație cum intră ei încep a se prosti Ei ar vrea-o serioasă, deși se cam îndoiesc Dacă nu-i fidelitate, în zadar se străduiesc. Li se pare că nu-i bine, neavând nimic frumos Se decid să-ncheie totul printr-un gest răutăcios. Și iubirea cea clădită cu-atâta drag și măsură Se spulberă într-o
MI-A TRECUT DIN POFTA ȘI DORINȚA DE IUBIT de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362298_a_363627]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "NICIODATĂ" "PREZENȚĂ" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Niciodată Niciodată ultima speranță. Nu mă îndoiesc și sunt convins că-nțeleapta cerului instanță nu-mi va da verdictul de învins. Niciodată îndoiți genunchii. Am să trec și cel din urmă prag fără să îmi tremure rărunchii, fără să mă sprijin în toiag. Niciodată-nvins de necredință
NICIODATÃ PREZENŢÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362342_a_363671]
-
Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. Domnul și doamna Ștefănescu se uitau mirați la el. După ce se dezbrăcă de palton, îl agăță frumos în cuierul de după ușă și se așeză tacticos pe scaun, la masă. Se așeză și domnul Ștefănescu pe pat
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
zic, ba! E cu putință! Poate mâine voi iubi De relații trecătoare întotdeauna voi fugi. Și privind îndrăgostiții care par a se iubi În relație cum intră ei încep a se prosti Ei ar vrea-o serioasă, deși se cam îndoiesc Dacă nu-i fidelitate, în zadar se străduiesc. Li se pare că nu-i bine, neavând nimic frumos Se decid să-ncheie totul printr-un gest răutăcios. Și iubirea cea clădită cu-atâta drag și măsură Se spulberă într-o
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]